„Preasfântă Maică și Fecioară,

Nădejdea sufletului meu,

Tu ești a mea mijlocitoare

La milostivul Dumnezeu.”

Darul cel mai sfânt lăsat de Dumnezeu pe pământ este mama. Când vorbim despre mamă, gândul se îndreaptă firesc către Fecioara Maria – chipul desăvârșit al iubirii curate, al jertfei tăcute și al ocrotirii materne.

Maica Domnului nu a rostit multe cuvinte, dar a trăit cea mai adâncă iubire. A purtat în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, L-a crescut, L-a vegheat, L-a urmat și a rămas lângă El până la Cruce și dincolo de aceasta, când a fost înălțată la cer.

Ridicată fiind cu trupul și sufletul la cer, Maria, „Împărăteasa cerului și a pământului, a îngerilor și a oamenilor”¹, veghează neîncetat asupra noastră, copiii ei. Ea reprezintă pentru creștini scăparea și speranța în vremuri de încercare. Fecioara este puntea de legătură între pământesc și divin, între creație și Creator.

Așa cum afirma PS Sa, episcopul nostru, în cuvântarea din 7 martie anul curent, la lansarea cărții „Prezența Ei”:

„Maria este, ea există, se află, este prezentă” – și acest fapt este suficient pentru noi. Maica Domnului (…) este model și realitate vie, acțiune, prezență. Este început al mângâierii noastre, Neprihănită, Mamă în valea lacrimilor, scutul și apărătoarea creștinilor.”²

„De nu erai Tu, Primăvară

A veacului înțelenit,

Ar fi rămas de-a pururi iarnă

Și soarele n-ar fi zâmbit!”

Duminică, 8 martie 2026. Zi însorită, la început de primăvară. Soarele, cu razele lui binefăcătoare, ne face să tresalte inimile de speranță în prezența Fecioarei. Oare cum putem să ne arătăm mai bine iubirea față de Maica noastră decât aducându-i aleasă cinstire și recunoștință pentru grija pe care ne-o poartă?

Astfel, participăm cu inimile pline de bucurie la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie din Ziua Domnului. Apoi, toată suflarea, împreună cu marianiștii din Parohia Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Sântandrei, sub oblăduirea pr. Avram Romulus Ilie, ne-am reînnoit legământul față de Fecioara Maria.

În timp ce intonăm „Sub steagul Tău, Marie”, Imnul Reuniunii Mariane, fiecare marianist a primit o eșarfă nouă și o medalie cu chipul Fecioarei Maria. Cu vocile încărcate de emoție firească, toți împreună, într-un glas, am rostit Rugăciunea de consfințire, prin care ne angajăm să rămânem în continuare devotați Mamei noastre cerești, cerându-i ocrotirea până „în ceasul morții” fiecăruia. Ca semn de recunoștință, așezăm o floare la picioarele Mariei.

Dar cele mai alese flori sunt copiii, care au participat cu deosebit entuziasm la această activitate mariană. Către ei ne îndreptăm speranța într-un viitor luminos.

„Această speranță ne învață că istoria nu se închide în sine și nu se termină cu noi, că durerea nu are ultimul cuvânt, că între Dumnezeu și om s-a ridicat o punte vie: o Mamă, o Împărăteasă care plânge cu noi și pentru noi, o Mamă care ne deschide orizontul, arătându-ne și biruința.”³

Se cuvine să mulțumim tuturor celor care au ajutat la buna desfășurare a activității noastre:

  • părintelui Avram Romulus Ilie, pentru propunerile făcute;

  • doamnei Moșincat Angela, care a confecționat eșarfele;

  • firmei „Inkspiria”, pentru munca ireproșabilă;

  • tuturor celor care au participat.

Cu blândul Isus, să ne binecuvânteze Fecioara de sus!

Regina Rozariului, roagă-te pentru noi!

Mariana Ștef
Președinta Reuniunii Mariane „Maria Imaculata”

Note:

  1. „Lăsați copiii să vină la Mine”, Carte de rugăciuni, p. 179.

  2. Prefață PS Virgil Bercea, în „Prezența Ei”, Alin Vara, p. 7.

  3. Ibidem, p. 8.