Niciun Evanghelist nu menționează faptul că Mama lui Isus, Maria, și-ar fi întâlnit Fiul pe drumul ce ducea spre răstignirea Lui. Doar Evanghelistul Ioan menționează, descriind crucificarea lui Isus că „stătea lângă Crucea lui Isus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena” (19,25). Același Evanghelist mai adaugă: „Deci Isus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (19,26-27).
Ce putem deduce din relatarea Evanghelistului Ioan? Deducem că prezența Mariei în viața Fiului ei a fost discretă! La nunta din Cana, Preacurata își proclamă Evanghelia: „Faceți tot ce vă va spune El” (In. 2,5). Prin aceste cuvinte, Maria a spus tot ce trebuia spus! Maria nu vorbește, nu ține discursuri, nu iese în față. Ea îl contemplă pe Isus, îl adoră și tace. Atât ea, cât mai ales toți câți credem în El, să îndeplinim poruncile Lui!
Mai mult: e minunat să o vedem pe Maria stând la picioarele Crucii Fiului ei. Ne putem imagina care-i era starea ei trupească, dar, mai ales, durerea ei sufletească. Acum a trecut prin sufletul ei sabia, de care i-a vorbit dreptul Simeon, la prezentarea lui Isus la templu, la patruzeci de zile de la naștere.
Dar, să ne întrebăm: Cum a ajuns Maria la Crucea lui Isus? Sigur, urmându-L pe drumul spre Golgota, împreună cu apostolul Ioan, cu femeile și cu ceilalți însoțitori. Prin urmare, Maria, Preacurata Mamă a Răscumpărătorului, L-a însoțit fizic și L-a privit cu durere și cu dragoste pe Fiul ei, Isus, până ce Acesta a plinit „liturghia” cerută de Tatăl. Canonicul Nicolae Pura surprinde în versuri tocmai aceste momente duioase din drumul lui Isus și al Mamei Sale spre Jertfa de le Golgota, unde, Isus plinește planul Tatălui de mântuire a lumii: «Săvârșitu-s-a!».
Prea nevolnic e cuvântul să vestească marea dramă
Petrecută-atunci în duhul şi în inima Ta, Mamă,
Când urcând pe drumul Crucii, L-ai privit cu ochii-n faţă
Pe Isus, Viaţa lumii, fără vlagă de viaţă!
Să fii mama cea mai bună şi mai scumpă de sub soare,
Şi să ai un fiu mai dulce ca o primăvară-n floare,
Şi să vezi cum vin călăii, şi cum trag, şi-L smulg, şi-L rup
Din fiinţa ta întreagă, şi din suflet, şi din trup!?
Şi să-L vezi căzând sub cruce, cum se-ndoaie şi se frînge
Încrestat de bici cu plesne şi brăzdat de răni şi sânge!
Ne cutremură misterul suferinţei tale, Mamă,
Şi urzeala cugetării noastre toată o destramă!
Ţi-a fost scris precum se vede Ţie-n cărţile cereşti,
Mama cea mai fericită dintre mame, să goleşti
Mai din plin ca orişicare din paharul cel cu fiere,
Fericirea ta schimbând-o într-o mare de durere!
Într-o clipă cât vecia ochi în ochi s-au întâlnit,
Şi cu suliţe de flăcări s-au străpuns şi s-au rănit;
Ea se mistuie văzându-L pradă haitei de mişei,
El se chinuie citindu-şi Răstignirea-n ochii Ei.
Cât ar vrea El să oprească veşnicia acestei clipe,
Şi din genele zdrobite de ciomege să-nfiripe
Pentru ochii Maicii Sale raze dulci de mângâiere;
Dar, strivit, sub bârna crucii, cade jos fără putere…
Ea se-apropie de Dânsul cu-ndrăzneala sa de mamă
Printre suliţe şi săbii, neţinând de ele seamă,
Vrând să-L strângă, să-I aline suferinţele Lui crunte,
Şi să-I şteargă cu marama sângele-nchegat pe frunte;
Dar ostaşii, fără milă, rându-şi strâng şi o opresc
Şi pe Fiul Ei lovindu-L, înainte-L îmbrâncesc…
O! de ce mai urci, Marie, pe Calvar, cu El, când vezi
Că aproape stând de Dânsul cu nimic nu-L uşurezi?
Dimpotrivă-i pui pe umeri, peste cruce-o cruce nouă,
Ca în locul unei jertfe, pe Calvar să ardă două.
Nu vezi Tu că prin prezenţa ta-L apropii de mormântu-I?
Ori, e soarta ce Te cheamă să Te mistui, să ne mântui?
Şi, în gândul Preacuratei, ochii treji ai amintirii
Mai citesc încă odată Evanghelia Vestirii:
Ce-a văzut atunci departe, e atât de-aproape-acum…
Căci vederea Răstignirii îi aduce aminte cum
În Biserică, cu Iosif, îl aduce pe Isus
Să-L închine, după Lege, jertfă Tatălui de sus;
Şi de-atunci mereu, cu trudă, se vedea cum se tot duce
Pas la pas, cu El de mână, pe acelaş drum spre cruce…
Pr. Prof. Ioan Fărcaș
