„”Lumea are nevoie de oameni si femei nu închisi, ci plini de Duh Sfânt, care sa se dedice reconcilierii si pacii. Lumea are nevoie si astazi de roadele Duhului Sfânt”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrata duminica, 24 mai 2015, în bazilica San Pietro, la solemnitatea Coborârii Sfântului Duh. În ultima duminica din timpul Pastelui, Pontiful a prezentat o ampla reflectie la lecturile biblice ale sarbatorii si a subliniat ca întariti de Duhul Sfânt devenim capabili de a lupta fara compromisuri împotriva pacatului si a coruptiei, care pe zi ce trece se extinde tot mai mult în lume.
Gestul revarsarii Duhului Sfânt asupra apostolilor din seara învierii lui Isus (In 20,21.22), se repeta în ziua Rusaliilor, când venirea Duhului este întarita de semne exterioare iesite din comun. În dimineata Rusaliilor (Fap 2, 1-4) coborârea Duhului are loc într-un mod impunator, ca o vijelie care se abate asupra casei în care era adunata prima comunitate crestina împreuna cu Maria, Mama lui Isus si Maica Bisericii pe cale de a se naste. ”Toti au fost umpluti de Duhul Sfânt si au început sa vorbeasca în alte limbi, dupa cum Duhul le dadea sa vorbeasca”. Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales în aceasta zi, ne spune ca Duhul Sfânt lucreaza în persoanele si în comunitatile care sunt umplute de prezenta sa: conduce la tot adevarul (In 16,13), reînnoieste pamântul (Ps 103) si daruieste roadele sale (Gal 5, 22-23).
• «În Evanghelie, Isus promite discipolilor sai ca atunci când se va întoarce la Tatal, va veni Duhul Sfânt, care îi ”va conduce la tot adevarul”. Îl numeste întocmai ”Duhul adevarului” si le spune ca lucrarea lui va fi aceea de a-i conduce tot mai mult în întelegerea a ceea ce El, Mesia, a spus si a facut, mai ales în întelegerea mortii si învierii sale. (…) Gratie Duhului Sfânt, cu care au fost umpluti, ei înteleg ”tot adevarul”, si anume, faptul ca moartea lui Isus nu este înfrângerea lui ci expresia cea mai înalta a iubirii lui Dumnezeu».
Aceasta realitate, pe care ai au trait-o ca martori oculari, devine Vestea cea buna care trebuie dusa la toti oamenii. În acest fel, darul Duhului Sfânt reînnoieste pamântul, dupa cum spune Psalmul 103 (v. 30). Relatarea din cartea Faptele Apostolilor despre nasterea Bisericii gaseste o corespondenta semnificativa în acest Psalm, care este un adevarat imn de lauda adus lui Dumnezeu creatorul.
• «Duhul Sfânt, pe care Cristos l-a trimis de la Tatal, si Duhul Creator, care a dat viata la toata faptura, sunt unul si acelasi. De aceea, respectarea creatiei este o exigenta a credintei noastre: ”gradina” în care traim nu ne este încredintata ca sa o exploatam, ci ca sa o cultivam si sa o îngrijim cu respect (cf Gen 2,15). Dar aceasta este cu putinta numai daca Adam – omul facut din tarâna – se lasa la rândul sau reînnoit de Duhul Sfânt, daca se lasa re-facut de Tatal dupa modelul lui Cristos, noul Adam. Atunci da, reînnoiti de Duhul lui Dumnezeu, putem trai libertatea fiilor, în armonie cu întreaga creatie, si în orice faptura putem recunoaste oglindirea gloriei Creatorului».
Apostolul neamurilor explica în scrisoarea sa catre Galateni rodul care se manifesta în viata celor care umbla potrivit Duhului (5,22). Pe de o parte, a remarcat Pontiful, se afla ”trupul”, cu alaiul viciilor lui, pe care apostolul le enumera unul câte unul, si care sunt faptele omului egoist, închis la lucrarea harului lui Dumnezeu. În schimb, în omul care, prin credinta, îi permite Duhului lui Dumnezeu sa lucreze în propria viata, înfloresc darurile dumnezeiesti, cuprinse în noua virtuti care poarta amprenta bucuriei si pe care Sfântul Paul le numeste ”rodul Duhului”: iubirea, bucuria, pacea, rabdarea, bunavointa, bunatatea, fidelitatea, blândetea, cumpatarea. De aici, apelul apostolului care se prezinta ca un adevarat program de viata: ”daca traim prin Duh, sa ne si purtam potrivit Duhului” (Gal 5, 16.25).
• «Lumea are nevoie de oameni si femei nu închisi, ci umpluti de Duh Sfânt. Închiderea fata de Duhul Sfânt este nu doar lipsa de libertate, dar si pacat. Sunt atâtea feluri de a se închide la Duhul Sfânt: în egoismul avantajului propriu, în legalismul rigid – ca atitudinea învatatorilor legii pe care Isus îi numeste ipocriti – în lipsa de memorie pentru ceea ce Isus a învatat, în trairea vietii crestine nu ca slujire ci ca interes personal, si asa mai departe. Lumea are nevoie de curajul, speranta, credinta si perseverenta discipolilor lui Cristos. Lumea are nevoie de roadele, de darurile Duhului Sfânt, cum le enumera Sfântul Paul: iubirea, bucuria, pacea, rabdarea, bunavointa, bunatatea, fidelitatea, blândetea, cumpatarea (Gal 5,22). Darul Duhului Sfânt a fost revarsat din belsug asupra Bisericii si a fiecaruia dintre noi, ca sa putem trai cu credinta genuina si caritate activa, ca sa putem raspândi semintele reconcilierii si ale pacii. Întariti de Duhul Sfânt – care calauzeste, ne conduce la adevar, care ne reînnoieste pe noi si întregul pamânt, si care ne daruieste roadele sale – întariti de Duhul si de aceste daruri multiple, devenim capabili de a lupta fara compromisuri împotriva pacatului, de a lupta fara compromisuri împotriva coruptiei – care zi de zi se extinde tot mai mult în lume – si de a ne dedica cu perseverenta si rabdare lucrarilor dreptatii si ale pacii».

Sursa:http://ro.radiovaticana.va