.Mineiul pe februarie, la ziua a douăzeci și treia, amintește de pomenirea Sfântului martir Policarp al Smirnei. Născut în jurul anului 69, în Izmir, Turcia de azi (vechiul Smirna), a fost episcop în cetatea Smirna.

După mărturia Sfântului Irineu de Lyon, Policarp a fost instruit de Sfântul Evanghelist Ioan, ucenicul Mântuitorului. În acest sens, Sfântul Irineu scria despre el: Eram de vârstă tânără și l-am cunoscut pe Policarp. Era de mulți ani și era foarte bătrân. Învăța pe toți ceea ce singur învățase de la Apostoli și a dat Bisericii învățătura cea adevărată. Era, cu adevărat, un mărturisitor al credinței, vrednic în credință!. Într-o altă epistolă, adresată prietenului său, Florinus, același Irineu de Lyon, menționa despre Policarp: Eram foarte tânăr când te-am văzut la Policarp, în Asia Mica, dar tot îmi amintesc locul unde binecuvântatul Policarp a șezut și a vorbit, cum a pășit, cum a gândit în viață, cum era înfățișarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan și cum povestea el însuși ceea ce a auzit de la alți mărturisitori ai Domnului despre viața, învățăturile și minunile Sale.

S-a întâlnit, la Roma, cu papa Anicet, privitor la data sărbătoririi Paștilor.

Fiind mărturisitor al lui Hristos, în ciuda amenințării autorităților romane -l va ucide, Policarp, îndelungat în zile”, a răspuns, refuzând -L blesteme pe Hristos: De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos şi nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum putea blestema pe Binefăcătorul şi Mântuitorul meu?.

În timpul vieții, sfântul episcop a scris mai multe epistole către obștea sa și către alți oameni, dintre care singura care ne-a rămas este Epistola către Filipeni, care, după mărturia Sfântului Ieronim, a fost citită în bisericile din Asia Mică la sfintele slujbe. Această epistolă a fost scrisă de sfânt ca răspuns la dorința Filipenilor de a primi niște scrisori despre martirul Ignațiu Teoforul (Purtătorul de Dumnezeu).

Adevărat rechizitoriu de îndemnuri morale, Epistola către Filipeni cuprinde îndemnuri morale, îndemnândui pe creștini fie tari în credință, milostivi, iertători, nu se mânie, nu fie lacomi, fie aplecați spre cei în suferință. Referitor la patima iubiri de arginți, Policarp scrie: „Începutul tuturor relelor este iubirea de argint. Ştim dar că nimic n‑am adus pe lume, nici nu putem scoate ceva, să ne înarmăm cu armele dreptăţii şi mai întâi să ne învăţăm să umblăm în porunca Domnului, apoi să învăţăm şi pe femeile noastre să umble în credinţa dată lor, în dragoste şi în curăţie”. Tot în Epistolă găsim îndemnuri pentru purtarea soților, despre văduve, diaconi, tineri și preoți, precum și îndemnuri împotriva ereticilor.

În finalul Epistolei, Policarp are un îndemn special pentru a-i imita pe martiri în răbdare și în credință neclintită, pentru că ei se află în locul care le este cuvenit, lângă Domnul împreună cu Care au şi pătimit, pentru că ei nu au iubit veacul de acum, ci pe Cel care a murit pentru noi şi pe Care Dumnezeu L‑a înviat”.

Pentru  vina de a fi mărturisitor al lui Hristos, a fost judecat și condamnat la moarte de proconsului Lucius Statius Quadratus. Martirizat la 23 februarie 155.

Liturgia Bisericii, în imnurile zilei de 23 februarie din Minei, îl prezintă în termeni elogioși, poetici și cu multe accente simbolice:

.

Troparul, vers 4:

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Policarp, roagă-te lui Hristos Dumnezeu mântuiască sufletele noastre.

.

Condacul, vers 1:

Roduri cuvântătoare aducând Domnului, Policarpe înțelepte, prin fapte dumnezeiești te-ai arătat după vrednicie dumnezeiesc ierarh, fericite. Pentru aceasta astăzi luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm a ta vrednică de laudă pomenire, preamărind pe Dumnezeu.

.

și Icosul:

Adăpându-te cu bunătatea înțelepciunii, ai umplut din ea turma ta de cunoștința lui Dumnezeu; și ai făcut strălucească întreita lumină a Dumnezeirii, învățând Tatăl este nenăscut, Fiul este născut și Spiritul Sfânt este purces; și ai propovăduit în chip lămurit o singură Dumnezeire și o singură mărire; și păgânătatea idolilor din mijloc ai scos-o, aducând ca niște roade coapte, preamărite, sufletele celor ce cred în Sfânta Treime; întru Care ne-am botezat, întru Care și credem preamărind pe Domnul”.

.

Numele PolicarpMult rod; cel cu roade multe: πολυ (poli)mult; καρπος (karpos) rod, fruct.

Pr. prof. Ioan Fărcaș