Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este marcată în fiecare an de Biserica Universală pe 29 august. În calendarul liturgic răsăritean aceasta este sărbătoarea cu care se încheie anul bisericesc. Episodul martiriului Sf. Ioan prin decapitare, care a avut loc în cetatea lui Machaerus la Marea Moartă, unde Irod s-a retras în vacanță, Isus a ascultat-o din vocea vie a discipolilor Botezătorului, inclusiv a Evanghelistului Ioan și a Sf. Ap. Andrei. De-a lungul timpului acest episod biblic a fost în centrul multor reflecții asupra credinței oferite de preoți, de episcopii noștri, de precursorii noștri în credință, astăzi martiri, nu în ultimul rând de Suverani Pontifi.

„Dragi frați și surori, sărbătorirea martiriului Sfântului Ioan Botezătorul ne amintește și nouă, creștinilor din vremea noastră, că nu se pot face compromisuri cu dragostea pentru Cristos, pentru Cuvântul său, pentru Adevăr. Adevărul este adevăr, nu există compromisuri.” ne îndemna în urmă cu 11 ani, Papa Benedict al XVI-lea la audiența generală pe care o ținea pe 29 august 2011 la Castel Gandolfo:

„Viața creștină cere, ca să spunem așa, «martiriul» fidelității zilnice față de Evanghelie – sublinia Joseph Ratzinger – adică curajul de a-L lăsa pe Cristos să crească în noi și pe Cristos să ne îndrepte gândirea și acțiunile noastre. Dar acest lucru se poate întâmpla în viața noastră doar dacă relația cu Dumnezeu este solidă. Rugăciunea nu este timp pierdut, nu este furarea spațiului activităților, chiar apostolice, ci este exact invers: doar dacă suntem capabili să avem un timp de rugăciune credincioasă, constantă, încrezătoare, Dumnezeu însuși va fi cel care ne va da capacitatea și puterea de a trăi fericiți și senini, de a depăși greutățile și de a mărturisi despre aceasta cu mult curaj. Sfântule Ioan Botezătorul, mijlocește pentru noi, ca să știm mereu să păstrăm întâietatea Lui Dumnezeu în viața noastră!”

Martiriul lui Ioan, „cel mai mare bărbat născut dintr-o femeie” după cum însuși Isus o spune, este o mărturie imensă despre cum viața are valoare doar când este dăruită celorlalți „în dragoste, în adevăr, în viața de zi cu zi, în familie”: spune la rândul său Papa Francisc într-o predică matinală a Sanctității din anul 2019 lucrată în limba italiană pentru Vatican News de Alessandro Di Bussolo, având în centru episodul biblic din Evanghelia după Marcu dedicat martiriului prin tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul:

«Și a auzit regele Irod, căci numele lui Isus se făcuse cunoscut, și zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Alții însă ziceau că este Ilie și alții că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morți. Căci Irod, trimițând, l-a prins pe Ioan și l-a legat, în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soție. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea, Căci Irod se temea de Ioan, știindu-l bărbat drept și sfânt, și-l ocrotea. Și ascultându-l, multe făcea și cu drag îl asculta. Și fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naștere, a făcut ospăț dregătorilor lui și căpeteniilor oștirii și fruntașilor din Galileea, Și fiica Irodiadei, intrând și jucând, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi și îți voi da. Și s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îți voi da, până la jumătate din regatul meu. Și ea, ieșind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Și intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Și acela, mergând, i-a tăiat capul în temniță, l-a adus pe tipsie și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Și s-au adunat apostolii la Isus și I-au spus Lui toate câte au făcut și au învățat.» (Mc 6,14-30)

Patru personaje în care Domnul ne vorbește
O relatare cu patru personaje, pe care Papa Francisc ne invită să le urmărim și astăzi „deschizându-ne inimile” pentru ca Domnul să ne vorbească: „coruptul și nehotărâtul” regele Irod, soția fratelui regelui, Irodiada, care „nu știa decât să urască”, Salomeea, „dansatoarea vanitoasă” și „profetul decapitat, singur în chilia lui”. Un episod biblic pe care actualul Suveran Pontif o descrie începând de la sfârșit, cu ucenicii lui Ioan cerând trupul profetului și așându-l într-un mormânt.

Ioan Botezătorul ni-l arată pe Isus, apoi lumina lui se stinge
„Cel mai mare a ajuns așa – comentează Pontiful – însă Ioan știa aceasta, știa că trebuie să se anihileze”. El o spusese de la început, vorbind despre Isus: „El trebuie să crească, eu trebuie să descresc”. Și el „s-a micșorat până la moarte”. El a fost, continuă Papa Francisc, precursorul, vestitorul lui Isus, care a spus „Nu sunt eu, acesta este” Mesia. „Le-a arătat-o ​​primilor ucenici – amintește Papa – apoi lumina lui s-a stins încet, încet, până în întunericul acelei celule, în închisoare, unde, singur, a fost decapitat”.

Martiriul este un serviciu, un mister, un dar
Am putea să ne întrebăm de ce s-a întâmplat aceasta?
„Viața martirilor nu este ușor de povestit – mai spune Papa Francisc – martiriul este o slujire, este un mister, este un dar cu totul special și un mare dar al vieții”. Iar la final lucrurile se termină violent, din cauza „atitudinilor umane care duc la a lua viața unui creștin, a unui om cinstit, și a-l face martir”.

Regele corupt care nu-și poate schimba viața
Pe marginea aceleași Evanghelii, Papa Francisc se oprește asupra atitudinilor celor trei protagoniști ai martiriuluiSfântului Ioan Botezătorul. În primul rând, regele, care „a crezut că Ioan este un profet”, „l-a ascultat de bunăvoie”, la un moment dat „l-a ocrotit”, dar l-a ținut în închisoare. Era nehotărât, pentru că Ioan „i-a reproșat păcatul”, adulterul. În profet, explică Papa Francisc, Irod „a auzit glasul Lui Dumnezeu spunându-i: «Schimbă-ți viața», dar nu a putut să o facă. Regele a fost corupt și de unde este corupție, este foarte greu să ieși afară.”

Un om corupt care „a încercat să atingă echilibre diplomatice” între propria sa viață, nu doar adulteră, ci și plină „de multele nedreptăți pe care le-a dus mai departe”, și conștientizarea „sfințeniei profetului pe care îl avea în față”. Și nu a putut să dezlege nodul.

Femeia care avea spiritul satanic al urii
Apoi Papa o descrie pe Irodiada, soția fratelui regelui, ucis de Irod pentru a o avea. Evanghelia spune despre ea doar că „îl ura” pe Ioan, pentru că a vorbit clar. „Și știm că ura este capabilă de orice – comentează Papa Francisc – este o mare forță. Ura este suflarea celui rău. Credem că nu știe să iubească, nu poate iubi. «Iubirea» lui este ura. Și această femeie avea spiritul satanic al urii”, care distruge.

Salomeei, regele îi spune „îți voi da totul” ca satana
În fine, al treilea personaj, fiica Irodiadei, Salomè, pricepută la dans, „pe care oaspeții, regele, o plăcea atât de mult”. Irod, în acel entuziasm, i-a promis fetei „Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da’”. „Folosește aceleași cuvinte –  amintește Pontiful – pe care satana le-a folosit pentru a-L ispiti pe Isus. „Dacă mă adori, îți voi da totul, toată împărăția”. Dar Irod nu putea ști aceasta.

În spatele acestor personaje se află puterea celui rău, semănătorul de ură în femeie, semănătorul deșertăciunii în fată, semănătorul stricăciunii în rege. Iar „cel mai mare bărbat născut din femeie” a ajuns singur, într-o celulă întunecată a închisorii, la pofta unei dansatoare deșarte, la ura unei femei diabolice și la corupția unui rege nehotărât. Este un martir, care și-a lăsat viața să se stingă, pentru a-i ceda locul Lui Mesia.

Mărturia unui mare om și a unui mare sfânt
Sfântul Ioan Botezătorul moare acolo, în închisoare, în anonimat, „ca atât de mulți dintre martirii noștri”, comentează cu amărăciune Papa Francisc. Evanghelia spune doar că „ucenicii s-au dus să ducă trupul să-l îngroape”. Cu toții credem, adaugă Pontiful, că aceasta este o mare mărturie, a unui mare om, a unui mare sfânt.

„Viața are valoare doar când e dăruită, sacrificată în dragoste, în Adevăr, oferită celorlalți, în viața de zi cu zi, în familie. Dăruiește-o mereu. Dacă cineva își ia viața pentru sine, ca să o păstreze, ca regele în corupția lui sau Irodiada cu ură, iar fiica sa cu propria ei deșertăciune – adolescentă, inconștientă – viața moare, viața se ofilește, nu este necesară.”

Deschide-ți inima, Domnul îi vorbește
Sf. Ioan Botezătorul, conchide Papa Francisc, și-a dat viața: „Eu, pe de altă parte, trebuie să o diminuez pentru ca El să fie auzit, să fie văzut, pentru ca Domnul să Se manifeste”.

„Vă sfătuiesc vă amintiți imaginea cu cele patru personaje: regele corupt, doamna care nu știa decât să urască, fata deșartă care nu știa nimic și profetul decapitat singur în celula lui. Uitați-vă la acest «tablou» și deschideți-vă fiecare inima pentru ca Domnul să vă vorbească despre acest episod [biblic]”.

Mihaela Caba-Madarasi