Sf. Augustin (354-430) a fost un om al neîncetatei căutări, care nu s-a oprit până nu l-a cunoscut pe Cristos, căci spunea el „acela este omul cu adevărat liber, care trăieşte pentru Cristos. El se află deasupra tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu va voi să-şi facă vreun rău, atunci niciodată altul nu va fi în stare să-i facă acest lucru”. Pr. Mario Millardi, noul superior al comunității augustiniene din parohia „Sf. Ana” din Vatican, a explică relevanța și importanța mesajului episcopului de Hippona astăzi, într-un interviu pentru ziarul L’Osservatore Romano, publicat pe 28 august 2019:

(…) La sfârșitul lunii mai – spune preotul călugăr augustinian – superiorul  general al ordinului m-a sunat și m-a întrebat dacă sunt dispus să fiu superior al comunității „Sf. Ana” din Vatican, începând cu 1 iunie a.c.. Am fost surprins, dar am acceptat, începându-mi misiunea la sfârșitul lunii iunie. Nu a fost o alegere ușoară. Aici există o realitate pastorală deosebită, chiar dacă comunitatea este internațională.

Cum trăiți această misiune, de a-l sluji mai aproape pe Sfântul Părinte?
Este adevărat că suntem parohia Papei și este adevărat că astăzi, parohiile nu mai au o identitate strict legată de granițele teritoriale. Acum parohia este identificată cel mai bine cu realitatea sa spirituală. Suntem Biserică și constituim Biserica oriunde trăim sacramentele și viața comunitară. În ceea ce privește îngrijirea pastorală din parohia „Sf. Ana”, este important ca laicii să fie atenți, pregătiți și să își trăiască slujirea lor în prezent cu ospitalitate și disponibilitate.

Care este actualitatea Sfântului Augustin?
Vin din Pavia (Lombardia, Italia) și experiența mea anterioară ca rector al Bazilicii minore „San Pietro al Cielo d’Oro” de acolo [unde sunt conservate relicvele Sf. Augustin] a fost importantă, pentru că m-a făcut să înțeleg atâtea lucruri. În primul rând, am observat cum credincioșii nu se apropie foarte ușor de Sf. Augustin, datorită profunzimii, dimensiunii și importanței sale. Aproape că trezește o mică teamă [în omul contemporan]. Există o mare diferență între el și cei mai «populari» sfinți să spunem așa, față de care există o devoțiune mult mai răspândită, deoarece oamenii îi simt oarecum apropiați. Cred că Sf. Augustin trebuie citit, meditat. Pe de altă parte, este adevărat că, privind viața sa, găsim o mărturie importantă a celor care l-au descoperit pe Cristos și l-au urmat până la sfârșit, dedicându-se în întregime Lui; a unui om care a descoperit cum Calea mântuirii se găsește doar în Cristos. În El, Augustin a descoperit acel sentiment al paternității eterne după convertire. În sfântul pe care îl sărbătorim astăzi [28 august] vedem și un om însetat de cunoaștere, dar care nu s-a oprit acolo: a vrut să abandoneze totul și să trăiască pentru Cristos. Acesta este Sfântul Augustin.

Cum să îl facem cunoscut și să îl prezentăm semenilor noștri?
În primul rând, amintindu-ne că a fost un mare păstor, preot și episcop. A fost un părinte spiritual, pentru că a studiat, citit, a învățat Sfintele Scripturi luminând și călăuzind oamenii din jurul său. Este cel care a aprofundat Cuvântul lui Dumnezeu noaptea și ziua. Astăzi este nevoie de mărturii vii, de mărturisitori, de cei care să împărtășească celorlalți propria lor experiență de credință. Sf. Augustin este unul dintre aceștia. Să ne uităm mai întâi la ce ne spune Augustin ca om: este un căutător, este unul care nu s-a oprit niciodată, căruia nu i-a fost teamă să privească nici măcar în mijlocul ereziilor, către filosofiile greșite, pentru a vedea dacă a existat ceva bun.

Ce distinge un călugăr agustinian de un preot laic în slujba parohiei?
Noi aducem carisma noastră specifică în parohie, adică urmăm ceea ce spunea Sfântul fondator în regula sa: suntem chemați să trăim cu o inimă și un suflet singur, ajungând la Dumnezeu. Sf. Augustin ne spune că suntem în comunitate ca să ne ajutăm unii pe alții, să ne iubim, să ne ajutăm unii pe alții, să ne sprijinim reciproc, să mergem împreună către Domnul. Acesta este scopul principal al ordinului augustinian și amprenta pe care vrem să o lăsăm parohiei, lumii de astăzi.

Care este rolul mamelor de astăzi în a-și ajuta copiii să devină sfinți?
Sunt două exemple pe care le avem aproape: Sf. Ana și Sf. Monica. Sunt două mame care au avut o misiune în Biserică. Sf. Ana a avut bucuria de a avea o fiică ascultătoare. Sf. Monica nu tocmai, pentru că Augustin nu a fost prea ascultător în primii ani ai vieții sale. Ea a fost «mama lacrimilor», pentru că a suferit mult pentru fiul ei. Abia după ce Augustin a primit botezul, ea a devenit fericită: l-a lăudat pe Domnul pentru că El i-a dat mai mult decât a cerut. Nu numai că și-a văzut fiul convertit, ci s-a dedicat în întregime lui Cristos. Aceasta a fost cea mai mare bucurie pentru ea. Sf. Ana și Sf. Monica sunt două mame fericite pentru că și-au văzut copiii atingând obiectivul pe care și l-au dorit: Cristos.

***

Un mesaj adresat lumii contemporane a fost transmis și de Papa Francisc pe 28 august a.c., la sfârșitul audienței generale din Piața „Sfântul Petru” din Vatican, Pontiful împărtășind un gând special tinerilor, bătrânilor, bolnavilor și cuplurilor recent căsătorite:

„Astăzi sărbătorim memoria Sfântului Augustin, episcop și doctor al Bisericii. Vă invit pe toți să vă lăsați inspirați de sfințenia și doctrina sa. Împreună cu el să redescoperiți calea interiorității care duce la Dumnezeu și la aproapele cel mai nevoiaș!”.

Nicola Gori (L’Osservatore Romano) – M. Caba