Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe mânzul asinei! (Zah. 9, 9)

 

Catedrala Sf. Nicolae din Oradea s-a îmbrăcat de sărbătoare, în Duminica Floriilor, având mai multe motive de bucurie. În cadrul Sfintei Liturghii, celebrate de Preasfințitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, a fost ridicat la treapta ipodiaconiei studentul seminarist Javier Orosco De Donesteve, originar din Spania și care se formează în seminarul orădean pentru credincioșii români greco-catolici din Spania.

În același timp, au fost ridicați la treapta arhidiaconiei, Părinții diaconi Grațian Guias și Leon Cosma, care au primit și crucea pectorală.

În cadrul cuvântului de învățătură, PS Virgil Bercea a scos în evidență cele două părți ale Evangheliei de la Ioan: ramurile și mirul Mariei și intrarea lui Isus în Ierusalim.

Maria se află în umbra lui Lazăr și a Martei. Ea nu este pionul principal la început. Este umilă, este tăcută, este înlăcrimată dar plină de dragoste. Și în același timp îl vedem pe Iuda care spune: „Trebuia vândut!”. Dacă Maria era o persoană adevărată, care știa ceea ce vrea, pe Iuda îl vedem a fi un ipocrit, un fals, un versatil. El este cel care dă sărutul pierzării.

Apoi, în partea a doua a evangheliei, îl vedem pe Isus care intră în Ierusalim pe mânz. La fel de umil ca întotdeauna, discret, dar adevărat, senin. El merge pe drumul iubirii, pe calea adevărului, pe calea vieții. El este echilibrat și convingător întotdeauna. Și în același timp vedem mulțimea care strigă: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului!”. Avem impresia că totul era orchestrat de data aceasta. Pare că era o afacere bună; era un succes popular. Ca și atunci, și acum mulțimea este mereu curioasă, mereu alături de cel puternic, atrasă de ceea ce este ambiental. Mulțimea nu poate rata acest spectacol al intrării Domnului în Ierusalim. La orizont s-ar putea să fie ceva; poate niște iluzii, sperau într-un Mesia. Dar aceeași mulțime, peste câteva zile vedem că se comportă altfel. Vedeți că în mulțime i-am încadrat și pe apostoli. Și ei vineri fug, sunt rușinați, se simt penibil. Iar mulțimea își schimbă culoarea, cere execuția. Mulțimea este ca și acea giruetă care se rotește după cum bate vântul. Și atunci dar și acum. Dar întotdeauna există Isus care trece, care bate și care poate să intre dacă îl lăsăm. Întotdeauna vor exista și Magdalene – umile, cu lacrimi în ochi, devotate; întotdeauna vor exista „cirenei” – tăcuți, iubitori, disponibili. Dar pe de altă parte, întotdeauna vor fi și „iuzi”, și „irozi”, vor fi și „pilați” care întotdeauna vor fi ipocriți, trădători, versatili, întotdeauna vor fi cu cel tare.

Noi, dragilor, unde ne situăm? Suntem o masă amorfă sau avem fiecare dintre noi o personalitate? Suntem o Magdalena sau un Cireneu?

Se încheie postul și începe Săptămâna Mare. Trist acest post. În acest post a început războiul în Ucraina. Cine este Iuda? Cine este Irod? Cine este Pilat? Vedem cum, din timp în timp, apar constant; constant apare bejenia și suferința. Și astăzi vreau să vă mulțumesc tuturor pentru disponibilitatea și pentru faptul că ați știut să duceți în mâini ramurile de finic ale Mariei. În aceste momente, Isus ne cere să acționăm, să ieșim din letargie, șă știm să ajutăm, să știm să facem binele. Și dumneavoastră ați acționat. Piroanelor care ne străpung viața, războiului, bombelor care răsună, noi trebuie să le răspundem cu iubire; loviturilor de ciocan și urii noi trebuie să le răspundem cu o mângâiere; suferințelor celor pribegi, din Ucraina de această dată, să le răspundem cu un pahar de apă, un colț de pâine și un loc unde să-și pună capul. Binele va învinge. Domnul este binele. Adevărul este binele. Să avem curajul să purtăm aceste ramuri de finic cu demnitate; să fim la rândul nostru o Magdalena sau un Simion Cireneul. Să strigăm întotdeauna „Osana!” și să deschidem larg porțile Domnului și celui care are nevoie de un pahar de apă, de un colț de pâine sau de un adăpost.

La sfârșitul Liturghiei, PS Virgil, împreună cu preoții concelebranți, au sfințit ramurile specifice Duminicii Floriilor și le-au împărțit tuturor celor prezenți.

Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului!

Biroul de Presă