În zilele de 22-23 septembrie 2025, în Cluj-Napoca, a avut loc conferința internațională „Rolul religiilor și culturilor în conflicte și în procesul de pace și reconciliere”. Evenimentul a fost organizat de către Universitatea „Babeș Bolyai”, Facultatea de Teologie greco-catolică și Facultatea de Teologie reformată și muzică. Totodată, în cadrul acestui eveniment academic a fost onorat domnul Reverend dr. Dieter Brandes, inițiatorul și coordonatorul proiectului internațional ecumenic „Healing of Memories”. În urmă cu 19 ani am avut privilegiul de a fi membru în acest proiect teologic ecumenic internațional. Aici am cunoscut oameni deosebiți care, dincolo de bariera confesională, căutau prin intermediul apelului la istorie și teologie să vindece rănile trecutului și să refacă legătura spirituală, pe de o parte, între creștinii de diferite confesiuni, și pe de altă parte, dintre creștini și celelalte religii.
Conferința de la Cluj a reunit clerici, profesori și cercetători din 10 țări (România, Israel, Germania, Ungaria, Statele Unite ale Americii, Rwanda, Africa de Sud, Burundi, Albania, Bosnia-Hertegovina) pentru a discuta și dezbate subiecte diverse pe tema „Rolul religiilor și culturilor in procesele de pace și reconciliere”.
Episcopul anglican Bigirimana Eraste (dieceza de Bujumbura) din Burundi a prezentat lucrarea „Rolul religiilor în construirea păcii și medierea din zona Marilor Lacuri”. În drum spre cantina unde am servit masa de prânz, am discutat cu acest prelat anglican care mi-a povestit că în dieceza lui sunt cam 800.000 de credincioși. Sărăcia e problema cu care se confruntă o mare parte din populație. Relațiile cu ceilalți creștini sunt bune, chiar și cu musulmanii. Există și un seminar unde se formează viitorii preoți. M-a impresionat sinceritatea sa și mai ales detașarea cu care îmi povestea detalii despre biserica pe care o slujea.
O comunicare interesantă despre istoria religioasă din Albania a fost cea a profesorului dr. Sinani Gjergj din Tirana. Acesta a subliniat faptul că în secolul 18 mulți albanezi au trecut la islam datorita conflictului dintre cele două biserici ortodoxe, cea sârbească și cea grecească. Totodată acesta a exemplificat și momentele de ecumenism din perioada interbelică, când musulmanii participau la sărbătorile creștine și creștinii la cele musulmane.
Dr. Saje Vjekoslav din Sarajevo a vorbit despre „Rolul consiliului inter-religios din Bosnia-Herțegovina în reconcilierea post-conflict”. Lui i-am împărtășit experiența mea caritativă din anul 1997, când împreună cu cercetașii francezi (Scouts de Cluses) am participat la o tabără de întrajutorare a regiunii. Era imediat după război și pentru mine a fost prima dată când am văzut, pe viu, ororile acestuia în Mostar și Sarajevo.
Dr. Henkel Juergen, pastor evanghelic în Nürnberg (Germania), a făcut o „radiografie” scurtă despre istoria relațiilor ecumenice din România, subliniind faptul că în anul 2000, la Snagov, bisericile istorice au semnat un protocol prin care erau de acord cu aderarea României la Uniunea Europeană și asumarea valorilor europene.
Dr. Ndikumana Viateur din Kibogora (Rwanda) a vorbit despre reconciliere în perioada post-genocid din Rwanda. Mărturia acestui cleric a fost una deosebit de terifiantă, când a amintit de genocidul din 1994 asupra populației tutzi și hutu, când au murit aproape un milion de persoane. A mărturisit cum s-a făcut reconcilierea la nivelul comunității locale, cel vinovat venind în fața comunității să își ceară iertare fiind apoi și judecat de către un judecător local.
Dr. Lészai Lehel (teologie reformată, UBB) a prezentat o lucrare privind reconcilierea dintre biserica reformată și cea luterană, iar pr. dr. Cristian Sonea (teologie ortodoxă, UBB) a vorbit despre martiriu și reconciliere din perspectiva ortodoxă. Dr. Kovács Szabolcs (teologia reformată UBB) a prezentat o lucrare pe tema traumei, memorie și grijii pastorale.
Dr. Ioana Achim (Midwestern Baptist Seminary, Kansas City, SUA) a vorbit despre vindecare și pace în cazul traumelor provocate de boală. Dr. Ciprian Ghișa (teologie greco-catolică, UBB) a intervenit cu o comunicare axată pe educația valorilor în școlile din România, o perspectivă practica.
Pastorul Ralf Haeusler din Stuttgart (Germania) a prezentat o lucrare despre spiritualitatea indigenilor și drepturile omului. Dr. Hans Ferdinand Illy a vorbit despre decalajul între filosofie și practică: micșorarea numărului de sisteme democratice politice, un nou trend în lume.
Subiectul pastorilor luterani (evanghelici) care au părăsit România pentru Germania, în perioada comunistă și imediat după 1990, a fost expus de către dr. Gerhard Servarius-Depner, pastor al comunității evanghelice din Mediaș. Dr. Püsök Sarolta, de la teologia reformată din Cluj, a abordat subiectul dialogului și condițiile sale în drumul spre reconciliere.
Părintele Dr. Alexandru Buzalic, de la Facultatea de Teologie greco-catolică din Oradea, a susținut lucrarea intitulată „Religia ca și vindecare traumatică a memoriei în proiectul și procesul Healing of Memories”.
Doamna pastor Herdeán Gyöngyi din Oradea a prezentat lucrarea „Rolul lui ora et labora în cultura rememorării” în ceea ce privește masacrul din Tărcaia (Bihor). A fost o abordare interesantă care a născut discuții privind nevoia de a recunoaște reciproc greșelile și a cere iertare, atât de către maghiari cât și de către români, pentru atrocitățile petrecute în trecut. „Poate mișcarea ecumenică să conducă spre reconciliere?” a fost titlul comunicării doamnei profesoare dr. Olga Lukacs de la teologia reformată din Cluj.
O abordare interdisciplinară – de istorie și teologie – a fost lucrarea susținută de subsemnatul, intitulată „Aspecte privind relații ecumenice și creștine ale preoților greco-catolici din Eparhia de Oradea în secolul XX”. Pentru că teologia este unul dintre cele mai bogate domenii din fondul „Colecții Speciale” al Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” Bihor, subiectul s-a putut plia destul de ușor pe această resursă a bibliotecii. Informații importante asupra istoriei ecumenismului la români le-am aflat studiind „Anuarul Uniunii Misionare a clerului român unit”, periodic tipărit la Oradea, între anii 1939-1943. Acesta a fost punctul de pornire asupra temei relațiilor ecumenice care aveau să fie puse în practică în perioada comunistă, în celulele închisorilor din gulagul românesc. Rugăciunea comunitară, rozariul, Sfânta Liturghie (atunci când a fost posibil), spovada și împărtășania au fost instrumente care au ridicat spiritual mulți deținuți, fie că erau ortodocși, reformați sau greco-catolici. Suferința i-a unit pe toți în rugăciune, fără deosebire de confesiune și naționalitate.
Concluzia acestei întâlniri academice poate fi rezumată parafrazând din comunicarea profesorului dr. Johannes Reimer, cu titlul „Când credința transcende limitele – tensiuni sociale și dialogul împăcării”: „Religia este, în general, misionară. Și asta e un lucru bun. Fii misionar în acord cu credința ta și nu te lăsa exploatat de către cei care distorsionează și care sunt radicali. […]A petrece timp împreună, cu privire la un proiect din cartier, ați construit deja o punte de încredere unul către celălalt.”
