„Jurnal de bord… 7-14 noiembrie

Asta am putea noi spune dupa un sejur minunat într-o tara mica, dar cu o istorie si o cultura bogata. Întrebarea e, cum am ajuns noi pe acest tarâm al ciocolatei, al vacutelor si al brânzei? Nimic mai simplu! La invitatia fratelui Petrei, membra a corului nostru înca de la începuturi, nimeni nu a putut spune nu. Petru Popa este preot în Elvetia, iar într-una din vizitele sale în tara natala ne-a auzit cântând; ne-a promis ca oricât de multe eforturi va face, ne va duce în Elvetia pentru a putea da glas muzicii noastre. Si iata ca s-a tinut de cuvânt!
Dupa o calatorie palpitanta cu avionul (pentru unii dintre noi fiind chiar prima data) am ajuns într-o seara friguroasa de toamna, în frumoasa Geneva, unde am fost asteptati de un comitet organizatoric, elvetieni care aveau sa fie ghizii nostri, oameni pe care i-am cunoscut mai bine mai târziu.
Am fost cazati la Fribourg, în Marley, la Grand Hotel du Pre, timp de o saptamâna. Dupa o noapte odihnitoare pe meleagurile elvetiene, am pornit plini de voie buna, sa vizitam orasul Fribourg. În aceasta prima zi de vizita, am avut ocazia sa aflam lucruri extrem de interesante despre bisericile Notre-Dame, St. Maurice si St. Nicholas.
Parohul Catedralei St. Nicholas ne-a împartasit din istoria si spiritualitatea lacasului de cult pe care îl pastoreste. Acesta a fost construit pe locul unei biserici romanice, de-a lungul a doua secole si a fost terminat în secolul al XV-lea. Întreaga biserica vorbeste prin intermediul decoratiunilor extrem de variate, spre exemplu, cele „patru benzi desenate ale bisericii”: picturile, sculpturile în piatra si lemn, vitraliile. Vitraliile prezinta atâtea episoade biblice precum misterul Euharistiei sau misterul Învierii, dar si scene din istoria orasului. Sculptura din lemn ne-a uimit prin animalele hilare sau grotesti ce reprezinta virtuti si vicii omenesti. Dupa ce ne-a fost prezentata catedrala cu aspectele ei istorice, dar si arhitectonice, am urcat cele 365 de trepte ale turnului catedralei, de unde am admirat superba panorama a întregului oras.
Dupa aceasta vizita educativa am mers la parohia Christ-Roi, unde am învatat sa preparam Fondue, un fel de brânza specific elvetiana. În seara acelei zile, am avut onoarea de a vizita Ministerul Culturii si de a-i cânta doamnei ministru si altor persoane din conducere.
În cea de a doua zi, am parasit pentru câteva ore meleagurile Fribourgului, caci am plecat în Lucerna sa vizitam Panorama Bourbaki. O pictura în ulei cu o suprafata de 1000 de metri patrati. La realizarea ei au lucrat 11 pictori într-un timp extrem de scurt, si anume patru luni. Munca de documentare dinainte de realizarea picturii în sine a durat, în schimb, patru ani. Panorama este una dintre cele 27 de astfel de lucrari din lume si doreste sa transpuna privitorul în atmosfera scenelor reprezentate. Tabloul reda un episod din cadrul razboiului franco-german: refugierea în Elvetia a corpului de armata condus de generalul Charles Denys Bourbaki. „Eroul” din razboi e poporul elvetian, deschis catre ajutorarea tuturor celorlalte natii.
Urmatoarea noastra oprire din aceasta zi a fost la Muzeul Transporturilor, unde am calatorit si mai mult în trecut, printr-un film 3D despre reptilele marine preistorice. Dupa prânz, am explorat cât am putut de mult muzeul, atât pe jos, cât si cu trotineta sau bicicleta. Cel mai mult am zabovit la partea legata de om si zbor… Am putut vedea cum este sa te afli într-un avion sau nava spatiala, sau sa pilotezi un avion sau elicopter, lucru care ne-a încântat în mod deosebit. Bineînteles ca simulatoarele au facut posibile aceste senzatii atât de reale.
Joi, ne-am continuat vizita tot în afara Fribourgului, de data asta în Gruyeres… Dupa o serie de drumuri ametitoare, multe peisaje si multe multe vacute, am ajuns la castelul din Gruyeres. Printr-un scurt dar intens film de prezentare, am fost introdusi în atmosfera medievala a castelului. Legenda spune ca fondatorul castelului l-a construit în locul unde s-a asezat un cocor, pasare considerata ca purtatoare de noroc. Locul este atestat înca din secolul al XI-lea si a trecut prin perioade de prosperitate, când a fost locuit de catre cei 12 conti de Gruyeres, pentru ca mai apoi sa treaca printr-o perioada mai putin stralucitoare, timp în care regiunea a fost condusa de catre administratori francezi.
În aceasta veche asezare, între ale carui ziduri mâncate de vreme cutreiera si astazi, în umbra, legende sau povesti fantastice. În momentul în care am pasit pe poarta, parca am calcat într-o alta lume, a vremurilor apuse, atunci când maiestuoasa constructie era locuita de printi sarmanti si printese fermecatoare. Astfel s-a nascut în mintea noastra o lume feerica, de basm ,a carei istorie parca s-a derulat în fata ochilor nostri precum o proiectie.
Castelul a trecut prin razboaie, a fost la un pas de demolare, iar în secolul al XIX-lea a cunoscut o activitate artistica plina de viata datorita pictorilor din acea perioada. În prezent, pe lânga partea de muzeu, castelul este si locatie pentru expozitii de pictura a zilelor noastre.
Am continuat vizita la fabrica de brânzeturi, unde, condusi fiind de vacuta cu numele Cireasa, am cunoscut câte putin din istoria brânzei, din locurile unde traiesc oamenii si animalele care o produc si din procesul de creare a ei, pe care de altfel l-am putut si vedea.
Vizita fabricii de ciocolata Cailler a fost asteptata cu nerabdare de catre noi toti. Am avut parte, pentru început de un tur deosebit prin istoria ciocolatei, spre care toate usile s-au deschis. Am gustat din toate ingredientele ce îmbogatesc ciocolata si am vazut sute de praline în miscare, pe banda de productie, pentru ca apoi sa gustam micutele praline rupte parca din rai.
Nici vineri nu am ramas în linistea Fribourgului. Am calatorit mult, începând cu drumul pâna în Lausanne, la Muzeul Olimpic, unde am vazut cum felul nostru de a gândi si de a trai a fost influentat de catre persoane care au luptat prin intermediul sportului pentru depasirea prejudecatilor si a diferentelor dintre oameni. Mai apoi am mers în cantonul Valais, unde, în mijlocul unor privelisti uimitoare, am vizitat manastirea St. Maurice. Aceasta a fost fondata în secolul al III-lea, iar patronul spiritual al acesteia a fost un comandant egiptean martirizat pentru credinta sa. Lacasul a fost construit si reconstruit de cinci ori si a avut de a face cu multe personalitati istorice, adunând un tezaur impresionant.
În seara acestei frumoase zile am sustinut un concert într-una dintre cele mai înstarite statiuni ale Elvetiei: Vevey. Am interpretat piese religioase si laice din epoci si stiluri diferite, piese în limba franceza, dar le-am deschis elvetienilor poarta catre muzica româneasca prin câteva piese minunate inspirate din folclorul nostru. Pe fetele celor din public se putea cu usurinta citi emotia si încântarea.
Sâmbata, în prima parte a zilei ne-am refugiat în magazinele din Fribourg unde am facut cumparaturi pentru noi, dar si pentru cei dragi.
Seara am cântat la o liturghie romano-catolica alaturi de parintele Petru, iar mai apoi am sustinut un concert în doua parti: în biserica St. Maurice am interpretat un repertoriu religios, iar în sala de spectacole de alaturi, toate celelalte piese pregatite. Ca si moment de bis, am avut pregatit pentru dragii nostri organizatori, un dans popular românesc. Putem spune ca emotiile cele mai mari le-am avut acum… pentru cele cinci perechi de dansatori. Dar se pare ca practicarea continua a muzicii ne-a adus si în acest domeniu o reusita. Bravo, dansatorilor!
Duminica, am cântat de asemenea la Sfânta Liturghie la Parohia Christ-Roi, iar spre seara la parohia fratelui Petrei am sustinut ultimul concert.
La aeroport, lacrimile ne-au fost sterse de placerea de a cânta alaturi de niste straini,care interpretau o piesa foarte cunoscuta noua „In the jungle”. Am început sa fredonam piesa alaturi de ei, aceasta fiind într-un final auzita de foarte multi oameni. Placerea a fost împartasita nu doar de noi, ci si de straini, care si-au aratat dorinta de a asculta un cântec traditional românesc. Îmbarcati în avion, gândul ne zbura la mirifica saptamâna pe care am avut-o si la sentimentul de ocrotire pe care l-am simtit in acel timp. Ajunsi în Budapesta, am „provocat” zâmbete pe chipurile celor din avion, când, în asteptarea bagajelor am cântat piese în diferite limbi, pentru a putea fi întelese de cât mai multe persoane.
Alaturi de noi si de liderul Antonia Nica, ne-au fost si de aceasta data, dragii nostri prieteni: Alexandru si Monica Toderas.
Unul dintre cele mai emotionante momente ale acestui sejur a fost cina festiva din ultima seara pe pamânt elvetian. Cuvântarile organizatorilor, ale parintelui Petru si ale dirijoarei noastre au spus totul. Momentul în care fiecare membru al corului a primit medalia de recunoastere si i-a îmbratisat pe cei ce s-au implicat în acest proiect a fost punctul culminant. Lacrimi, îmbratisari, suspine, toate acestea vor ramâne mereu în inimile noastre. Este incredibil cum câtiva oameni care nu vorbesc aceeasi limba, nu au aceeasi cultura, se pot atasa atât de mult unii de altii într-un timp atât de scurt. Fiecare dintre noi a ramas profund impresionat de sinceritatea faptelor acestor oameni în vremuri tot mai tulburi pentru omenirea noastra. Ne-am întors acasa marcati, credem, pentru totdeauna. Nu de tara impecabila pe care am vazut-o si în care am trait timp de o saptamâna, ci de transparenta si daruirea prin care am fost tratati, noi, o mâna de tineri români ce doresc sa mai creada ca tara lor are ceva frumos de aratat.
Va multumim prieteni pentru aceasta sansa. Sunteti magnifici!

http://www.corulfiatlux.ro/activitate.Au+revoir,++magnifique++Suisse!.html

Andreea Comsa, Andreea Blaga, Maria Blaga, Antonia Nica