«Dragi frați și surori, mă gândesc la voi de mult timp și mă rog pentru voi în fiecare zi. Dar acum, în apropierea acestui Paște, care pentru voi are atât de mult din trăirea Pătimirii și destul de puțin din cea a Învierii, simt nevoia să vă scriu pentru a vă spune că vă port în inimă.»:  astfel scrie papa Francisc în scrisoarea adresată catolicilor de diferite rituri din Țara Sfântă, în special celor care, «în aceste momente, suferă în modul cel mai dureros drama absurdă a războiului, copiilor cărora li se refuză un viitor, celor care sunt în doliu și suferință, celor care se simt cuprinși de angoasă și nedumerire».

Amintind că sărbătoarea Învierii Domnului este inima credinței noastre, papa Francisc a evidențiat că Paștele este cu atât mai semnificativ pentru cei care îl celebrează în Locurile în care Domnul a trăit, a murit și a înviat. Pontiful a spus că «nu numai istoria, dar nici măcar geografia mântuirii nu ar exista fără Țara în care locuiți de secole, unde doriți să rămâneți și unde este bine să rămâneți. Vă mulțumim pentru mărturia de credință, vă mulțumim pentru caritatea dintre voi, vă mulțumim pentru că știți să sperați împotriva oricărei speranțe».

«Doresc ca fiecare dintre voi să simtă afecțiunea mea de părinte, care vă cunoaște suferințele și eforturile, mai ales cele din ultimele luni. Împreună cu afecțiunea mea, să ajungă la voi și afecțiunea tuturor catolicilor din lume! Fie ca Domnul Isus, Viața noastră, ca un bun samaritean, să toarne pe rănile trupului și ale sufletului vostru uleiul mângâierii și vinul speranței» – scrie papa Francisc în Scrisoarea adresată catolicilor din Țara Sfântă, cu prilejul apropiatei sărbători a Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

În scrisoare, pontiful amintește de pelerinajul pe care l-a făcut în Țara Sfântă în urmă cu zece ani și și-a însușit cuvintele adresate tuturor credincioșilor în urmă cu 50 de ani, de sfântul papă Paul al VI-lea, primul Succesor al lui Petru care a făcut un pelerinaj în Țara Sfântă: „Continuarea stării de tensiune în Orientul Mijlociu, fără să se facă pași concludenți spre pace, constituie un pericol grav și constant, care amenință nu numai liniștea și securitatea acelor popoare – și pacea întregii lumi – ci și anumite valori nespus de dragi, din diferite motive, pentru o mare parte a umanității” (exortația apostolică Nobis in Animo, 25 martie 1974).

Asigurându-i pe catolicii din Țara Sfântă că nu sunt singuri și că vom rămâne solidari cu ei prin rugăciune și caritate activă, pontiful și-a exprimat speranța de a ne putea întoarce curând la ei ca pelerini, «să vă privim în ochi și să vă îmbrățișăm, să frângem pâinea fraternității și să contemplăm acele mlădițe ale speranței care au crescut din semințele voastre, împrăștiate în timp de suferință și cultivate cu răbdare».

«Știu că pastorii voștri, de asemenea călugării și călugărițele, vă sunt aproape și le mulțumesc din inimă pentru ceea ce au făcut și continuă să facă. Fie ca aurul unității să se înmulțească și să strălucească în creuzetul suferinței (…). Vă păstrez pe pe toți în rugăciunile mele» – se mai citește la finalul Scrisorii pe care papa Francisc o adresează catolicilor de diferite rituri din Țara Sfântă, înainte de sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

«Vă binecuvântez și invoc asupra voastră protecția Preacuratei Fecioare Maria, fiică a ținutului vostru», a mai spus pontiful, adăugând: «Reînnoiesc îndemnul meu către toți creștinii din lume de face astfel încât să simțiți sprijinul lor concret și de a se ruga neobosit, pentru ca întreaga populație a scumpei voastre Țări să trăiască în sfârșit în pace

Vatican News – A. Mărtinaș