„Suntem siguri că astăzi Preasfințitul Valeriu Traian Frențiu, alături de toți ceilalți episcopi morți pentru credință, ne binecuvântează de dincolo de zări, însoțindu-ne pe drumul către împlinirea unității și a mântuirii neamului românesc. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”

PS Virgil Bercea

Vizita Sfântului Părinte, Papa Francisc în România și ridicarea la treapta altarelor a celor șapte episcopi greco-catolici, a produs schimbări în societate, în Biserica greco-catolică, în arhitectura interioarelor bisericilor.

În Eparhia de Oradea, după 2 iunie, au apărut fresce ale episcopilor martiri în biserica Schimbarea la față din Oradea și la biserica din Iaz. Un locaș de cult închinat episcopului Valeriu Traian Frențiu s-a construit la Poiana, iar la Stâna de Vale s-a sfințit piatra de temelie a bisericii  închinate Fericiților episcopilor martiri.

În Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Oradea, au fost sfințite două altare: a Fericitului Episcop Valeriu Traian Frențiu (la 2 iunie 2020)  și ale Fericiților episcopi greco-catolici (la 5 septembrie 2021, cu ocazia binecuvântării lucrărilor de reabiliatre din Catedrală în prezența Nunțiului Apostolic).

Cu cel din urmă prilej, au mai fost sfințite și cele două confesionale, paracliserele Sfintei Fecioare Maria și ale Sfântului Anton de Padova, băncile, scaunele și alte elemente de mobilier bisericesc.

Icoanele, pictarea altarelor și aurirea sunt realizate de artistul orădean Dan Mircea. Proiectarea, sculptura și execuția altarelor, băncilor, confesionalelor și paracliselor  au fost realizate de firma S.C. Mobilier Vlaș din Arad.

Identice ca și arhitectură, așezate față în față, într-o comuniune de rugăciune pentru toți cei care se încred în ajutorul și puterea de mijlocire a celor care au fost beatificați după criteriul credinței și fidelității față de Dumnezeu, au în alcătuirea lor icoane și moaște ale fericiților pe care-i reprezintă.

Despre elementele constitutive și decorative ale altarelor am mai vorbit. Rozetele, elementele vegetale ( vrejuri, flori de măceș ori cireș, capiteluri corintice cu frunze de acant) sunt similare cu cele de pe iconostasul Catedralei și ale scaunului arhieresc. Crucea este așezată central, pe o construcție cu sens ascensional, o verticală a Înălțării, simbol și cale a mântuirii noastre.

 Vom face referire,  în continuare, la cel de al doilea altar.

Icoana episcopilor martiri este un medalion al celor șapte: în partea de sus sunt episcopii Eparhiei de Oradea, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu, iar mai apoi Vasile Aftenie, Iuliu Hossu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu. Această construcție unitară, centrată, dorește să sugereze mărturia lor fermă, comună, în credință și adevăr în fața prigoanei comuniste.

S-a optat pentru o reprezentare realistă a portretelor arhiereilor, așa cum încă și-i amintesc o parte dintre contemporanii noștri și cum se regăsesc în fotografiile epocii lor. Este o practică în biserica catolică, aceea de a aduce în fața credincioșilor exemple de sfințenie apropiate ca timp nouă, dovezi ale sacrificiului celor călăuziți de Spiritul Sfânt.

Chipurile lor gravitează în jurul Crucii, a Luminii călăuzitoare, a Luminii Lumii. Pentru a întări și a face mai explicită prezența cristică, coroana de spini și cuiele (instrumente al Patimii), ilustrează asumarea martiriului. Cătușele și fragmentele de zeghe de la baza crucii vorbesc despre suferințele și umilințele din închisorile comuniste, dar, în acest context, și despre victoria asupra Răului. Sfinții noștri au făcut trecerea, prin forța lor spirituală, de la a fi victime ale opresiunii, la a avea „parte cu drepții ”, aceasta fiind biruința care a biruit lumea: credința noastră.

Seninului din mijlocul icoanei i se opune, pe măsură ce ne apropiem de margini, roșul vibrat  (sângele martiriului)  cu treceri spre  nunațe întunecate.

Jocul de alb-negru și suprapunerea oarecum dezordonată sunt expresia haosului și a cenușiului lumii comuniste. Strălucirea dumnezeiască care radiază chipurile Fericiților, Lumina caldă ce îi înconjoară este manifestarea în chip fizic a dragostei pentru oameni și Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul. Ea comunică cu lumina din jurul crucii și în jurul acestui dialog se construiește și concretizează întreaga compoziție, forța ei. Este mesajul subtil care conduce rugăciunea fiecărui credincios din fața altarului.

Episcopii sunt prezențe ale trecutului recent, iar prin modul lor de reprezentare este evidențiat caracterul lor uman, încă viu, constituindu-se în modele alese, repere, mărturisitori profunzi și uimitori pentru omul simplu, contemporan. Prin virtuțile lor dumnezeiești ei trec granița timpurilor și se înscriu în eternitate.

Icoana și casetă cu moaște, odoare sacre, rămășițe pământești și prezențe spirituale ale celor învredniciți la Cer, ne îndreptățesc să spunem:

Fericiților Episcopi  Martiri, rugați-vă pentru  noi!

 

Rodica Indig

Consilier cultural EGCO