Sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), martiră și co-patroană a Europei, este sărbătorită de Biserică astăzi, 9 august. Filosof, convertită, călugăriță carmelitană și martiră la Auschwitz, Edith Stein rămâne una dintre cele mai fascinante figuri spirituale și intelectuale ale secolului al XX-lea. Întreaga sa existență poate fi citită printr-un gând care i-a călăuzit drumul: „Cine caută adevărul, conștient sau inconștient, Îl caută pe Dumnezeu”.

A o descoperi pe Sfânta Tereza Benedicta a Crucii înseamnă, înainte de toate, a întâlni o căutătoare pasionată a Adevărului. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea o descria drept „o personalitate care a purtat prin intensitatea vieții sale sinteza dramatică a acestui secol”. În 1999, același Pontif a declarat-o co-patroană a Europei, dorind să așeze astfel pe orizontul Vechiului Continent un simbol al respectului, toleranței și primirii.

Născută la 12 octombrie 1891, la Breslau, actualul Wrocław, într-o familie evreiască, Edith Stein a fost una dintre puținele femei ale epocii sale care au reușit să urmeze studiile filosofice la cel mai înalt nivel. A studiat psihologia și filosofia și a devenit discipolă și apoi asistentă a lui Edmund Husserl, părintele fenomenologiei.

Drumul său intelectual a fost însă, în același timp, un profund drum interior. După cum avea să mărturisească, de la vârsta de 13 ani devenise atee, nemaiputând crede în existența lui Dumnezeu. Dar tocmai căutarea radicală și neobosită a adevărului avea să o conducă, treptat, spre credință.

Un moment decisiv s-a petrecut în timpul Primului Război Mondial, după moartea unui profesor pe care îl prețuia. Edith a fost profund impresionată de soția acestuia, care, în loc să fie zdrobită de durere, găsea în credință puterea de a merge mai departe. „A fost prima mea întâlnire cu Crucea și cu forța pe care aceasta o comunică celor care o poartă”, avea să spună Edith Stein despre acea experiență.

În 1921, drumul căutării sale a ajuns la un moment hotărâtor. Aflată în casa unei prietene, a ales din bibliotecă autobiografia Sfintei Tereza de Avila. A citit-o și, ajunsă la sfârșitul cărții, și-a spus simplu: „Acesta este Adevărul!”

La 1 ianuarie 1922 a primit Botezul în Biserica Catolică. Convertirea a adus-o în contradicție cu mama sa, profund atașată credinței iudaice, dar Edith și-a continuat drumul. A predat la școala dominicană din Speyer, a susținut conferințe, iar în 1932 a predat pedagogia la Münster.

Ascensiunea nazismului avea însă să-i schimbe din nou viața. Discriminarea împotriva evreilor i-a închis treptat calea carierei academice și a grăbit împlinirea unei chemări pe care o purta deja în suflet: viața contemplativă.

A intrat în Carmelul din Köln, primind numele de Tereza Benedicta a Crucii. Intelectuala obișnuită cu studiul și lumea cărților a descoperit aici o altă școală, aceea a smereniei. S-a dedicat vieții comunitare și lucrurilor simple ale fiecărei zile, urmându-L pe Cristos inclusiv în ceea ce era mai mic și mai ascuns.

În 1938 a făcut profesiunea perpetuă. Persecuția împotriva evreilor devenea însă tot mai violentă, iar prezența sa putea pune în pericol comunitatea din Köln. A fost transferată la Carmelul din Echt, în Olanda, unde și-a continuat studiile, îndeosebi asupra operei Sfântului Ioan al Crucii.

După ocuparea Olandei de către Germania nazistă, persecuția a ajuns și la ea. Edith Stein a fost obligată să poarte steaua galbenă chiar peste haina monahală. În mijlocul încercării, Crucea pe care o întâlnise cândva din exterior devenise centrul propriei existențe: „Sunt mulțumită de tot, căci numai dacă cineva este forțat să poarte crucea cu toată greutatea, poate câștiga înțelepciunea Crucii”, scria ea.

La 2 august 1942, Tereza Benedicta a Crucii a fost arestată împreună cu sora sa Rosa și dusă în lagărul de la Westerbork. La 7 august au fost deportate la Auschwitz-Birkenau, unde Edith Stein a fost ucisă în camera de gazare la 9 august 1942.

Mărturiile despre ultimele sale zile descriu însă o femeie de o extraordinară seninătate. În mijlocul fricii și disperării, îi consola pe cei din jur, le ajuta pe femeile copleșite de suferință și avea grijă de copiii mamelor care nu mai aveau puterea să o facă. Căutarea adevărului devenise, până la capăt, dăruire de sine și iubire față de aproapele.

Sfântul Ioan Paul al II-lea a proclamat-o fericită la Köln, la 1 mai 1987, și sfântă, la 11 octombrie 1998, în Bazilica „Sfântul Petru” din Roma. Un an mai târziu, a declarat-o co-patroană a Europei, alături de Sfânta Brigita a Suediei și Sfânta Ecaterina de Siena.

Evreică prin naștere, creștină prin alegerea liberă a credinței, filosof și călugăriță, femeie a rațiunii și a contemplației, Tereza Benedicta a Crucii continuă să vorbească unei Europe care caută pacea, dialogul și sensul demnității umane. Nu întâmplător, Edith Stein a fost numită și „sfânta empatiei”, tema persoanei și a întâlnirii cu celălalt ocupând un loc important atât în reflecția, cât și în viața sa.

Papa Leon al XIV-lea a evocat-o la rândul său drept „o mare filozoafă a secolului al XX-lea”, care a cercetat în profunzime misterul persoanei umane. Amintind reflecția ei asupra aspirației omului spre împlinire, Pontiful a sintetizat actualitatea gândirii sale prin cuvintele: „Suntem cufundați în limită, dar suntem și orientați spre depășirea ei”.

Poate tocmai aici se află unul dintre mesajele sărbătorii de astăzi: omul nu încetează să caute pentru că poartă în sine dorul unei împliniri care îl depășește. Pentru Edith Stein, această căutare a devenit întâlnire cu Cristos, fidelitate până la Cruce și, în cele din urmă, mărturie de speranță pentru Europa și pentru omul de astăzi.

„Cu cât este mai întunecat în jurul nostru, cu atât mai mult trebuie să ne deschidem inimile către lumina care vine de sus.”

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein)

Mihaela Caba-Madarasi

Foto: aici