Dragi tineri,

La începutul acestui prim mesaj adresat vouă, aș vrea să vă spun mulțumesc! Vă mulțumesc pentru bucuria pe care ați adus-o la Roma cu ocazia Jubileului vostru și mulțumesc tuturor tinerilor care ni s-au alăturat în rugăciune din toate colțurile lumii. A fost un moment prețios pentru a reînnoi entuziasmul credinței noastre și pentru a împărtăși speranța care arde în inimile noastre!

Sper ca această întâlnire jubiliară să nu fie un eveniment izolat, ci să reprezinte pentru fiecare dintre voi un pas înainte pe drumul vieții creștine și un îndemn puternic de a continua să dați mărturie despre credința voastră. Aceeași dinamică se regăsește și în următoarea Zi Mondială a Tineretului, pe care o vom celebra în 23 noiembrie, în Solemnitatea sărbătorii Cristos – Regele Universului, având ca temă: „Și voi veți dați mărturie, pentru că ați fost cu Mine” (In 15, 27).

Ca pelerini ai speranței, cu ajutorul Spiritului Sfânt, ne pregătim să devenim martori curajoși ai lui Cristos. Astfel începe un drum care ne va conduce spre Ziua Mondială a Tineretului de la Seul, din 2027. În acest spirit, aș dori să mă opresc asupra a două aspecte ale mărturiei: prietenia noastră cu Isus, care este un dar de la Dumnezeu, și angajamentul nostru de a construi pacea în societate.

Prieteni, deci martori

Mărturia creștină izvorăște din prietenia cu Domnul, cel care a fost răstignit și a înviat pentru mântuirea tuturor. Această mărturie nu trebuie confundată cu propaganda ideologică; ea este un principiu autentic de transformare interioară și de conștiință socială.

Isus i-a numit pe discipolii Săi „prieteni”. Le-a făcut cunoscut Împărăția lui Dumnezeu, i-a chemat să rămână cu El, să formeze o comunitate și i-a trimis să vestească Evanghelia (cf. In 15,15.27). Așadar, când Isus ne spune „Fiți martori”, El ne asigură că ne consideră prieteni.

El este singurul care ne cunoaște cu adevărat, știe cine suntem și de ce ne aflăm aici. Tineri, El vă cunoaște inima, indignarea voastră în fața nedreptății și a discriminării, dorința voastră de adevăr și frumusețe, de bucurie și pace. În prietenia Sa, El vă ascultă, vă inspiră și vă călăuzește, chemându-vă la o viață nouă.

Privirea lui Isus – care dorește doar binele nostru – ne precedă (cf. Mc 10,21). El nu vrea să fim doar slujitori, nici „activiști” ai vreunui partid, ci prieteni ai Săi, pentru ca viața noastră să fie reînnoită. Din bucuria acestei prietenii se naște în mod firesc și dorința de a da mărturie. Este o prietenie unică, care ne oferă comuniune cu Dumnezeu, o prietenie fidelă care ne ajută să ne descoperim demnitatea – a noastră și a celorlalți – și o prietenie veșnică, pe care nici moartea nu o poate distruge, pentru că Izvorul ei este Domnul cel răstignit și înviat.

Să ne gândim la mesajul pe care Apostolul Ioan ni-l lasă la sfârșitul celei de-a patra Evanghelii:
„Acesta este ucenicul care dă mărturie despre aceste lucruri și le-a scris, iar noi știm că mărturia lui este adevărată” (In 21,24).

Întregul text evanghelic este rezumat aici ca o mărturie, plină de recunoștință și uimire, din partea unui discipol care nu își spune numele, ci se descrie drept „ucenicul pe care Isus îl iubea”. Acest nume exprimă o relație – nu este o etichetă personală, ci semnul unui legământ profund cu Cristos. Asta este ceea ce contează cu adevărat: să fii discipolul Domnului și să știi că ești iubit de El.

Așadar, înțelegem că mărturia creștină este rodul unei relații de credință și iubire cu Isus, în care descoperim mântuirea vieții noastre. Ce scrie Ioan este valabil și pentru voi, dragi tineri. Cristos vă invită să-L urmați, să stați aproape de El, să-I ascultați inima și să-I împărtășiți viața! Fiecare dintre voi este un „ucenic iubit” pentru El, și din această iubire izvorăște bucuria mărturiei.

Un alt martor curajos al Evangheliei este Ioan Botezătorul, cel care „a venit ca martor, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă prin el” (In 1,7). Deși avea mare faimă în rândul poporului, el știa bine că este doar o „voce” care Îl arată pe Mântuitorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu” (In 1,36).

Exemplul lui ne amintește că adevărații martori nu caută să fie în centrul atenției, nici să-i lege pe ceilalți de ei înșiși. Ei sunt umili și liberi în interior, mai ales liberi de propriul ego. Tocmai de aceea pot asculta, înțelege și rosti adevărul – chiar și în fața celor puternici.

Mărturia creștină nu este o promovare a propriei persoane, nici o glorificare a capacităților noastre spirituale, intelectuale sau morale. Adevărata mărturie este să-L recunoști și să-L arăți pe Isus atunci când El se face prezent – El este singurul care ne mântuiește. Ioan L-a recunoscut printre păcătoși, în mijlocul unei umanități obișnuite.

De aceea, Papa Francisc a spus în repetate rânduri: dacă nu ieșim din noi înșine și din zona noastră de confort, dacă nu mergem spre cei săraci și excluși, nu-L vom întâlni pe Cristos și nu vom putea da mărturie despre El. Vom pierde dulcea bucurie de a evangheliza și de a fi evanghelizați.

Dragi prieteni, vă îndemn să descoperiți în continuare, în Biblie, cine sunt prietenii și martorii lui Isus. Citind Evanghelia, veți vedea că toți aceștia au descoperit sensul profund al vieții prin relația lor vie cu Cristos. Întrebările voastre cele mai profunde nu-și găsesc răspuns în derularea fără sfârșit a ecranului telefonului, care vă captează atenția, dar vă lasă mintea obosită și inima goală. Căutarea aceasta nu poate rămâne închisă în voi. Împlinirea dorințelor voastre cele mai autentice vine întotdeauna când ieșiți din voi înșivă.

Martori, deci misionari

Dragi tineri, în acest fel – cu ajutorul Spiritului Sfânt – puteți deveni misionari ai lui Cristos în lume.

Mulți dintre semenii voștri sunt expuși violenței, sunt forțați să ia armele, sunt despărțiți de cei dragi, obligați să emigreze sau să fugă din țările lor. Mulți nu au acces la educație sau la bunuri esențiale. Cu toate acestea, toți împărtășesc cu voi aceeași căutare a sensului vieții, aceeași nesiguranță, aceleași greutăți legate de presiunile sociale sau de locul de muncă, aceleași suferințe cauzate de crizele familiale sau regretele legate de greșelile din trecut.

Puteți merge alături de acești tineri, să le fiți aproape și să le arătați că Dumnezeu, în Isus, s-a apropiat de fiecare persoană. Așa cum spune adesea Papa Francisc:

„Cristos ne arată că Dumnezeu este apropiere, compasiune și iubire plină de tandrețe” (Enciclica Dilexit nos, 35).

Desigur, nu este întotdeauna ușor să fii martor. În Evanghelii, vedem adesea o tensiune între acceptarea și respingerea lui Isus: „Lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o” (In 1,5). La fel, și discipolul–martor trăiește pe propria piele respingerea, uneori chiar violența. Isus nu ascunde această realitate dureroasă: „Dacă pe Mine m-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni” (In 15,20).

Dar tocmai această suferință devine o ocazie de a trăi cea mai mare poruncă:

„Iubiți pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută” (Mt 5,44).

Asta au făcut martirii din toate timpurile, încă de la începutul Bisericii.

Dragi tineri, aceasta nu este doar o pagină din trecut. Chiar și astăzi, în multe părți ale lumii, creștinii și oamenii de bunăvoință suferă persecuții, înșelăciuni și violență. Poate că și voi ați trecut prin astfel de experiențe dureroase, iar uneori ați fost tentați să reacționați impulsiv, cu agresivitate, așa cum v-au tratat și alții. Dar să ne amintim de sfatul înțelept al Sfântului Pavel: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Rom 12,21).

Așadar, nu vă descurajați! Așa cum au făcut sfinții, și voi sunteți chemați să rămâneți statornici în speranță, mai ales în fața dificultăților și obstacolelor.

Fraternitatea – legătura păcii

Din prietenia cu Cristos, care este un dar al Spiritului Sfânt în noi, izvorăște un mod de viață care poartă pecetea fraternității. Tinerii care L-au întâlnit pe Cristos răspândesc în jurul lor căldura și aroma fraternității. Cei care îi întâlnesc simt că pătrund într-o dimensiune nouă și profundă – o viață trăită în apropriere sinceră, compasiune autentică și tandrețe adevărată. Spiritul Sfânt ne dăruiește o privire nouă asupra celuilalt: în fiecare persoană vedem un frate, o soră! Această mărturie a fraternității și păcii, trezită în noi de prietenia cu Cristos, ne eliberează de indiferență și lene spirituală; ne ajută să depășim închiderile, prejudecățile și suspiciunile. Ea construiește punte între oameni, ne împinge să lucrăm împreună – fie prin voluntariat, fie printr-o formă de caritate politică – pentru a crea condiții de viață mai bune pentru toți.

Nu-i urmați pe cei care folosesc cuvintele credinței pentru a diviza. În schimb, implicați-vă în proiecte care elimină nedreptatea și aduc împăcare între comunități dezbinate sau oprimate. De aceea, dragi prieteni, să ascultăm vocea lui Dumnezeu din inimile noastre și să învingem egoismul, devenind „meșteșugari” ai păcii. Acea pace, care este darul Domnului Înviat (cf. In 20,19), devine vizibilă în lume prin mărturia comună a celor care poartă Duhul Său în inimă.

 

Încheiere

Dragi tineri, în fața suferințelor și speranțelor lumii, să ne îndreptăm privirea spre Isus. În timp ce murea pe cruce, El i-a încredințat Fecioarei Maria pe Ioan ca fiu și lui Ioan pe Maria ca mamă. Acest dar suprem al iubirii este pentru fiecare discipol, deci și pentru fiecare dintre noi.

Vă invit să primiți acest legământ sfânt cu Maria, o Mamă plină de afecțiune și înțelegere, și să îl cultivați mai ales prin rugăciunea Rozariului. Astfel, în orice situație a vieții, veți simți că nu sunteți niciodată singuri, căci suntem copii iubiți, iertați și încurajați de Dumnezeu.

Fiți martori ai acestei bucurii – cu inima larg deschisă!

Din Vatican, 7 octombrie 2025, Comemorarea Preasfintei Fecioare Maria a Sfântului Rozariu

LEO PP. XIV