Deși ne-am întîlnit de mai multe ori, la diferite lansări de carte, dar, mai ales, în studioul Radio Maria, preotul Claudiu Ardelean a rămas în memoria mea mai mult ca o voce distinctă în eter. Vocea unui împătimit care predispunea la dialog, la reflecții profunde pe teme diverse, avînd o remarcabilă deschidere teologică și culturală, discernămînt și competență în selectarea colaboratorilor. Acesta manifesta un entuziasm și o propensiune pentru dezbaterea radiofonică, pentru temele pe care le pregătea cu minuțiozitate, fiind un partener de dialog care anima conversația, realizînd emisiuni care stimulau interogația spirituală.
Mă invita destul de des la emisiunile sale pe teme literare, teologice și filosofice, la care răspundeam cu plăcere, pentru că era un amfitrion agreabil, unul care punea patos și elocință în abordările tematice, legînd mereu datele credinței de cele ale culturii, trăirea spirituală de realitatea concretă. El a făcut din spațiul radiofonic un fel de altar de unde se adresa cu evlavie ascultătorilor săi, făcîndu-i părtași la cele mai importante evenimente ale Bisericii greco-catolice, dar și la cele de factură socială și spirituală. De obicei, mă suna cu o seară înainte, sau chiar înainte de emisiune, mă anunța despre ce vom vorbi, după care trasam în mare liniile dialogului, apoi urma o intensă conversație amicală. El rezona cu entuziasm la propunerile și abordărilor novatoare, pentru că agrea directețea și onestitatea opiniilor, a argumentelor diferite care pot prefigura o formă de adevăr. Uneori, îi reproșam, în glumă, că mă invită prea des la radio, că o să mă banalizez perorînd pe diferite subiecte pe care mi le propunea, dar părintele riposta cu umor, eu treceam discuția într-un registru (auto)ironic, la care el rîdea cu poftă. Toată această colaborare prietenească s-a curmat brusc, preotul Claudiu nu m-a mai apelat în ultimul timp, eu purtînd nostalgia dialogului nostru rămas în suspans.
Acum, stupefiat de vestea dispariției sale, mă cuprinde o mare tristețe cînd mă gîndesc că am pierdut un preot tînăr, o voce inconfundabilă la Radio Maria, un partener de dialog cu care puteam aborda cele mai incitante teme, dar puteam și să ne amuzăm detașat pe seama metehnelor noastre. S-a stins o voce autentică în eter, dar ea reverberează în memoria mea afectivă.
Ioan F. Pop
