În Sfânta și Marea Joi, după instituirea Tainei Euharistiei și rânduiala spălării picioarelor din dimineața zilei, când Biserica a retrăit gestul smereniei și al iubirii slujitoare a Mântuitorului la Cina cea de Taină, seara, credincioșii au fost chemați să intre în taina adâncă a suferinței și iubirii jertfelnice a lui Cristos, prin participarea la Slujba Mântuitoarelor Patimi (Denia celor 12 Evanghelii). Această zi a unit, în mod tainic, iubirea care s- a dăruit până la capăt cu drama trădării și drumul Crucii Mântuitorului.

În acest spirit de rugăciune și comuniune, Preasfinția Sa Virgil Bercea, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, a celebrat în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea rânduiala Deniei celor 12 Evanghelii. Cele douăsprezece pericope evanghelice au fost proclamate pe rând de slujitorii altarului, în timp ce Sfânta Cruce, așezată în mijlocul catedralei, a devenit semn vizibil al Jertfei răscumpărătoare. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Schola Cantorum” (dirijor prof. dr. Radu Mureșan) al studenților teologi de la Seminarul Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi” din Oradea, prin cântarea antifonelor și troparelor specifice, și citirea Sinaxarului, toate acestea călăuzind comunitatea spre contemplarea Patimilor Domnului.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Virgil a invitat credincioșii la o profundă cercetare a conștiinței, pornind de la figura lui Iuda: „Cât de mare este diferența între a fi fratele lui Iuda și a fi prietenul lui Isus!”. „De fiecare dată când Îl trădăm pe Isus prin păcatele noastre, devenim frați cu Iuda – este fratele meu, este fratele dumneavoastră. Cine este fără de păcat? Are cineva curajul să ridice piatra? Rămânem, așadar, frați ai lui Iuda”.

În același timp, ierarhul a subliniat misterul iubirii care nu se retrage nici în fața trădării: „Mântuitorul îi spune: «Prietene, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului?». Așadar, el este și prietenul lui Isus. El, care a spus: «Nu vă mai numesc slugi, ci prieteni»”. „Cât de mare este diferența între a fi fratele lui Iuda și a fi prietenul lui Isus!”.

Referindu-se la drama trădării și la alegerea fiecăruia, Preasfinția Sa a spus: „Privind la Crucea Domnului, trebuie să vedem și celălalt lemn – pe care s-a spânzurat Iuda: cuiele și ștreangul. Noi ce alegem? Cuiele – care reprezintă iubirea lui Cristos, sau ștreangul – care reprezintă disperarea lui Iuda?”. „Oricât L-am trăda pe Isus, El ne iartă întotdeauna și rămâne prietenul nostru”.

Amintind de pocăința lui Petru și de întoarcerea apostolilor, episcopul a adăugat: „Petru s-a lepădat, apostolii L-au părăsit, dar Petru a plâns și s-a întors, iar Isus i-a iertat”. În contrast, „Iuda a ajuns la disperare”, însă a ridicat și o întrebare de profunzime spirituală: „Între momentul în care a decis să se spânzure și clipa în care a făcut acest gest, nu a existat oare un moment în care și-a amintit că Isus i-a spus «prietene»?”. „Poate că s-a întors în inima sa. Poate că Iuda este primul dintre apostoli care a ajuns în Rai”.

În încheiere, Preasfințitul Virgil Bercea a îndemnat: „Să-L rugăm pe Domnul ca, la această sărbătoare a Învierii, să rămânem cu adevărat prietenii lui Isus. Frați ai lui Iuda vom rămâne, pentru că vom greși, dar dacă El ne va numi «prieteni», atunci mântuirea ne este deschisă”.

În această noapte de veghe, Biserica rămâne lângă Cristos, contemplând iubirea Sa dusă până la capăt, pregătindu-se pentru ziua de Vineri, zi aliturgică, când va retrăi punerea în mormânt a Mântuitorului și va cânta Prohodul Domnului. Așa cum amintește Hans Urs von Balthasar, „iubirea lui Dumnezeu merge până în cele mai adânci întunericuri ale morții pentru a-l regăsi pe om”, deschizând astfel calea spre lumina Învierii.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi