Într-o pauză, oferită de Providența divină, între cerul înnorat și ploaie, s-a desfășurat vernisajul instalației Aripile Libertății semnată de sculptorul Andrei Marina-Voith.

Concepută special pentru a fi amplasată la Oradea, la începutul Postului Mare, instalația propune nu triumful zborului, ci începutul unui parcurs interior. Aripile pot fi citite ca semn al protecției și al chemării la înălțare – o scară simbolică între pământ și Cer.

În tăcerea lor, ele devin sprijin pentru credincios și trecător deopotrivă. Nu promit evadare, ci susțin un urcuș lăuntric, o meditație asupra libertății trăite în credință: aspirație către divin, dar și exercițiu de smerenie, ascultare și disciplină.

Aici, aripile nu zboară. Sunt statice. În așteptare. Ca omul în Post: nu evadează, ci se așază, se curăță și se pregătește.” – s-a arătat în cuvântul introductiv.

Preasfinția Sa, prezent la eveniment, a subliniat prin intervenția sa rolul artei în acest parcurs spre mântuire: „Arta ne vorbeşte despre libertatea pe care ne-o dă Domnul. Dacă reușim să înțelegem că în Domnul suntem liberi, cu adevărat putem să pășim și să zburăm, pentru că El ne-a redobândit demnitatea prin venirea, patima, crucea, moartea și Învierea Sa. Iar dacă, în acest context, înțelegem și această instalație, cu adevărat are valoare.”

Doamna Ramona Novicov – critic și istoric de artă, prieten al Episcopiei și prezentă constantă la vernisajele organizate în acest spațiu, unde au expus de-a lungul anilor sculptorii Aurel Vlad, Mircea Roman, Horia Sabău și Adrian Ilfoveanu – a oferit o contextualizare a demersului artistic:

„Aripile sunt un simbol minunat, copleșitor și foarte apropiat omului, pentru că orice vietate supusă gravitației aspiră să zboare, își imaginează libertatea undeva deasupra acestei orizontale implacabile în care ne vom întoarce cu toții la un moment dat. Putem citi, prin intermediul artei și al artiștilor care se angajează pe drumul simbolurilor fundamentale – pentru că aripa este un simbol fundamental, la fel ca și crucea – un exercițiu de imaginație comparând această scară a lui Iacov, un urcuș spiritual, cu acea verticală de la Palatul Vulturul Negru.

În acea verticală, ca într-o țepușă, este înfipt un bazilisc – un mic demon înaripat, țintuit într-un dialog incitant și foarte plastic, prilejuind meditația asupra felului în care putem zbura, asupra modului în care putem folosi aripile care ne sunt date, asupra vecinătăților pe care ni le alegem și asupra forței divine care reușește să țintuiască aripile negre, pentru a le lăsa pe cele albe să zboare. Iată că, prin această inițiativă culturală, au fost expuse aici lucrări de limbaj contemporan care cer un efort de gândire, apropiere și deschidere.”

Sculptorul Andrei Marina-Voith, prezent la vernisaj, a mulțumit pentru invitație, salutând Oradea și publicul prezent: „Lucrarea mea nu este pasăre, este zbor. Este libertate. Contează foarte mult cu ce plecați de aici – ce ați simțit în clipa în care ați văzut această lucrare și poate veți reveni pentru a o privi din nou.”

Finalul evenimentului a fost marcat de momentul muzical susținut de mezzosoprana Corina Ile, artist liric al Filarmonicii de Stat Oradea, acompaniată la pian de lect. univ. dr. Camelia Andone. Au fost interpretate:

• Panis Angelicus de César Franck
• Ave Maria de J.S. Bach
• fragmentele Eja Mater și Fac ut portem din Stabat Mater de Giovanni Battista Pergolesi

Pătrunși de aceste fragmente muzicale, în care fragilitatea umană și devoțiunea se împletesc într-un lirism intens ce transformă suferința în frumusețe sonoră, cei prezenți – preoți, seminariști, elevi, artiști și iubitori ai artei – au rămas să admire instalația Aripile Libertății.

Se cuvin mulțumiri tuturor celor implicați în realizarea acestui eveniment: echipei Catedralei Greco-Catolice, Departamentului Cultural, Biroului de Presă, Liceului „Iuliu Maniu” și doamnei Adriana Metea, verișoara artistului.

Rodica Indig
Consilier cultural EGCO
Moderator al evenimentului

Foto credit: Eugen Ivuț și Cami Bușu