„Să ne aducem constant aminte că mai-marii noștri sunt cei care ne-au deschis mintea, sufletul și inima… De aceea, cu multă înțelepciune și răbdare să le arătăm respectul și considerația noastră!”: sunt cuvintele Preasfinției Sale Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, adresate vineri, 14 iunie 2024, la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan” din Oradea, în deschiderea conferinței „Vocația filosofică a lui Mihai Eminescu” organizată de Muzeul Ţării Crişurilor, susținută de prof. univ. dr. Vasile Muscă de la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca. Inițiativa, organizată cu prilejul comemorării a 135 de ani de la moartea marelui poet național (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889), a adus împreună un frumos public literar format din oameni de cultură, preoți, studenți teologi, filosofi, jurnaliști, dar și reprezentanți ai instituțiilor publice locale printre care doamna viceprimar Antonia Nica. Ocazia a fost totodată prilej de a-l felicita pe distinsul profesor și filosof Vasile Muscă, la împlinirea „frumoasei și curajoasei vârste de 80 de ani” (Ioan F. Pop).
În deschidere, dr. Ioan F. Pop, scriitor și custode al Muzeului Memorial „Iosif Vulcan”, mulțumind publicului numeros prezent la eveniment, a evocat contribuția celui care „se numără printre cazurile rarisime care pot povesti cu limpezime ceea ce au înţeles din filosofie și ne poate împrieteni cu aceasta. Cu bonomia sa molipsitoare, de anahoret uitat printre cărţi (în imensa sa bibliotecă), acesta se mişcă discret nu doar între filosofia greacă şi cea germană, ci şi – mai nou – oscilează afectiv între Cluj şi Oradea, în tendinţa de a locui hölderlinian un topos ideatic şi concret deopotrivă”: profesorul și filosoful Vasile Muscă.
Considerând că „pe Eminescu ar trebui să îl sărbătorim în fiecare zi”, episcopul de Oradea a mărturisit că face aceasta recitând zilnic din operele marelui poet național. PSS Virgil Bercea a mulțumit profesorului Vasile Muscă pentru răbdarea, responsabilitatea și dăruirea cu care a format numeroși tineri studenți ai Facultății de Teologie Greco-Catolică de la UBB – Departamentul Oradea, oferindu-le o viziune asupra filosofiei și totodată asupra vieții:
„În aceste momente, de aniversare sau comemorare, este foarte important să ne aducem aminte de mai-marii noștri – a subliniat PS Virgil, parafrazându-l pe Sf. Ap. Pavel. Fiecare popor, fiecare cultură are mai-marii săi, iar Eminescu, dincolo de absolut orice afirmație și orice considerație care s-au făcut referitor la persoană și la operă, rămâne Eminescu. Noi, cei care avem o anumită vârstă, cred că aproape în fiecare zi mai spunem câteva versuri din poeziile lui Mihai Eminescu. Ne-a devenit atât de familial încât nu putem să îl uităm… La fel, mai marii-noștri sunt persoanele de care trebuie să ne aducem constant aminte, iar cu foarte multă înțelepciune și răbdare să le purtăm toată înțelepciunea și considerația. Ei sunt cei care ne-au deschis mintea, sufletul și inima… Sunt cei care ne înconjoară și pe care avem încă bucuria să îi avem în mijlocul nostru, iar ei au puterea și tăria de caracter să ne mai ofere ceva: au o valoare și un rost neprețuit în viața noastră. (…)Domnule Profesor, să vă dea Dumnezeu sănătate, ani buni și binecuvântați!”.
Pe urmele lui Heidegger, pentru care tinerețea este vârsta primelor alegeri durabile, prof. univ. dr. Vasile Muscă a prezentat publicului momente-cheie din istoria filosofiei și ale carierei academice ale lui Mihai Eminescu. Mărturisind că l-a descoperit pe acesta în anii de la liceu petrecuți la Oradea, conferențiarul păstrează atât de vie memoria după-amiezilor petrecute pe prispa casei dintr-un cartier orădean, unde citea și memora poeziile eminesciene. A devenit în scurt timp interesat de relația acestor opere cu filosofia, subiect pe marginea căruia a publicat cartea „Lumile și trecerile lui Eminescu”. Evocând supremația intelectuală absolută a geniului și atitudinea dezinteresată a lui Mihai Eminescu în a obține un titlu recunoscut de filosof potrivit sistemului hegelian, prof. Vasile Muscă este de părere că putem să recunoaștem geniul său prin lectura operelor sale:
„Eminescu, în marea sa inteligență avea o deschidere largă către filosofie, fără ca el să fi elaborat o concepție filosofică proprie. Geniul său rămâne neatins, rămâne ca noi să îi descoperim valențele acestui geniu prin lecturile noastre. Pe coperta cărții dedicate lui am scris ceva ce doresc să vă împărtășesc și dumneavoastră – a concluzionat dumnealui: «Orice intelectul român trebuie să scrie măcar o dată în viața lui despre Eminescu, fie chiar și un rând, așa cum un credincios are datoria de a se închina zilnic întru slava și numele Dumnezeului său!»”.
Un omagiu adus de toți cei prezenți la Muzeul „Iosif Vulcan” din Oradea, locul unde Iosif Vulcan primea în februarie 1866 o scrisoare însoţită de o poezie – „De-aş avea”– scrisă de Mihail Eminovici, pe care o va publica în revista „Familia” semnată de cel care a fost geniul nemuritor, Mihai Eminescu:
„De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor (…)”
Biroul de Presă EGCO – Mihaela Caba-Madarasi
Foto: Muzeul Țării Crișurilor Oradea