Într-o Țară Sfântă în care, pentru prea mulți copii, întoarcerea la școală nu mai este un gest firesc al începutului de toamnă, ci un privilegiu devenit incert, Cardinalul Pierbattista Pizzaballa, Patriarhul Latin al Ierusalimului, readuce în atenție una dintre cele mai fragile și, în același timp, mai puternice forme ale speranței: educația.

Mesajul pentru începutul noului an școlar, publicat miercuri, 26 august 2026, de Adunarea Ordinariilor Catolici din Țara Sfântă și semnat de Cardinalul Pierbattista Pizzaballa, președintele Adunării, se adresează elevilor școlilor creștine, profesorilor, persoanelor consacrate, conducerilor instituțiilor de învățământ și familiilor.

În timp ce în școli se pregătesc clasele, cărțile și uniformele, iar profesorii se pregătesc să îi primească din nou pe elevi, Patriarhul atrage privirea spre acei copii pentru care această normalitate nu mai există.

„Nu putem celebra acest nou început fără să ne amintim că, în anumite părți ale Țării Sfinte, întoarcerea la școală nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă”, se arată în mesaj.

Realitatea este exprimată în cuvinte simple și dramatice: „Sunt copii ale căror săli de clasă nu mai există și comunități în care bucuria începutului unui nou an școlar este umbrită de moarte, strămutare și distrugere”.

Dar acești copii, subliniază Cardinalul, nu sunt în afara comunității: „Și acești copii fac parte din familia noastră”. Tocmai de aceea, începutul anului școlar este chemat să devină și pentru ei un semn al unei posibilități care nu s-a stins: „Fie ca acest nou început să fie pentru ei un semn de speranță, promisiunea că distrugerea nu va avea ultimul cuvânt” și că, într-o zi, vor putea reveni în siguranță „la studiu și la normalitatea vieții cotidiene”. 

În acest context, școlile creștine dobândesc o responsabilitate care depășește educația propriu-zisă. Cardinalul Pizzaballa le numește „mult mai mult decât instituții educative”: ele sunt unul dintre pilonii prezenței creștine în Țara Sfântă și, totodată, locuri în care sunt primiți elevi și familii aparținând unor tradiții religioase diferite.

Aici, noile generații învață nu doar discipline școlare, ci și conviețuirea, respectul reciproc și acceptarea celuilalt. Această deschidere nu presupune însă pierderea propriei identități. Caracterul creștin al școlilor trebuie să se exprime prin valorile, simbolurile, tradițiile și întreaga activitate educativă de fiecare zi.

În fața numeroaselor presiuni la care sunt supuse aceste instituții, păstrarea identității lor creștine cere, spune Patriarhul, „răbdare, fermitate și curaj” și reprezintă o responsabilitate împărtășită de directori, profesori și întreaga comunitate eclezială. (Vatican News)

Un loc aparte îl ocupă formarea religioasă. Nu este suficient ca un elev creștin să știe rugăciuni sau să poată enumera sacramentele fără să le înțeleagă sensul. Educația religioasă este chemată să conducă spre o cunoaștere „vie și personală” a credinței.

A fi creștin în Țara Sfântă, amintește mesajul, nu este doar „o chestiune de identificare geografică”, ci presupune o legătură profundă cu pământul Evangheliei și cu locurile în care s-au desfășurat misterele credinței.

De aceea, vizitele la Locurile Sfinte ar trebui să devină parte integrantă a formării religioase. Atunci când distanțele, granițele sau restricțiile fac imposibil accesul fizic, școlile sunt chemate să găsească alte căi – prin Sfânta Scriptură, studiu și mijloace vizuale – pentru a-i apropia pe elevi de patrimoniul spiritual al Țării Sfinte.

„Niciun elev nu ar trebui să rămână străin de vreo parte a patrimoniului spiritual al Țării Sfinte doar pentru că nu poate ajunge fizic la ea”, se subliniază în mesaj. 

Cuvinte speciale sunt adresate celor care, zi de zi, fac posibilă continuarea acestei misiuni. Educatorilor, Cardinalul le spune: „Prin munca voastră zilnică susțineți miracolul tăcut al prezenței creștine care dăinuie în Țara Sfântă”. Părinților le amintește că rămân „primii și cei mai importanți parteneri” în misiunea educativă a școlilor.

Într-o regiune în care războiul și nesiguranța par adesea să îngusteze orizontul viitorului, serviciul celor implicați în educație este definit drept „un act de speranță în viitorul acestei țări”. 

Mesajul Adunării Ordinariilor Catolici din Țara Sfântă se încheie cu o rugăciune care cuprinde întreaga regiune și, în mod special, copiii aflați în suferință: „Fie ca Domnul să ocrotească toți copiii acestui pământ, în special pe cei lipsiți de siguranță și educație”.

Și cu dorința ca școlile creștine să poată rămâne, chiar în mijlocul încercărilor, „locuri de credință, cunoaștere, întâlnire și speranță”. (Latin Patriarchate of Jerusalem)

În Țara în care s-a născut speranța creștină, a deschide din nou porțile unei școli, a așeza o carte pe banca unui copil și a-i reda posibilitatea de a învăța înseamnă, astăzi, mai mult decât începutul unui nou an școlar. Înseamnă a spune, prin gesturi concrete, că viața poate continua și că, într-adevăr, „distrugerea nu va avea ultimul cuvânt”.

Foto: © ANSA.it