„Unul din locurile dragi sufletului meu este Sinteul. Aici, de mai bine de 10 ani, am pasit pentru prima oara din curiozitate, o curiozitate benefica formarii mele ca om. Îmi aduc aminte cu drag de prieteniile pe care le-am legat în acest loc, de libertatea cu care faceam orice, dar mai ales de armonia ce plutea peste noi. Aici am învatat ce înseamna sa traiesti în comuniune cu cei din jur si cu Isus.
Având toate acestea în suflet si aflând ca exercitiile spirituale ale tinerilor din Zalau se tin la Sinteu, nu am putut rezista tentatiei si de dragul copilariei, în primul rând, m-am întors într-o vizita. Aceasta a fost scânteia care m-a determinat sa particip, dar mai mult de atât, sufletul meu stia ca aici, la Sinteu, printre acesti tineri, îsi va gasi pacea de care are nevoie. Împreuna cu Pr. Paul Popa, cu alti preoti din Zalau, ipodiaconul Marius Matei si cu Surorile Sfintei Inimi a lui Isus, care ne-au însotit în acest loc, am reusit, sa dobândesc linistea, dupa care speranta si rabdarea au avut din nou loc în sufletul meu.
Pe lânga faptul ca în aceste zile am reusit sa-mi ating scopul vizitei mele, am observat cum Isus lucreaza cu fiecare dintre noi. Pentru a exemplifica, va pot spune ca discutiile pe grupuri au facut posibilitatea de a cunoaste doi tineri ce se aflau pentru prima data la astfel de activitati. Pe ei i-au atras bineînteles prietenii si mica excursie la munte. Dar, cu toate ca nu trecuse mult timp de când ajunseseram si pâna la discutiile pe grup, ceva era schimbat la ei. Au început sa fie si ei curiosi, ceea ce, eu cred, este un prim pas catre Isus. Am fost placut impresionata de lejeritatea cu care comunicau cu cei din jur, de deschiderea cu care primeau aceste activitati, de interesul cu care se implicau si participau la ele si pot sa spun ca nu am vazut un pic de împotrivire în sufletul lor. Finalul acestor exercitii a fost când ne-am împartasit experienta unii altora. În acest moment, unul dintre cei doi, cu putina timiditate, a dat glas experientei sale spunându-ne ca pentru el adoratia a fost punctul culminant ce i-a oferit liniste, pace interioara si a fost momentul în care a socializat cu Isus. Un lucru minunat! Ca acest tânar sa vina cu nimic, dar sa plece cu Isus în suflet. Eu, urmarindu-i pe cei doi tineri, am fost marcata sa vad munca lui Isus în ei si am plecat fericita.
De cel putin trei suflete stiu sigur ca au fost atinse de degetul lui Isus, al meu si sufletele celor doi tineri de care va povesteam. Cu siguranta si restul au ajuns acasa mult mai bogati. Multumesc tuturor care au facut posibila aceasta experienta si îmi doresc ca tot mai multi tineri sa fie cât mai „curiosi”. Laudat sa fie Isus!
Marturie de la reculegerile spirituale,
