„Multumim bunului Dumnezeu pentru toate darurile cu care ne-a binecuvântat pe noi românii de la Roma mai ales pentru locasurile de cult religios, unul din ele fiind Capela din via Flaminia unde în fiecare duminica ne îndreptam pasii pentru a participa la Sfânta Liturghie si a ne întâlni cu Mântuitorul Isus. Parintele paroh Serafim ne asteapta si ne primeste pe toti cu aceeasi dragoste parinteasca anuntându-ne ca duminica, 16 februarie 2014, va concelebra Sfânta Liturghie cu fratii sai în Hristos: Pr. Vasile Orghici si Pr. Vasile Man, vice-rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma si Postulatorul Cauzei de Beatificare a episcopilor greco-catolici români morti în faima de martiriu în timpul prigoanei comuniste din România.
Sfânta Liturghie ne înalta cu sufletul la cer iar noi suntem bucurosi ca am reusit înca odata sa ne umplem sufletele de binefacerile si binecuvântarea Sfintei Euharistii. Pr. Vasile Orghici, în predica pe care o rosteste, ne aminteste de Evanghelia duminicii si de Fiul risipitor care, dupa ce-si iroseste toata avutia, se întoarce la Tatal sau si este reprimit cu demnitatea de fiu.
Liturghia s-a terminat, corul Parohiei intoneaza pricesne, în timp ce Pr. Vasile Man ajutat de diaconul Olivian Filip si de studentul teolog Remus Orian îsi pregatesc materialul pentru a tine o conferinta cu Via Crucis a episcopilor greco-catolici români, morti sub regimul comunist între anii 1948-1970: este vorba despre drumul de jertfa si de marturisire de credinta a P.S. Valeriu Traian Frentiu, a Card. Iuliu Hossu, P.S. Alexandru Rusu, P.S. Ioan Balan, P.S. Ioan Suciu, P.S. Vasile Aftenie si P.S. Tit-Liviu Chinezeu, toti episcopi greco-catolici care au preferat închisoarea si moartea decât sa-si renege credinta lor.
Dupa ce parintele Postulator face un scurt istoric al Bisericii Române Unite si a vietii episcopilor amintiti mai sus, ne prezinta apoi succint etapele jertfei prin care au trecut acestia pentru simplul fapt de a nu-si fi lepadat credinta în Hristos si de se mentine fideli Bisericii Catolice si Sfântului Parinte Papa de la Roma, Capul vazut al Bisericii si urmasul Sf. Petru.
Putem aminti ca regimul aflat la putere în acei ani era comunist-ateu si ducea o politica contrara principiilor religiose. În anul 1948 începe prigoana împotriva Bisericii Române Unite care a culminat cu Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 prin care Biserica Greco-Catolica era scoasa în afara legii si prin confiscarea bisericilor, manastirilor, istitutelor religiose si a tuturor proprietatilor ei, unele dintre acestea trecând în proprietatea Bisericii Ortodoxe.
Patrimoniul B.R.U. este confiscat în întregime, activitatea bisericii interzisa, iar conducatorii ei legitimi – episcopii – redusi la tacere, arestati si tinuti initial în domiciliu obligatoriu la Dragoslavele, Manastirile ortodoxe Curtea de Arges si Caldarusani, apoi închisi în Penitenciarul de la Sighet; însa, cea mai mare comoara a Bisericii o constituie credinciosii ei care, împreuna cu preotii ramasi liberi, slujesc în clandestinitate ca si odinioara crestinii din catacombele din Roma antica, punându-si chiar si viata în pericol.
Episcopii Bisericii Greco-Catolice au fost cu totii arestati, împreuna cu majoritatea preotilor care au refuzat sa-si renege credinta catolica; odata arestati, preotilor si episcopilor li se aduc acuzatii false si sunt supusi la umilinte si torturi de neimaginat, constrânsi în detentie la un regim de viata alimentar inuman si fiindu-le refuzat orice ajutor medical. Se sting din viata în boli si mizerie, dar cu certitudinea si speranta ca lupta lor pentru credinta nu va fi zadarnica, asa cum a spus înainte de a muri cardinalul Iuliu Hossu: “Lupta mea s-a sfârsit, a voastra continua”.
Multi dintre episcopii si preotii detinuti în închisoarea de exterminare de la Sighet dupa ce au murit au fost îngropati pe ascuns în Cimitirul Saracilor si nu li se cunoaste nici pâna astazi locul exact unde le este mormântul.
Trebuie sa mentionam ca episcopii si multi dintre preotii B.R.U. au fost oameni de o mare cultura nu numai spirituala dar si intelectuala, având oportunitatea sa studieze în Universitatile Teologice de la Roma si, odata întorsi acasa în comunitatile pe care le pastoreau, au fost profesori în scoli si institute pentru ridicarea nivelului intelectual al poporului român din Transilvania si din Vechiul Regat.
S-a scris mult despre jertfa si martiriul slujitorilor lui Dumnezeu pentru credinta lor în Biserica Romei. Toate relatarile au la baza marturiile oculare a celor ramasi în viata care au simtit datoria sa faca cunoscut si altora faptele si lupta acestor martiri.
Elocvent a fost si filmatul documentar de azi pe care l-a prezentat Pr. Postulator Vasile Man constând într-o sinteza a drumului parcurs de episcopii greco-catolici, pe drept numit Via Crucis, având rolul de a arata jertfa lor prin imagini si marturii ale celor care au supravietuit infernului închisorilor comuniste, astfel încât sa fie mai bine cunoscuta credinta lor neclintita si fidelitatea fata de Biserica Catolica, în vederea recunoasterii martiriului lor si ridicarea cât mai curând la cinstea altarelor; prin sacrificiul lor, episcopii si preotii greco-catolici au scris cu sânge o pagina memorabila în istoria B.R.U., a poporului român si a Bisericii universale.
În concluzie, ierarhii si credinciosii Bisericii Române Unite de azi nu au dat uitarii jertfa si martiriul înaintasilor lor si întreprind toate formalitatile cerute de biserica pentru beatificarea lor, ridicându-i la cinstea altarelor.
Sursa:http://www.bru-italia.eu