În perioada 26-30 noiembrie s-a desfășurat la Roma, sub tutela Tribunalului Apostolic al Rotei Romane, Cursul de formare pentru protecția căsătoriilor și îngrijirea pastorală a cuplurilor rănite. Au participat la acest curs atât canoniști și slujitori ai Tribunalelor eclaziastice, cât și cupluri implicate în pastorația familiilor din întreaga Biserica Catolică. La îndemnul PSS Virgil BERCEA, din Eparhia de Oradea, au participat Pc. Pr. Anton Vasile CIOBA, rectorul Seminarului Teologic și Pc. Pr. vicar judecătoresc, Răzvan Iacob VASILE. În cadrul cursului, specialiști din cadrul Tribunalului Apostolic Rota Romana au abordat diverse teme canonice, inspirate din reforma inițiată de Sfântul Părinte Papa Francisc. Astfel, au fost aprofundate mai multe aspecte problematice întâlnite atât în cadrul proceselor matrimoniale, cât și în cadrul familiilor de astăzi, la lumina magisteriului actual al Papei Francisc. O primă temă importantă a fost afirmarea indisolubilității Sacramentului Căsătoriei, aspect cu o deosebită importanță atât în cadrul proceselor ecleziastice de constatare a nulității matrimoniale, cât și în pregătirea pentru Sacramentul Căsătoriei, prin intermediul catehezelor pre-matrimoniale. S-a vorbit în continuare despre potestas clavium, rezervată Sfântului Părinte, ca succesor a al Apostolului Petru, în cadrul procesului rato et non consumato, precum și despre procedura cu privire la nulitatea Sacrei Hirotoniri, proceduri care presupun prima fază a investigațiilor efectuată în eparhie, urmată de trimiterea acestora la Roma, unde sunt soluționate de Sfântul Părinte, prin intermediul Tribunalului Apostolic Rota Romana.

O altă tematică importantă care a fost dezbătută, a fost cea a reformei introdusă de Sfântul Părinte Papa Francisc, atât cea a procesului ordinar, cât și introducerea procesului mai scurt (brevior). S-a subliniat totodată caracterul excepțional al procesului mai scurt, care poate fi instrumentat doar în cauzele clare de nulitate și acolo unde ambii soți sunt de acord. Ultima parte a cursului a tratat despre importanța tutelării familiei și a căsătoriei, potrivit magisteriului Papei Francisc, și despre rolul esențial al cuplurilor creștine căsătorite în acest sens, pornind de la exemplul soților Aquila și Priscilla, care l-au sprijinit pe Sf. Apostol Pavel în misiunea sa de evanghelizare. Totodată, au fost prezentate câteva linii orientative în vederea realizării pastorației familiilor separate, subliniindu-se rolul de Părinte pe care îl are Episcopul eparhial, singurul competent în a-i desemna pe preoții spirituali care să se ocupe de pastorația și acompanierea căsătoriilor eșuate și a familiilor rănite. La finalul cursului, participanții au fost primiți într-o Audiența privată în Sala Clementină din Palatul Apostolic de către Sfântul Părinte Papa Francisc, care a afirmat că „în cadrul Căsătoriilor desfăcute, Biserica plânge și suferă împreună cu ei”. Fiecare cauză ecleziastică trebuie să se lupte pentru „a fi imparțială și obiectivă în căutarea adevărului dintr-o căsătorie ruptă”, deoarece ”Biserica nu a fost niciodată străină din punct de vedere uman sau spiritual cu privire la cei care suferă. Nu reușește să fie impersonală sau rece în fața acestor povești de viață triste și tulburătoare”, a spus Sfântul Părinte.

De aici vine și îndemnul său de a nu purcede ”cu o abordare birocratică, aproape mecanică a situației. Se dorește, mai degrabă, a intra în trăirile oamenilor care suferă și care prezintă o sete de seninătate și de fericire personală dar și de cuplu”. ”Rănile de astăzi ale căsătoriei – a observat Sfântul Părinte – provin din cauze multe și diverse: psihologice, fizice, ambientale, culturale…; uneori fiind provocate de închiderea inimii umane în fața iubirii sau de către păcat, care ne atinge pe toți”. Toate cauzele ”lasă răni adânci și amare în inima persoanelor implicate, răni sângerânde, în fața cărora Biserica nu va putea niciodată să fie nepăsătoare sau să-și întoarcă spatele”. Prin urmare, atunci când Biserica întâlnește realitatea ”cuplurilor rănite, înainte de toate plânge și suferă împreună cu ele; se apropie cu untdelemnul consolării pentru a alina și a vindeca; ea dorește să ia asupra ei durerea pe care o întâlnește”. De aceea, ”chiar și în procedurile sale canonice și juridice, Biserica se străduiește mereu să caute binele și numai binele persoanelor rănite, să caute dragostea lor adevărată; nu are altceva în minte decât a menține fericirea dorită de către aceștia”. Cu privire la sacramentul căsătoriei, Papa a reiterat faptul că ”acest sacrament nu poate fi improvizat. E necesară pregătirea încă din timpul logodnei. Nu este suficient ca cei logodiți să se pregătească de nuntă doar printr-o bună integrare psihologică, afectivă și relațională, care, evident, sunt necesare pentru stabilitatea viitoarei căsnicii. Ei trebuie, de asemenea, să hrănească și să crească în ei înșiși acea chemare specifică de a se modela ca și soți creștini.

Pr. Răzvan Vasile