În Duminica dinaintea Nașterii Domnului, pe 21 decembrie a.c., Preasfințitul Virgil Bercea a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, alături de pr. vicar general Mihai Vătămănelu, un sobor de preoți și diaconi. Numeroși credincioși au participat la celebrarea liturgică, intrând în spiritul de rugăciune și așteptare al marelui Praznic al Nașterii Domnului. La finalui celebrării, corul Catedralei „Sf. Nicolae” din Oradea a susținut pentru cei prezenți un concert de colinde.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a meditat asupra genealogiei Mântuitorului Isus Cristos, prezentată în Evanghelia după Sfântul Matei (Mt 1,1–25), arătând că aceasta este mult mai mult decât o succesiune de nume: „Ascultăm în fiecare an această Carte a Neamurilor lui Isus, care cuprinde o adevărată «teologie a Întrupării»”.

Preasfinția Sa a subliniat că istoria mântuirii este marcată de așteptarea profeților, care au trăit cu credință făgăduința lui Dumnezeu: „Profeții au vorbit despre această promisiune a Domnului. Au trecut prin suferințe extraordinare, convinși că Dumnezeu Își va ține promisiunea, dar nu au văzut-o, pentru că promisiunea era Cristos”. Isus este, a explicat episcopul, „promisiunea adevărată, Emanuel – Dumnezeu cu noi”.

În contrast cu această așteptare, credincioșii de astăzi trăiesc realitatea împlinirii: „Noi trăim în viața noastră prezența lui Dumnezeu: Isus Cristos S-a născut! Este o diferență foarte mare”. Dacă pentru profeți făgăduința a rămas neîmplinită în timpul vieții lor, „pentru noi s-a împlinit”, a spus Preasfinția Sa, amintind că misterul Nașterii Domnului nu poate fi separat de cel al Învierii: „Dincolo de Nașterea Domnului este Învierea Sa”.

Dumnezeu intră astfel în istoria concretă a omenirii, o istorie adesea marcată de păcat, violență și suferință: „Dumnezeu vine în istorie, într-o istorie rănită de păcat, de violență, de exil, de decizii…”. Ierarhul i-a invitat pe credincioși să privească și propria lor viață ca pe o istorie în care Dumnezeu dorește să fie prezent: „Viața fiecăruia dintre noi este istorie, și de câte ori această viață nu a fost rănită de păcat, de suferințe, de încercări”.

Amintindu-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Preasfințitul Virgil a subliniat dimensiunea mântuitoare a Întrupării: „Isus nu Se rușinează să vină în istoria omenirii și în istoria noastră”. Chiar și în fața greșelilor și slăbiciunilor umane, „nu Se rușinează nici de mine, nici de dumneavoastră, de niciunul: El vine din nou”.

Citându-l pe Sfântul Irineu, episcopul a arătat scopul venirii lui Cristos în lume: „Vine ca să vindece întreaga istorie și să vindece istoria noastră”. Această vindecare este personală și profundă, pentru fiecare om în parte: „Isus Cristos vine pentru mine, pentru fiecare dintre dumneavoastră, ca să ne vindece, să ne redea demnitatea și măreția noastră de fii ai lui Dumnezeu”.

În acest sens, Preasfinția Sa a subliniat că fiecare persoană poartă o istorie proprie, cu luminile și umbrele ei: „Fiecare dintre dumneavoastră are istoria sa, cu bune și rele, are măreția și istoria lui. De niciunul Isus nu Se rușinează”. Chiar și în fragilitate și suferință, credincioșii rămân „în așteptare”, deschiși lucrării lui Dumnezeu.

Referindu-se la mesajul păcii, ierarhul a arătat că Nașterea Domnului aduce pacea lumii, dar mai ales pacea inimii: „Pacea vine în lume, dar pacea vine înainte de toate în sufletul nostru”. Într-o lume dezbinată, această pace este primită printr-o pregătire autentică a Crăciunului.

Preasfințitul Virgil a subliniat faptul că pregătirile exterioare de Crăciun nu sunt ceva de criticat, invitând la un echilibru între acestea și pregătirea spirituală personală, amintind cuvintele Mântuitorului: „Unele trebuie făcute și altele nu trebuie lăsate”. Spovada, participarea la Sfânta Liturghie și trăirea comuniunii ecleziale fac parte din această așteptare responsabilă și conștientă:

„Dacă înțelegem în această manieră tot ceea ce se întâmplă – graba, pregătirea noastră de Crăciun, dar și capacitatea și puterea de a merge și a ne spovedi înainte de Crăciun, de a veni la biserică, uneori cu multe greutăți, de a trăi această comuniune – înseamnă că înțelegem venirea Domnului în această perspectivă complexă a vieții și a istoriei noastre personale”.

Amintind apoi bucuria păstorilor și a magilor de la Răsărit, episcopul a subliniat că și credincioșii de astăzi „au dreptul să se bucure”, chiar dacă uneori preocupările excesive pot deveni obositoare: „Câteodată sunt prea multe, deranjează, dar dacă știm să le echilibrăm cu partea spirituală, înțelegem cu adevărat venirea Domnului: să ne vindece, să ne aducă pacea, bucuria și împlinirea”.

În încheiere, Preasfințitul Virgil Bercea i-a îndemnat pe credincioși să o roage pe Maica Sfântă, Maica Bunului Sfat, și pe Sfântul Iosif, „care a primit vestea că ceea ce poartă Maria este de la Dumnezeu”, pentru ca și ei să primească această veste a mântuirii: „Domnul vine pentru noi, ca să ne aducă pacea Sa”.

Nu îl ultimul rând, episcopul greco-catolic de Oradea, îi îndeamnă pe toți creștinii să colinde în noaptea Sfântă de Crăciun, ducând vestea Nașterii Domnului tuturor oamenilor!

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Foto: © Eugen Ivuț