Miercuri seara (joi)
28 martie 2024
Cuv. Ștefan Taumaturgul (sec. IV) și Cuv. Ilarion cel Nou (sec. VIII)
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 1, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 1 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Postul cel sufletesc primindu-l, fraților, cu limba să nu grăiți cele înșelătoare, nici să puneți împiedicare fratelui spre sminteală; ci, cu pocăința luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne greșelile noastre ca un iubitor de oameni.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Postul cel sufletesc primindu-l, fraților, cu limba să nu grăiți cele înșelătoare, nici să puneți împiedicare fratelui spre sminteală; ci, cu pocăința luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne greșelile noastre ca un iubitor de oameni.
Apoi a mucenicilor, pe versul 1.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Prealăudaților mucenici, pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă ușile raiului și, înăuntru fiind, de lemnul vieții vă îndulciți. Lui Hristos rugați-vă să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Alte stihiri podobnice, pe versul 3.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cu rugăciunile dumnezeieștilor Apostoli, Doamne, învrednicește-ne pe noi să săvârșim bine vremea postului, întru umilința gândului, ca un îndurat; ca mântuindu-ne toți să Te preamărim pe Tine.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Mare și înfricoșătoare este venirea Ta, Doamne, întru care șezând va să faci judecată dreaptă. Deci să nu mă judeci pe mine, cel osândit; ci, Dumnezeu fiind, să-Ți fie milă de mine; pentru rugăciunile cele bineprimite ale Apostolilor Tăi.
Altă stihiră, vers 6.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Apostoli ai Mântuitorului, luminătorii pământenilor, vistieriile care ați îmbogățit lumea cu preaînțeleaptă cunoștință a Dumnezeului nostru, izbăviți de supărări pe cei ce vă laudă pe voi, cu sfinte rugăciunile voastre și ne îndrumați vremea postului păstrându-ne viața în pace și cu tărie; ca ajungând cu bună plăcere la Pătimirea lui Hristos cu îndrăznire să aducem cântări Dumnezeului nostru.
Apoi, 4 stihiri din Minei, versul 4.
2 Stihiri ale Sfântului Ilarion:
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Viață neîntinată, răbdare și blândețe și dragoste adevărată, înfrânare nemăsurată, priveghere de toată noaptea, umilință, dumnezeiască credință și nădejde tare în milostivire dobândind, ca un înger ai viețuit în trup pe pământ, fericite Ilarion, Cel ce te rogi pentru sufletele noastre.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Înger pământesc și om ceresc, izvor de umilință, râu de milostivire, noian de minuni, chezășuitor al păcătoșilor și măslin al lui Dumnezeu cu adevărat roditor ai fost, cuvioase înveselind cu untdelemnul ostenelilor tale chipurile celor ce cu credință te laudă pe tine, fericite Ilarion.
2 Stihiri ale cuviosului Ștefan:
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Monah preaadevărat, stea prealuminoasă și izvor de umilință plin de dragoste, blând și liniștit, împreună-pătimitor și smerit, fără de răutate și fără de prihană, te-ai arătat, părinte Ștefan. Pentru aceasta Hristos te-a așezat păstor turmelor cuvioșilor și te-a cinstit pe tine cu faceri de minuni.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Privegherea cea de toată noaptea, negrăita înfrânare, netulburata rugăciune, dumnezeiasca viețuire, credința și nădejdea cea adevărată, cugetarea dreptei credințe, petrecerea cea minunată și pătimirea cea multă ai arătat-o, părinte, și murind, înaintea sfârșitului ai strălucit cu semne preamărite. Pentru aceasta te cinstim, cuvioase Ștefan.
Mărire… Și acum…, a Născătoarei
Văzând preacurata pe iubitorul de oameni Hristos răstignit și coasta lui cu sulița împunsă, plângea, strigând: Ce este aceasta Fiul meu? Ce Ți-au răsplătit ție cei nemulțumitori pentru toate bunătățile pe care le-ai făcut lor? Și Te grăbești să mă lași fără de Fiu, preaiubitul meu? Mă îngrozesc, Preaîndurate, de răstignirea Ta cea de bunăvoie.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 6:
Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați drepților (Ps. 31,12).
Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele (Ps. 31,1).
Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați drepților.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (4,16-26), citire.
D.: Să luăm aminte.
Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema. Şi a zis Lameh către femeile sale: „Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!” Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: „Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.
Se cântă al doilea prohimen, vers 1:
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine (Ps. 32,21).
Stih: Bucurați-vă drepților întru Domnul; celor drepți li se cuvine laudă (Ps. 32,1).
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (5,15-23; 6,1-3a), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Fiule! Bea apă din fântâna ta şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute? Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui. Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri. Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul, Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale. Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
