Întâlnirea episcopilor orientali catolici din Europa

Roma 12-14 septembrie 2019

Salutul Eminenței sale Cardinal Angelo Bagnasco

Arhiepiscop de Genova

Președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale ale Europei

 

Eminențele, Înalt Prea Sfințiile, Preasfințiile Voastre

Dragi Preoți si Frați,

Sunt bucuros să vă adresez salutul de bun venit la începutul întâlnirii Episcopilor orientali catolici din Europa care se va concentra în acest an in special aspra unei teme importante si de actualitate: „Misiunea ecumenica a Bisericilor orientale catolice ale Europei de azi”, temă propusă în timpul ultimei întâlniri a Episcopilor orientali catolici din Europa care a avut loc în Eparhia de Lungro din luna iunie 2018, Doresc să îmi exprim recunoștința față de Biserica greco-catolică ucraineană, Înalt Pre Sfinției Sale Sviatoslav  Shevchuk, pentru organizarea acestei întâlniri, în colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Aduc mulțumiri și Colegiului Pontifical Ucrainean Sfântul Iosafat, pentru generoasa sa ospitalitate.

Codul Canoanelor Bisericilor Orientale dedică ecumenismului un întreg titlu (XVIII). Menționează în particular că, „Deoarece grija realizării unităţii creştinilor îi revine întregii Biserici, toţi credincioşii creştini, şi mai ales Păstorii Bisericii, trebuie să se roage Domnului pentru această dorită unitate deplină a Bisericii, şi să se implice participând cu competenţă la opera ecumenică trezită de darul Spiritului Sf” (can. 902). „Să se roage”, adică „să-si dea de lucru”, este și obiectivul acestor zile pe care le vom petrece împreună.

De vreme ce unitatea aparține misiunii esențiale a întregii Biserici, studiul aceluiași Cod dezvăluie „misiunea specială” a Bisericilor orientale catolice in acest angajament. Lor le revine de fapt „promovarea unității între toate Bisericile orientale, în primul rând prin rugăciune, prin exemplul vieţii, prin fidelitatea călugărească faţă de tradiţiile vechi ale Bisericilor orientale, prin cunoașterea reciprocă mai bună, prin colaborarea şi aprecierea fraternă a lucrurilor şi a sufletelor” (can. 903).

Prin aplicarea acestor mijloace Codul formulează o regulă care mi se pare deosebit de rodnică asupra parcursului ecumenic și relevantă pentru reflecția noastră zilnică. „Este de dorit ca credincioşii creştini catolici, respectând normele comunicării în cele sacre, să rezolve orice problemă în care pot coopera cu alţi creştini, nu singuri ci împreună, cum sunt: operele de caritate şi dreptate socială, apărarea demnităţii persoanei umane şi a drepturilor sale fundamentale, promovarea păcii, comemorarea zilelor patriei şi sărbătorile naţionale” (can. 908).

„Nu singuri, ci împreună”. „împreună”: acest simplu cuvânt e criteriul, condiția și verificarea parcursului ce se dorește a fi ecumenic, deoarece acesta exprimă adevărul profund al naturii relațiilor a fiecaruia dintre noi, realitate profundă pe care încarnarea Fiului lui Dumnezeu o înfăptuiește, o luminează și o conduce la înălțimi pe care, precum însăși teologia orientala ne-o amintește, singuri nu vom putea niciodată ajunge la înălțimile divinizării.

Regăsim aici nucleul tripticului ecumenic, a laitmotivului prin care Sfântul Părinte descrie angajamentul ecumenic: „a merge împreună, a ne ruga împreună, a muncii împreună”. Pentru Papa Francisc unitatea se realizează mergând: daca mergem împreună cu Cristos, El însuși va realiza unitatea. Ca această cale lungă prin care se înfăptuiește acest parcurs să nu rămână o strada întreruptă este necesar ca să fie o cale de comuniune: comuniunea nu este un simplu sentiment, ci un parcurs al carității și al dreptății deoarece răspunde și corespunde dreptății lui Dumnezeu. Este o strada exigentă însă fecundă, care impune o disciplină proprie, care cere smerenie, uimire, atenție. Nu suntem noi protagoniștii comuniunii, ci Domnul este, prin mijlocirea spiritului său, precum din nou amintește Papa: „Unitatea la final nu va veni precum un miracol, unitatea va veni pe parcursul drumului, o va face Spiritul Sfânt”. Dacă noi nu mergem împreună, dacă nu ne rugăm unii pentru alții, dacă nu colaborăm în multele lucruri pe care le putem face în această lume pentru Poporul lui Dumnezeu, unitatea nu va veni!” (Bazilica Sfântului Pavel înafara Zidurilor 25 ianuarie 2014).

Chiar și acest moment al nostru de sin/odós, e un moment de „mers împreună”: se poate spune că abordarea ecumenismului de către Papa Francisc este fundamental sinodală și în același timp, că abordarea prorie a sinodalității este fundamental ecumenică: „Angajamentul în edificarea unei Biserici sinodale -misiune la care suntem toți chemați, fiecare în rolul atribuit de Domnul- este însărcinat cu implicații ecumenice”, ne-a reamintit Sfântul Părinte la Comemorarea a cea de-a 50-a aniversare de la instituirea Sinodului Episcopilor (17 octombire 2015).

Doresc să închei aceste scurte cuvinte introductive sperând ca aceste zile de reflexie să fie și pentru noi o adevărată călătorie împreună. Fie ca această întâlnire a noastră să grabească deplina unitate a tuturor creștinilor, lucru de care Europa are mare nevoie! În acelsi timp atat schiburile noastre de opinii cât și reflexiile să contribuie, chiar și întrun mod modest, la împlinirea rugăciunii lui Isus Cristos „ca toți să fie una” (Ioan 17,21)

Angelo Card. Bagnasco

Președinte CCEE

Traducere: Emanuel Gavrilaș