Despre limba română de azi

 ,,Reaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de  limbă, ci și un mod de a face rău sufletelor”.

                                                                                       Socrate

   ,,Se scrie de mântuială cu noțiuni și expresii luate < după ureche>, prin clișee verbale și formule de-a gata sau cu prețiozități semidocte, fără să se reflecteze asupra < artei> de a scrie  și  a vorbi propriu, elegant, expresiv”, afirma  în urmă cu ani Șerban Cioculoescu.

       Astăzi, în perioada de tranziție pe care o traversăm, lucrurile stau mult mai rău, fiind în pericol însăși identitatea limbii române. ,,Limba română n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății a devenit o baie de vulgaritate. Suntem în ochiul unui vârtej toxic, al unei tornade care riscă să ne desfigureze”-1.

       Răspunsul  față de  degradarea limbii este indiferența și   ignorarea regulilor, de aceea protejarea și cultivarea limbii române este un imperativ.În primul rând, Școala este datoare să învețe pe elevi limba română și utilizarea ei corectă în comunicarea orală și scrisă.În același timp,astăzi, este obligată să dea elevilor  date esențiale din istoria limbii române, limbă de origine latină, asemenea celorlalte limbi romanice :italiana, franceza, spaniola și portugheza, având comun  structura gramaticală și o mare parte din fondul lexical principal.

      Limba română este a noastră, o vorbim, dar ne-au lăsat-o ,,părinți”, este moștenirea, tezaurul ce-l lăsăm urmașilor. ,,Limba este ființa vie  care ne vine din timpurile cele mai depărtate ale trecutului nostru, ea este cea mai scumpă moștenire a strămoșilor care au lucrat, generații de generații la elaborare acestui produs sufletesc”, spunea Nicolae Iorga. Limba este primul semn de identitate a unui popor, cel  mai important mijloc de comunicare și ,,instrumentul esențial al culturii sale ”,iar noi  suntem asemeni limbii pe care o vorbim…

    Se ridică întrebarea :Cum o  lăsăm urmașilor? Noi am primit o limbă frumoasă și îmbogățită prin poeți, scriitori și oameni de cultură. Până nu s-a uitat testamentul lui Ienăchiță Văcărescu :,,Las vouă moștenire/Creșterea limbii românești/Ș-a patriei cinstire…”și contribuția lingvistică a Școlii Ardelene, limba noastră era lauda noastră…

    Lingvistul Alexandru Graur accentua un adevăr :,,Nimeni nu este obligat să cunoască toate limbile, dar oricine trebuie să  o știe bine pe a sa”.

    În Franța, țară cu o cultură de renume, au fost create instituții speciale ,, pentru apărarea și cultivarea limbii franceze” și  oamenii, chiar cei mai puțin cultivați, nu-și permit să se abată  de la regulile stabilite de lingviști. La noi, aceste  regulile  stabilite de lingviști și Academia Română, pentru vorbirea și scrierea corectă a limbii române, sunt ignorate de un însemnat număr de vorbitori– din ce în ce mai mulți–, care le consideră facultative, deși sunt obligatorii.

  ,,Nu trebuie să fii lingvist ca să-ți dai seama că limba română s-a urâțit, sau, mai bine  zis , este urâțită, simplificată, traumatizată de unii vorbitori fără carte și bun-simț.Nici limba scrisă  nu dă totdeauna semne de inteligență și corectitudine”, afirmă prof. universitar Eugen Simion-2.

    Profesorul  constată cu amărăciune că Chirițele nu au dispărut, iar Adriana Stoichițoiu Ifim, conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București, subliniază cu amărăciune și ironie :,,Toată  țopimea face alergie la  cuvintele din Dex, tocindu-le pe cele din ghidul de conversație  român-englez”.

      Se pare că astăzi este lumea mediocrității, cu o cultură îndoielnică și comportament necivilizat.În timpul său, unei astfel de lumi, cu  autoritatea sa,  Titu Maiorescu nu i-a permis să se afirme. De atunci, în momentele de criză în cultură, se spune :,,Înapoi la Maiorescu !”

    ,,Exigența unei bune utilizări a limbii se adresează mai ales oamenilor și instituțiilor pentru care  vorbirea este o  profesiune :presa în toate variantele ei, școala pe toate nivelele ei, scriitorii și politicienii.Acestea sunt mediile creatoare de modele”-3.

      Accentuăm rolul mass-mediei, subliniind Televiziunea ca un puternic instrument de informație și mijloc de comunicare, de educație,de influență,  opinii și  comportament. Am dori să transmită mai multe programe culturale și mesaje pozitive, nu să lase  larg spațiu emisiunilor de scandal, violenței în limbaj, manipulărilor și prezenței persoanelor puțin sau deloc cultivate. Prezentatoarelor li se cere să stăpânească limba literară, dar, adesea, vorbesc  cu greșeli, oferindu-le de modele.

       Astăzi, greșelile de limbă sunt  tot mai numeroase, atât de numeroase, încât acoperă toate domeniile limbii vorbite și scrise : fonetic, lexical, gramatical, ortografic și stilistic.

       Pentru a îndepărta din greșelile  vorbirorilor, enumerăm câteva, apelând la gândul înțelept al lui Cicero(106 î.Cr.-43 î.Cr.) :,,Orice om poate greși, dar  numai cel  fără minte stăruie în greșeală”.

        Persoanei  care vorbește în  public i se cere însă o pregătire școlară serioasă în domeniul umanist, inteligență, stăpânirea limbii literare, creativitate și arta de a atrage, de a convinge și încânta auditoriul.Evitarea cuvintelor și expresiilor vulgare și necuviincioase—regulă retorică și stilistică universal valabilă—se impune să fie riguros respectată. Pentru a atinge aceste înălțimi, din Antichitatea greco-latină până în timpurile moderne, vorbitorii europeni s-au pregătit continuu.În pofida timpului, legile oratoriei au rămas aceleași,doar cu o tendință recentă de simplificare.

   Maniera de a vorbi și scrie  este mărturia unei  întregi  ființe, modul în care ne exprimăm gândurile, sentimentele și trăirile ne aparține și ne reprezintă, ne reflectă pe noi, personalitatea noastră.,,Le  style est l’ homme meme”(Stilul este omul însuși), spunea Buffon(1707-1788)în cadrul ,, Academiei Franceze”, la 1753, cu intenția de a elogia pe marii scriitori în contrast cu vorbitorii sterili, vorbitori de cuvinte, dar nu de idei.

   La noi, de la  nivelele înalte până la cele de jos, se vorbește cu greșeli.Mulți parlamentari rostesc  greșit substantivul  prevedere, accentuând vocala e din  prima silabă,când accentul corect este pe vocala e din a treia silabă.

     Tot greșit se accentuează cuvântului editor, unde  accentul corect este pe silaba a treia, nu pe prima. Reproducem accentele corecte la cuvintele care creează dificultăți :fe-no-men, ca-rac-ter(accentul este pe a treia silabă),se-ver, duș-man(au accentul este pe silaba a doua),an-tic, u-nic, pro-fe-sor (cu accentul pe prima silabă).

     Cele mai numeroase greșeli, copleșitor de numeroase, sunt în domeniul vocabularului și aparțin îmbogățirii lui prin neologisme.O pregătire școlară serioasă nu le-ar fi făcut posibile.

    Neologismul este o unitate lexicală nouă în limbă,rezultat al unui mijloc intern de îmbogățire a lexicului, sau unitate nouă,  împrumutată dintr-o limbă străină.De la Școala Ardeleană până astăzi au fost respectate reguli bine motivate ; în Neologismele, Titu Maiorescu le-a formulat. În ceea ce ne preocupă acum, regula este clară :,,Acolo unde astăzi lipsește un cuvânt, iar ideea trebuie neaparat introdusă, vom primi cuvântul întrebuințat în celelalte limbi romanice, mai ales în cea franceză(nu vorbim de termeni tehnici)”.

     Din limba engleză—limbă neînrudită genealogic cu româna—au intrat în limba noastră cuvinte în urmă cu un secol și  s-au integrat, dar au intrat prin filieră franceză, sunt  mai ales termeni  din domeniul sportului :fotbal,tenis, schi, baschet etc.După cel de al Doilea Război Mondial, au intrat  cuvinte sau expresii din engleza britanică sau engleza americană, cuvinte din domeniul informaticii : mouse, computer, e-mail, click etc., în general din domeniul tehnic.

     În ceea ce privesc anglicismele( cuvinte sau expresii din engleza britanică, dar mai cu seamă din engleza americană, pătrunse în alta limbă și neadaptate),  unele sunt cuvinte sau sintagme  necesare, care nu au echivalent în limba noastră, altele, cele mai numeroase, sunt inutile, în multe cazuri sunt dăunătoare– cuvântul românesc există și nu se motivează introducerea neologismului.Globalizarea cu multiplele relații internaționale nu  este cauza invaziei de anglicisme, numite și străinisme,xenisme și barbarisme.Cauzele reale sunt multe : insuficienta cunoaștere a limbii române, snobismul lingvistic, dorința de a epata, comoditatea, incapacitatea creativității stilistice, jocurile video, toate legate de abandonarea cititului—cititul dezvoltă inteligența și îmbogățește limba.

     În felul acesta s-a ajuns la comunicări  absurde, cum  sunt menționate  cele din revista Campaign :,,Cred totuși că lucruri semnate de noi vor ajunge la most liked aduertising”.

      Ne pare rău, dar comunicări fără sens întâlnim și în afara anglicismelor, la vorbitorii cărora le este străină gramatica și obligația exprimării clare, de exemplu :,,Oamenii politici trebuie să facă decât promisiunile care le pot ține”, este o frază ce nu spune nimic.

     Astăzi nu mai spunem frizeri și croitori, ci creatori de fashion, nu ne mai concentrăm, ci ne focusăm, nu realizăm, ci implementăm,nu e ceva obligatoriu, ci e un must, nu mai consimțim, ci achiesăm, nu luăm în considerare,ci anvigazăm.Lista anglicismelor, pe cât este de nesfârșită, pe atât este de inutilă :blockbuster-film de succes, stand up comedy- spectacol improvizat, cover-preluarea unui cântec, home delivery food- mâncare livrată la domiciliu, credit de tip revoling ,outfit-ținută,make up-machiaj, blush-fard, stiling-coafură etc.

     Marile personalități ale culturii noastre sunt conștiente că limba de lemn se împământenește tot mai mult, sunt conștiente  că identitatea limbii române este în pericol.

     Atâta timp cât în Școala Românească  se forma   baza culturii generale, vorbitul și scrisul corect,odată cu gândirea corectă și supravegherea stilului, se forma deprinderea cititului și capacitatea autoformării, limba noastră se îmbogățea și  sporea în frumusețe.

    Lauda adusă limbii noastre de M.Eminecu continuă să ne emoționeze :,,Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere…”

    Dar toate acestea nu se învață dintr-o dată, se învață  în timp, cu efort, cu mintea trează, cu cartea într-o mână și cu creionl în alta….Și nu la telefoanele mobile și la Internet(pentru informațiile de pe Internet se cere un nivel de cultură).

   ,,Să avem grijă ca LIMBA ROMÂNĂ să nu se piardă în buimăceala, în confuzia de azi, din viața noastră”, ne face atenți prof.Eugen Simion. Și să nu uităm calea :ÎNAPOI LA MAIORESCU !

                                                            Profesor   Otilia Bălaș          

         

                                           

1.Andrei Pleșu, ,,Martirajul limbii române”în ,,Despre frumusețea uitată a vieții”,Ediția a III-a, București, Humanitas,2016,p.334.

2.Academia Română, ,,DOOM-Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”,Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005, p.X.

3Andrei Pleșu, op.cit.,p.335.