CXXXIX

A treia săptămână a Postului Mare

Vineri seara (Sâmbătă), 22 martie 2025

Sfântul Mucenic Vasile, preotul bisericii din Ancira (†363)

.

Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 7, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

.

Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).

.

Stihira zilei, de două ori, pe versul 7 propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Ca un risipitor m-am depărtat de harul Tău, Doamne. Și bogăția bunătății risipind-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine: Dumnezeule, greșit-am, miluiește-mă!

.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Ca un risipitor m-am depărtat de harul Tău, Doamne. Și bogăția bunătății risipind-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine: Dumnezeule, greșit-am, miluiește-mă!

.

Apoi, 4 stihiri martirice ale versului de rând 5.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Toate cele pământești disprețuindu-le și spre chinuri bărbătește îndrăznind, nu v-ați lipsit de fericitele nădejdi; ci moștenitori Împărăției cerurilor v-ați făcut, prealăudaților Mucenici. Având, așadar, îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, cereți pace lumii și sufletelor noastre mare milă.

.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Cu pavăza credinței îmbrăcându-se și cu semnul Crucii pe sine întărindu-se, la chinuri bărbătește pe sine s-au dat și înșelăciunea și semeția diavolului au surpat sfinții Tăi, Doamne. Pentru rugăciunile lor, ca un Dumnezeu atotputernic, trimite lumii pace și sufletelor noastre mare milă.

.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Rugați-vă pentru noi, Sfinților Mucenici, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre; că vouă s-a dat har să vă rugați pentru noi.

.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Din dragoste nesfârșită a sufletului, nelepădându-vă de Hristos, Sfinților Mucenici, care multe feluri de batjocuri și de chinuri răbdând, ați surpat semețiile tiranilor și credința neclintită și nevătămată păzind, la ceruri v-ați mutat. Pentru aceasta, câștigând îndrăzneală către Dânsul, cereți să ne dea nouă mare milă.

.

Apoi, 4 stihiri din Minei, vers 4.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps. 129,6b).

Cu veșmintele preoției fiind împodobit, ai slujit ca un înger lui Dumnezeu Celui ce s-a arătat pentru noi, materia trupului jertfindu-l, Vasile mărite. Pentru aceasta, întocmai va un miel desăvârșit ai fost jertfit și ai ajuns jertfă curată, aducându-te acum întru jertfelnicul de sus. Drept aceea, cu glasuri de bucurie te fericim pe tine și strigăm ție: Nu înceta a te ruga să se mântuiască sufletele noastre.

.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Prin judecată nedreaptă jupuindu-ți-se pielea, ai suferit durerile țintind la odihna cea fără de durere, mărite, și la cununiile cele gătite celor ce au pătimit; iar cu focul ascuțindu-te ce un fier, te-ai făcut sabie cerească, preafericite, tăind toate oștile vrăjmașului. Pentru aceasta toată limba binecredincioșilor pe tine te cinstește astăzi, bucurându-se și îți cer să te rogi lui Dumnezeu pentru turma ta.

.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Înfrumusețându-te cu rănile cele dumnezeiești, ai alergat legat din cetate în cetate, legând pe tiranul și îndreptând umbletul pașilor tăi. Și, în cetatea Cezareii ajungând, ai primit într-însa fericitul sfârșit. Și te-ai suit, ca un purtător de cunună, către cetatea cea cerească, unde stai acum înaintea Împăratului și Dumnezeu; pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

.

Mărire…, a celor adormiţi, vers 5.

Adusu-mi-am aminte de prorocul ce zice: Eu sunt pământ și cenușă; și iarăși m-am uitat în morminte și am văzut oase goale și am zis: Oare cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci, odihnește, Doamne, cu drepții pe robii Tăi.

.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, stihira dogmatică, vers 5 .

În Marea Roșie chipul Miresii celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise, despărțitorul apei, iar aici Gavriil, slujitorul minunii; atunci adâncul l-a trecut pedestru, neudat, Israel, iar acum pe Hristos L-a născut, mai presus de fire, Fecioara. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea fără prihană după nașterea lui Emanuel, a rămas nestricată. Cel ce ești, și mai înainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

.

Terminându–se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

.

Se cântă prohimenul zilei, vers 4:

Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este mântuirea de la om (Ps 59,12).

Stih: Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi și ne-ai doborât (Ps 59,1).

Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este mântuirea de la om.

.

D.: Înţelepciune.

C.: De la Facere (8,4-20), citire.

D.: Să luăm aminte.

.

Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, și a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată faţa pământului. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la sine, în corabie. Şi aşteptând încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului din corabie, și porumbelul s-a întors la el, spre seară, şi iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe faţa pământului. Mai zăbovind încă alte şapte zile, iarăşi a dat drumul porumbelului şi el nu s-a mai întors. Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa pământului. Iar în luna a doua, la douăzeci şi şapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe şi a zis: „Ieşi din corabie tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietăţile, care sunt cu tine, şi tot trupul, de la păsări şi până la animale, şi toate vietăţile ce se mişcă pe pământ, ca să se împrăştie pe pământ, să se prăsească şi să se înmulţească pe pământ”. Atunci a ieşit Noe din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui; toate fiarele, toate animalele, toate păsările şi toate câte se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie. Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.

.

Se cântă al doilea prohimen, vers 6:

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea (Ps 60,1).

Stih: De la marginile pământului către Tine am strigat (Ps 60,2).

Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea .

.

În timp ce se cântă prochimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prochimenul şi stihul, preotul spune cu glas inalt, făcând cruce cu lumânarea:

Înţelepciune. Drepţi!

Şi întorcându–se spre popor, înalță lumânarea, spunând:

Lumina lui Hristos luminează tuturor!

.

Apoi, spune:

Înţelepciune.

Citeţul: De la Pilde (10,31-32 și 11,1-12), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

.

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.

.

Apoi, celelalte ale Liturghiei Înaintesfinţitelor.