În inima Munților Apuseni, acolo unde Valea Iadului urcă spre Stâna de Vale, istoria păstrează urmele unei inițiative remarcabile legate de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea. În anii ’30, Episcopia a realizat o cale ferată de aproximativ 45 de kilometri, menită să lege zona Bulz–Remeți de Stâna de Vale, facilitând atât transportul lemnului, cât și accesul turiștilor spre una dintre cele mai cunoscute stațiuni montane ale Bihorului.

Astăzi, aproape un secol mai târziu, o parte din șinele acelei căi ferate au primit o semnificație nouă: au devenit crucile Căii Sfintei Cruci de la Stâna de Vale, așezate într-un circuit de rugăciune în apropierea Mănăstirii Fericiților Episcopi Români Martiri. Este, într-un fel aparte, o istorie care se întoarce la izvoarele ei: șinele care odinioară deschideau un drum prin munți au devenit astăzi semne ale unui alt Drum, cel al Crucii.

Istoria modernă a Stânei de Vale este strâns legată de Episcopul greco-catolic Mihai Pavel. În anul 1882, aflat într-o inspecție pe domeniul episcopal și venind dinspre Padiș, acesta a poposit în valea liniștită de la izvoarele Iadului, loc cunoscut încă din vechime pentru apa rece a Izvorului Minunilor. Încântat de frumusețea locului și de liniștea lui, Episcopul a ridicat aici prima locuință modestă, iar în anii următori au fost construite primul hotel, „Siberia”, restaurantul „Elisabeta”, capela și mai multe vile.

În 1884 a început și amenajarea drumului de acces dinspre Beiuș–Budureasa, o lucrare amplă pentru acea vreme, care a făcut posibilă dezvoltarea stațiunii. Au urmat alte edificii – spații pentru dascăli, poșta, baia, locuința medicului, vile și clădiri administrative – conturând treptat imaginea unei așezări montane moderne.

Anii ’30 aveau să aducă una dintre cele mai importante etape din istoria locului. În timpul episcopatului Fericitului Valeriu Traian Frențiu, Stâna de Vale a cunoscut o adevărată înflorire. Au fost ridicate hoteluri și vile, s-a introdus iluminatul electric, au fost amenajate terenuri de sport, alei și parcuri, iar stațiunea începea să intre în circuitul turistic al epocii.

Printre edificiile emblematice se număra hotelul de lux Excelsior, cu 56 de camere, restaurant, încălzire centrală, lumină electrică și băi, dar și hotelurile „Belvedere” și „Pavel”, numeroase vile turistice, o bisericuță de lemn, gara căii ferate forestiere, poșta și cabinetul medical. Universitatea din Cluj amenajase aici chiar și o stațiune de observație meteorologică și o secțiune de experimentare biologică și climatologică.

Frumusețea locului era însă însoțită de o dificultate majoră: accesul. Din Oradea, călătoria până la Beiuș dura aproximativ patru ore și jumătate cu trenul, iar de acolo mai trebuiau parcurși încă 35 de kilometri pe drumul prin Budureasa, în mare parte neamenajat.

În acest context, Episcopia Greco-Catolică de Oradea a cumpărat exploatarea forestieră și calea ferată existentă, iar în anul 1932 au început lucrările de prelungire a liniei de la Remeți, de-a lungul Văii Iadului, până la Stâna de Vale.

Construirea liniei prin relieful dificil al Apusenilor a reprezentat o adevărată provocare inginerească. Pentru deschiderea și nivelarea terasamentului au fost folosite aproximativ 100 de tone de explozibili. După finalizarea terasamentului în iarna 1933–1934, au fost montate traversele, realizate din lemn de fag exploatat în zonă, și apoi șinele. În decembrie 1934, linia cu ecartamentul de 97 de centimetri era deja funcțională.

Călătorii care doreau să ajungă la Stâna de Vale coborau din trenul principal Cluj–Oradea în Halta Valea Iadului, de unde își continuau drumul cu trenul industrial sau chiar cu un autobuz modificat pentru a circula pe șine. În perioada interbelică, Stâna de Vale devenise o destinație căutată nu doar de bihoreni, ci și de turiști veniți din Arad, Timișoara, Cluj, Ungaria sau Austria, atrași de peisaj, de aerul de munte și de renumitul Izvor al Minunilor.

Un moment care avea să rămână în istoria locului s-a petrecut la 29 iunie 1935, când cei 45 de kilometri ai liniei ferate până la intrarea în hotelul Excelsior au fost inaugurați oficial.

Ceremonia s-a desfășurat sub conducerea Episcopului Valeriu Traian Frențiu, în prezența a peste o sută de invitați, între care prefectul județului Bihor, Ioan Băncilă, primarul Oradiei, Tiberiu Moșoiu, reprezentanți ai Guvernului, ai Episcopiei, ai administrației locale și ai vieții publice bihorene.

Presa vremii consemna că serviciul religios s-a celebrat „în fața unui arc din verdeață și panglică tricoloră”. După ceremonie, participanții au urcat în tren și în autobuzul adaptat pentru șine, străbătând Valea Iadului și oprindu-se la cascada Iadolina și la Remeți. Ziua s-a încheiat la hotelul Excelsior, unde a avut loc un banchet pentru aproximativ 150 de persoane.

Investiția s-a ridicat la aproape 15 milioane de lei, iar lucrările au fost coordonate de inginerul silvic Demetriu Marian, director al domeniilor Episcopiei și nepot al Episcopului Demetriu Radu. La Remeți, acesta a deschis inclusiv un atelier pentru repararea locomotivelor și vagoanelor și pentru adaptarea lor la ecartamentul liniei.

Istoria acestei perioade de înflorire avea însă să fie frântă după anul 1948. Odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma, arestarea episcopilor greco-catolici și confiscarea proprietăților acesteia, Stâna de Vale a fost naționalizată.

Linia ferată a continuat să fie folosită în anii ’40 și ’50, în special pentru transportul lemnului și al bauxitei, dar și pentru aprovizionarea punctelor de lucru aflate de-a lungul Văii Iadului. În anul 1958, o viitură puternică a deteriorat mai multe tronsoane, întrerupând circulația dintre Remeți și Stâna de Vale. Câțiva ani mai târziu, șinele au început să fie demontate, iar vechea cale ferată a fost înlocuită treptat cu un drum forestier.

Astăzi, traseul este continuat în mare parte de DJ 108, modernizat în ultimii ani în cadrul Drumului Apusenilor, care leagă Beiușul, Stâna de Vale, Leșu, Remeți și Valea Drăganului.

După 1990, o parte dintre proprietățile care aparținuseră Episcopiei Greco-Catolice au revenit Eparhiei într-o stare avansată de degradare, iar procesul de recuperare a patrimoniului și a memoriei locului s-a dovedit unul îndelungat.

Tocmai în acest proces de reașezare a memoriei, vechea cale ferată avea să reapară într-un mod neașteptat.

În timpul lucrărilor la construcția actualului Centru Pastoral de la Stâna de Vale au fost descoperite mai multe bucăți din vechile șine ale căii ferate inaugurate și sfințite de Fericitul Episcop Martir Valeriu Traian Frențiu, la 29 iunie 1935. După desființarea liniei, acestea fuseseră, cel mai probabil, abandonate la marginea pădurii și, în timp, acoperite de pământ, iarbă și ramuri.

Șinele recuperate nu au rămas simple mărturii ale trecutului. Din ele au fost confecționate crucile metalice ale actualelor stațiuni ale Căii Sfintei Cruci de la Stâna de Vale.

Circuitul are o lungime de 594 de metri, pornește din fața Centrului Pastoral, ocolește Vila Marian și continuă pe marginea pădurii până în spatele bisericii care urmează să fie construită aici. Pentru postamentele stațiunilor a fost folosită și piatră provenită de la fostul Pavilion Pavel, astfel încât lucrarea însăși păstrează fragmente concrete din istoria Stânei de Vale. Calea Sfintei Cruci a fost sfințită la 14 septembrie 2023, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.

În mesajul transmis cu acel prilej, Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, a legat Drumul Crucii de mărturia Fericiților Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma:

„Fericiții episcopi ai noștri martiri împreună cu Valeriu Traian Frențiu au cunoscut această iubire și au fost mereu în Domnul prin slujirea lor, fiind fideli până la a-și dărui ei înșiși viața pentru Cristos și pentru Biserică. Martiriul lor încununează calea vieții lor de slujire și mărturie, împlinește calea crucii lor.”

Semnificația locului devine cu atât mai puternică prin această legătură dintre trecut și prezent. „Fiecare piatră din piedestale ne amintește de acest loc binecuvântat unde episcopii noștri s-au reunit în rugăciune și dialog la înseratul dreptății și la întinderea nopții întunecate fără de Dumnezeu din timpul greu al comunismului. Fiecare cruce pe care sunt așezate aceste basoreliefuri reprezentând drumul de iubire al lui Isus ne amintește de sârguința atât pastorală, cât și administrativă a Fericitului martir episcop Valeriu Traian Frențiu pentru binele Bisericii noastre”, sublinia PS Virgil Bercea.

Astăzi, Stâna de Vale continuă să fie un loc în care memoria istorică se întâlnește firesc cu rugăciunea. În ultimii ani, diverse grupuri de credincioși, tineri, copii și familii au ajuns aici pentru momente de reculegere și comuniune, într-un cadru natural care păstrează vie memoria Fericiților Episcopi Greco-Catolici Martiri.

Anual, în preajma datei de 2 iunie, are loc și pelerinajul dedicat Fericiților Episcopi Greco-Catolici Martiri, un prilej de rugăciune și de aducere aminte a mărturiei lor de credință, în acest loc atât de strâns legat de istoria Bisericii Greco-Catolice și, în mod deosebit, de Fericitul Episcop Martir Valeriu Traian Frențiu.

Preoții care slujesc la Stâna de Vale îi așteaptă cu drag pe toți cei care doresc să ajungă aici, pentru un timp de rugăciune și reculegere sau pentru a descoperi istoria și spiritualitatea acestui loc aparte al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea.

Continuă, totodată, lucrările la Centrul Pastoral Stâna de Vale, gândit ca o „oază” pentru formarea și educarea copiilor și tinerilor. Cei care doresc să sprijine edificarea acestuia pot contribui prin donații în contul RO25RNCB0032046483240048, deschis la Banca Comercială Română.

La Stâna de Vale, istoria nu rămâne doar în arhive sau în fotografiile de epocă. Ea poate fi regăsită în piatra vechilor construcții, în drumul care urcă prin munți și, poate cel mai sugestiv, în șinele care astăzi poartă basoreliefurile Drumului Crucii.

Un drum început în urmă cu aproape un secol continuă într-o altă formă, iar locul rămâne deschis tuturor celor care caută liniștea naturii, memoria locului și întâlnirea cu Dumnezeu!

Stâna de Vale vă așteaptă!

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Foto: © Mănăstirea Greco-Catolică Stâna de Vale