În această lună, ziua a șaisprezecea. Pomenirea cinstirii sfințitului lanț al sfântului și întrutot lăudatului apostol Petru. Așa anunță Mineiul pe ianuarie această specială zi de pomenire.

Sărbătoarea cinstirii lanțului Sfântului apostol Petru are temei biblic. Cartea Faptele Apostolilor(12,1-11) relatează uciderea cu sabia a sfântului apostol Iacob, fratele apostolului Ioan, de către regele Irod Agripa. Această ucidere era pe placul iudeilor. Și cum era sărbătoarea Azimilor, vrând să-l ucidă și pe Petru, care devenise incomod pentru ei, l-au prins și l-au aruncat în temniță, urmând să-l scoată în fața poporului după paști. În temniță Petru era păzit de patru străji a câte patru ostași. „Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostași, legat cu două lanțuri, iar înaintea ușii paznicii păzeau temnița. Și iată îngerul Domnului a venit deodată, iar în celulă a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini. Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele. Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine. Și ieșind, mergea după înger, dar nu știa că fapta îngerului era adevărată, ci i se părea că are o vedenie. Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care ducea în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el. Și Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor”.

Acesta este temeiul scripturistic al sărbătorii. Biserica, în înțelepciunea ei, a găsit să facă pomenirea acestui fapt minunat în această zi a lunii ianuarie, cu frumoase rânduieli ce cuprind o bogată imnologie.

Înainte de toate, aceste imnuri conturează personalitatea apostolului Petru, cel care, precum Învățătorul său, a fost legat și pregătit de judecată chiar de paștele iudeilor.

Stihira cu Mărire..., de la Doamne, strigat-am…, de la Vecernia zilei, schițează icoana minunatului eveniment: „Astăzi temeiul Bisericii, Petru, piatra credinței, pune înainte cinstitul său lanț, spre întărire sufletească. Veniți cu toții să sărutăm lanțul acesta și cu cântări de laudă să-l încununăm, zicând: Bucură-te apărătorul credinței cel fierbinte, care cu cuget aprins ai mărturisit cu îndrăzneală multă pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu. Bucură-te bucuria lumii și purtătorule al cheilor Împărăției cerurilor. Dăruiește har celor ce te cinstesc cu dragoste și cu credință sărută cinstitul tău lanț, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, făcând rugăciuni pentru noi cei căzuți”.

Interesant este faptul că, aceste frumoase imnuri liturgice compun cele două laude mari ale Bisericii de tradiție bizantină: Vecernia și Utrenia. Pentru asta am dorit să scot în evidență un adevăr pe care unii, poate din rea voință sau din puțină cunoaștere, umbresc figura apostolului Petru, atentând la locul pe care Însuși Mântuitorul Isus Hristos i l-a rânduit: „piatra credinței”, „temeiul Bisericii”, apărătorul credinței”, „purtătorule al cheilor Împărăției cerurilor”, „purtător de chei preastrălucit”, „fierbinte ocrotitor”, „întâistătătorule pe scaunul apostolilor”, „adevărată mărturie a întrupării Sale”, „lauda apostolilor lui Hristos”, „temelia credinței”, „cel ce încetezi neînțelegerile din Biserică, dându-i unire”, „cel ce ai suferit răstignire cu capul în jos”, „dumnezeiescul ucenic al adevărului”, „martor pe față al lui Hristos”, „fala apostolilor”, „păstrătorule al plinătății Bisericii”, „descuietor al porților cerești”.

Iar cinstitul lui lanț, personificat, o sfântă relicvă, ne este dat „spre dezlegarea legăturilor patimilor”, „ca cel ce strălucește pururea ca o legătură cerească”, „un prânz preaales spre mângâierea celor necăjiți și liman al celor înviforați”, „cel ce rupe legăturile păcatelor noastre”, „prin care ai legat pe tiranul”, „mai mult decât cu aurul și decât cu podoabele de mult preț s-a împodobit Biserica cu lanțurile tale”, „lanțurile tale au stricat facerile de rău ale vrăjmașului”, „lanțul cel pus împrejurul tău ne dăruiește sfințenie nouă tuturor”, „lanțul lui să-l sărutăm cu credință, dezlegare de greșeli dobândind”.

Admirăm atenția și memoria Bisericii pentru toate cele ce au lucrat și lucrează la statornicia și puterea ei, precum și la educarea și creșterea în credință a fiilor ei.

„Pe mine, ticălosul, cel ce sunt legat cu lanțurile patimilor, dezleagă-mă, fericite, precum odinioară îngerul lui Dumnezeu ți-a dezlegat ție lanțurile și cu mărire te-a scos din temnița în care ai fost închis, preafericite Petru, întâistătătorule între apostoli” (Luminătoarea sărbătorii).

Lanțurile se păstrează în Basilica „Sfântul Petru în Lanţuri” (San Pietro in Vincoli), cunoscută şi sub numele de Basilica Eudossiana, care a fost construită între anii 432-440, sub pontificatul papei Sixtus al III-lea (433-440), peste o construcţie mai veche, pe colina Esquilin, în cartierul Monti de astăzi. Biserica anterioară a fost dedicate Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dar se prăbușise. Cea nouă a fost destinată să adăpostească lanţurile cu care a fost legat Sfântul Petru la Ierusalim, lanţuri venerate ca relicve. Construirea catedralei San Pietro in Vincoli se datorează generozităţii unei doamne de la curtea imperială, Licinia Eudoxia, fiica lui Theodosius cel Tânăr şi soţia împăratului Valentinianus al Ill-lea. Mama sa i-a trimis lanţurile dăruite de patriarhul Ierusalimului. Pentru ca să le păstreze, tânăra Eudoxia a înălţat această catedrală, care a fost numită San Pietro in Vincoli. Conform unei pioase mărturii, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa papei Leon I, a apropiat lanţurile sale de cele ce serviseră la legarea sfântului în închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-au sudat miraculos. Lanţurile sunt păstrate într-un relicvar sub altarul principal al sacristiei.

„Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanțuri care ai purtat, cel ce ai fost decât Apostolii mai întâi pe scaun șezător. Cărora cu credință închinându-ne, ne rugăm: Cu ale tale rugăciuni cele către Dumnezeu, dăruiește lumii mare milă”. (Troparul sărbătorii)