Vizitând Bisericile locale în timpul călătoriilor apostolice, papa are ocazia de a vedea frumusețea poporului lui Dumnezeu aflat pe cale” și felul în care ”Spiritul Sfânt ajută Biserica să fie semn și instrument al unității prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sfintelor taine și slujirea carității”: a spus papa Leon al XIV-lea la cateheza audienței generale din 18 noiembrie a.c., desfășurată în Piața Sfântul Petru, vorbind despre recenta sa călătorie apostolică în America de Sud.
După cum ați fost informați, Leon al XIV-lea a început vineri, 6 noiembrie a.c., o călătorie apostolică în trei țări din America de Sud – Uruguay, Argentina și Peru – și s-a întors la Roma marți, 17 noiembrie a.c., în jurul orei 8.50.
Ca de fiecare dată, o călătorie apostolică încheiată recent inspiră prima cateheză a unei audiențe generale. Papa a prezentat succint experiența, bucuria și recunoștința sa pentru ”lunga și foarte frumoasa” călătorie din ultimele zile. Prin vizitele efectuate în Bisericile locale, a spus Leon al XIV-lea, papa are ocazia de a vedea frumusețea poporului lui Dumnezeu și lucrarea Spiritului Sfânt care ajută Biserica să fie semn și instrument al unității”. Sugestiv, de asemenea, a fost nelipsitul salut adresat la finalul audienței tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți.
Traducerea oferită de Vatican News România
Dragi frați și surori, bună ziua și bine ați venit!
M-am întors la Roma ieri dimineață, după lunga și foarte frumoasa călătorie apostolică în Uruguay, Argentina și Peru. Peru, după cum știți, este țara în care am locuit mult timp, mai întâi ca misionar și apoi ca episcop. Argentina este patria papei Francisc și mi-am dorit să o vizitez pentru a întâlni poporul pe care el l-a iubit atât de mult. Uruguay este o națiune în care catolicii trăiesc într-o condiție de minoritate și este semnificativ faptul că itinerariul meu a început acolo.
Motto-ul vizitei pastorale în Uruguay a fost ”Vă vestesc o mare bucurie” (Luca 2,10). Acestea sunt cuvintele prin care, în Evanghelia după Luca, îngerul le aduce păstorilor din Betleem vestea nașterii lui Isus Cristos. Într-adevăr, am mers în acea țară tocmai pentru a-L vesti pe El, pe Domnul, pe Dumnezeu care s-a făcut om, care dăruiește plinătatea vieții în adevăr și iubire. Mă bucur foarte mult pentru că din partea poporului uruguayan am avut o primire călduroasă și participată, fapt care mi-a permis să le reamintesc tuturor importanța credinței în Dumnezeu și valoare are viața umană, precum și modul în care credința ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să devenim făcători de pace.
În Argentina, motto-ul a fost: „Toți sunt bine veniți! Mergeți și vestiți!” În aceste expresii răsună ecoul magisteriului papei Francisc, fiu al acelei mari țări sud-americane. E viziunea cu privire la Biserică pe care el ne-a transmis-o: o Biserică primitoare, deschisă tuturor și în care fiecare să se poată simți acasă, să se simtă ascultat, recunoscut în demnitatea sa, împăcat cu Dumnezeu, cu sine însuși și cu comunitatea, valorizat cu darurile și limitele sale. În același timp, o Biserică pe deplin misionară, care își găsește coerența și bucuria în evanghelizare. În Argentina, am fost simțit participarea entuziastă și corală a poporului sfânt al lui Dumnezeu. În această atmosferă de profundă afecțiune față de papă, pe care nu pot să o uit, am îndemnat la cultivarea comuniunii în bogăția diversității și am încurajat angajamentul de a construi o societate dreaptă și solidară, în conformitate cu principiile doctrinei sociale a Bisericii.
Vizita în Peru a fost un pic mai lungă, pentru că am o datorie specială de recunoștință față de Poporul lui Dumnezeu care trăiește în acea țară. Motto-ul acestei a treia etape a călătoriei a fost: SSă ne deschidem inimile!”. Pentru a-l urma pe Cristos, trebuie să ne deschidem inima față de Spiritul Sfânt, după exemplul sfinților. Istoria Perului nu ar fi fost aceeași fără prezența și activitatea sfântului Turibio de Mogrovejo, a sfintei Roza din Lima, a sfântului Francisc Solano, a sfântului Martin de Porres și a sfântului Ioan Macías. Odată cu credința, speranța și iubirea, ei au răspândit respectul pentru demnitatea umană, simțul caracterului sacru al vieții, reconcilierea și pacea: ei au construit civilizația iubirii. Mărturia lor rămâne vie și actuală, și nu lipsesc nici astăzi bărbați și femei care, cu inima deschisă față de Dumnezeu și față de aproapele, se angajează să edifice un Peru mai drept și mai fratern. A fost o mare bucurie pentru mine să-i pot încuraja prin harul specific slujirii petrine; am ales să fac acest lucru și întâlnindu-mă personal – aici, ca și în alte țări – cu unele victime ale abuzurilor.
În Chiclayo, în mod deosebit, m-am simțit ca acasă. Am regăsit credința simplă și genuină însuflețită de devoțiunea populară; am simțit îmbrățișarea comunităților rurale din Cordilieră; am avut posibilitatea de a revedea persoane care au lăsat o amprentă profundă în viața mea. Inima mea era plină de gratitudine pentru faptul de a mă afla în mijlocul acelor comunități și de a le întări în credință și speranță. Slavă Domnului, am reușit să ajung și la Cusco, unde se pot gusta încă roadele minunatei munci de înculturare a Evangheliei, desfășurată de misionari, și apoi în regiunea amazoniană, pentru a întâlni popoare bogate în cultură tradițională, dar rănite de nedreptate și violență.
Preaiubiților, vizitând Bisericile locale în timpul călătoriilor apostolice, papa are ocazia de a vedea frumusețea poporului lui Dumnezeu aflat pe cale, în ciuda dificultăților care pot apărea în funcție de respectivele contexte și de momentul istoric. Pretutindeni, de fapt, se recunoaște cum Spiritul Sfânt ajută Biserica să fie semn și instrument al unității prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sfintelor taine și slujirea carității.
O prezență constantă care a însoțit fiecare etapă a acestei călătorii a fost cea a Fecioarei Maria. Este ușor de înțeles, căci, într-adevăr, ea face parte din istoria acestor popoare, merge alături de ele, le călăuzește și le oferă întărește. Îi mulțumesc la rândul meu pentru ocrotirea sa și îi încredințez mijlocirii sale pe toți cei care, în mii de feluri, m-au primit și m-au sprijinit în această misiune.
Îmi reînnoiesc recunoștința față de episcopii și autoritățile civile ai țărilor pe care le-am vizitat, față de preoți, persoanele consacrate și toți credincioșii care au participat prin prezență ori sufletește. Domnul, care mi-a dăruit acest mare har, să binecuvânteze mereu aceste popoare și să le călăuzească pe calea păcii, dreptății și fraternității.
După cateheza audienței generale, papa Leon al XIV-lea a salutat în diferite limbi grupurile de pelerini de pe toate continentele.
Salutul în limba italiană s-a încheiat, ca de obicei, cu nelipsita referință la tineri, bolnavi și soții recent căsătoriți. ”Anul liturgic”, a spus pontiful, ”se apropie de încheiere [în ritul roman sau latin – n.r.], iar lecturile Sfintelor Liturghii din aceste duminici ne îndeamnă să însuflețim cu înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu realitățile acestei lumi, pregătind astfel venirea acelei Împărății cerești care trăiește dincolo de frontierele vieții de pe pământ. Această conștientizare să vă ajute pe fiecare să gustați de o manieră dreaptă bucuriile vieții pământești, în speranța vieții veșnice”.
Preluat de pe Vatican News
