La 46 de ani după istoricul discurs rostit de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea la UNESCO, un alt Pontif pășește în sediul organizației Națiunilor Unite de la Paris. Papa Leon al XIV-lea vizitează UNESCO la 25 septembrie 2026, în prima zi a Călătoriei sale Apostolice în Franța, într-un moment în care lumea pare să aibă nevoie, poate mai mult ca oricând, să își amintească faptul că progresul nu valorează nimic dacă îl pierde din centru pe om.
Vizita este considerată de conducerea UNESCO de o actualitate aparte. Conflictele armate, polarizarea, inegalitățile, slăbirea încrederii în instituțiile internaționale și dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale ridică astăzi întrebări care depășesc granițele politicii sau ale tehnologiei. Sunt întrebări despre demnitate, libertate, responsabilitate și despre felul în care vrem să arate lumea pe care o construim.
Într-un interviu acordat Vatican News, Åsa Regnér, director general adjunct al UNESCO, amintește că organizația a fost fondată în 1945 tocmai pentru a păstra deschis acel „spațiu intelectual” în care libertatea de gândire, știința, adevărul faptelor și drepturile omului să poată exista fără constrângeri.
Astăzi, acest spațiu pare din nou fragil. De aceea, prezența Papei Leon al XIV-lea la UNESCO nu are doar o valoare instituțională. Ea readuce în prim-plan o întrebare simplă, dar esențială: cine rămâne în centrul lumii pe care o construim? Răspunsul propus de Pontif este unul constant: omul.
Această perspectivă devine cu atât mai importantă atunci când vorbim despre inteligența artificială. În dimineața vizitei Sfântului Părinte, UNESCO organizează un forum dedicat tinerilor și provocărilor erei AI, inspirat inclusiv de enciclica Magnifica humanitas.
Iar vocea tinerilor spune ceva surprinzător de matur: nu vrem să fim lăsați singuri doar pentru că ne descurcăm mai bine cu tehnologia. Ei cer dialog. Însoțire. Responsabilitate împărțită între generații.
Poate că tocmai aici se află una dintre cheile timpului nostru. Inteligența artificială poate evolua într-un ritm extraordinar, dar omul nu poate fi redus la ritmul unei tehnologii. Libertatea sa, capacitatea de a decide, demnitatea și drepturile sale trebuie să rămână mai presus de orice algoritm.
UNESCO lucrează deja de câțiva ani asupra dimensiunii etice a inteligenței artificiale, oferind statelor instrumente pentru evaluarea și reglementarea noilor tehnologii. Dar, dincolo de norme și proceduri, rămâne o problemă de fond: responsabilitatea.
Cine răspunde atunci când tehnologia modelează educația, medicina, informația sau relațiile dintre oameni? Cine protejează persoana atunci când puterea economică și tehnologică ajunge concentrată în mâinile câtorva actori globali?
Sunt întrebări la care nici UNESCO, nici Biserica nu pretind că pot răspunde singure. Tocmai de aceea, dialogul devine esențial.
Și poate că acesta este și mesajul cel mai profund al vizitei Papei Leon al XIV-lea la Paris: într-o lume fragmentată, dialogul nu este slăbiciune. Este începutul păcii.
Åsa Regnér vorbește despre o criză reală a multilateralismului, despre pierderea încrederii și despre dificultatea instituțiilor internaționale de a răspunde unor conflicte tot mai complexe. Dar reafirmă, în același timp, că nu există o alternativă reală la întâlnire, la cooperare și la reconstrucția încrederii: „Doar atunci când există încredere se pot construi societăți care lucrează cu adevărat pentru binele tuturor”.
Poate că, dincolo de toate temele acestei vizite – inteligență artificială, educație, pace, multilateralism –, rămâne tocmai acest cuvânt: încredere.
Încredere în dialog. Încredere în puterea educației. Încredere în capacitatea omului de a nu deveni prizonierul propriului progres.
Și, mai ales, încredere că tehnologia poate rămâne un instrument în mâinile omului, fără ca omul să devină vreodată un instrument al tehnologiei.
Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Mihaela Caba-Madarasi
© Vatican Media
