Papa Francisc a celebrat sâmbătă, 2 noiembrie 2019, Liturghia pentru sufletele răposaților în catacombele din Roma ale Sfintei Priscilla, spunând că locul unui creștin este în mâinile sigure ale lui Dumnezeu, oricare ar fi circumstanțele de afară. „Locul creștinului este în mâna lui Dumnezeu, unde El vrea. Mâinile lui Dumnezeu, care sunt rănite, care sunt mâinile Fiului Său care a voit să poarte cu sine rănile pentru a le arăta Tatălui și a mijloci pentru noi”, a spus Sfântul Părinte, invitându-ne să ne întrebăm „Dar eu, unde mă simt mai sigur? În mâinile lui Dumnezeu sau cu alte lucruri, cu alte siguranțe pe care noi ‘le închiriem’ dar care la sfârșit vor cădea, care nu au consistență?”

Pontiful a mărturisit că este „pentru prima dată în viață” când intră într-o catacombă, aceasta făcându-l să se gândească „la viața acelor oameni, care trebuiau să se ascundă, care aveau această cultură de a îngropa morții și de a celebra Euharistia aici înăuntru… Este un moment urât din istorie, dar care nu a fost depășit: și astăzi există. Există atâția. Atâtea catacombe în alte țări, unde chiar trebuie să prefacă să facă o sărbătoare sau o aniversare a zilei de naștere pentru a celebra Euharistia, pentru că în acel loc este interzis să facă aceasta. Și astăzi există creștini persecutați, mai mult decât în primele secole, mai mult. Aceasta – catacombele, persecuția, creștinii – și aceste lecturi, mă fac să mă gândesc la trei cuvinte: identitatea, locul și speranța.”

Identitatea tuturor creștinilor o reprezintă Fericirile. Chiar dacă aparținem unor asociații sau mișcări, „carta ta de identitate este aceasta [indică Evanghelia], și dacă tu nu ai aceasta, nu folosesc la nimic mișcările sau celelalte apartenențe. Ori tu trăiești așa, ori nu ești creștin. Pur și simplu. A spus aceasta Domnul. ‘Da, dar nu este ușor, nu știu cum să trăiesc așa…’ Există un alt text din Evanghelie care ne ajută să înțelegem mai bine aceasta și acel text va fi și ‘marele protocol’ după care vom fi judecați. Este Matei 25. Cu aceste două texte din Evanghelie, Fericirile și marele protocol, noi vom arăta, trăind aceasta, identitatea noastră de creștini. Fără aceasta nu există identitate. Există ficțiunea de a fi creștini, dar nu identitatea.”

În privința locului pe care îl au creștinii, Papa a afirmat: „Locul creștinului este cam peste tot, noi nu avem un loc privilegiat în viață… Care este locul creștinilor? ‘Sufletele celor drepți sunt în mâna lui Dumnezeu’ (Înțelepciune 3,1): locul creștinului este în mâna lui Dumnezeu, unde El vrea… Locul creștinului este în mijlocirea lui Isus în fața Tatălui. În mâinile lui Dumnezeu. Și acolo suntem siguri, orice s-ar întâmpla, chiar și crucea. Identitatea noastră [indică Evanghelia] spune că vom fi fericiți dacă ne persecută, dacă spun orice lucru împotriva noastră; dar dacă suntem în mâinile lui Dumnezeu rănite de iubire, suntem siguri. Acesta este locul nostru.”

Al treilea cuvânt, speranță, a fost citit în lectura a doua: „acea viziune finală unde totul este refăcut, unde totul este re-creat, acea patrie unde vom merge noi toți. Și pentru a intra acolo nu avem nevoie de lucruri stranii, nu avem nevoie de atitudini puțin sofisticate: avem nevoie numai să arătăm carta de identitate… Speranța noastră este în cer, speranța noastră este ancorată acolo și noi, cu frânghia în mână, ne susținem privind acel mal al fluviului pe care trebuie să îl traversăm. Identitate: Fericiri și Matei 25. Loc: locul cel mai sigur, în mâinile lui Dumnezeu, rănite de iubire. Speranță, viitor: ancora, acolo, pe celălalt mal, dar eu bine agățat de frânghie. Acest lucru este important, mereu agățați de frânghie! De atâtea ori vom vedea numai frânghia, nici măcar ancora, nici măcar celălalt mal; dar tu agață-te de frânghie, pentru că vei ajunge sigur.”

Sursa: www.catholica.ro