Se împlinesc în aveste zile 242 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, prin bula Indefessum, dată de Papa Pius VI, pe 15 iunie 1777. Aceasta a conferit vieţii bisericeşti a românilor greco-catolici un cadru legal, în care viitoarea episcopie s-a putut aşeza, asemenea celorlalte episcopii greco-catolice, în rândul lumii catolice. Astfel, s-a creat cadrul necesar pentru menţinerea şi extinderea Unirii, dar şi pentru o administrare eficientă a parohiilor. Diploma fixa limitele teritoriale ale jurisdicţiei Episcopului greco-catolic de Oradea: […] Comitatul Bihor, Békés şi celelalte districte ale Diecezei de rit latin de Oradea-Mare, precum şi Comitatele Arad, Csanád şi aşa-zisul Banat-Timişan din Dieceza Csanádului, asemenea de rit latin, Comitatul Csongrád din Dieceza Váczului.

A fost un pas important pentru românii din nord-vestul de azi al României, pentru că așa au putut să-și dezvolte o viață bisericească și culturală deosebită, acest lucru văzându-se prin bisericile și școlile edificate de-a lungul timpului, dar mai ales prin educația primită sub conul de lumină a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. În demersul înființării, un rol major l-a avut Episcopul Moise Dragoș, primul ierarh titular al Eparhiei, care a pledat la Împărăteasa Maria Tereza pentru canonizarea noii episcopii, independente de episcopia de rit latin a Oradiei. De la dânsul au rămas celebrele cuvinte: „Nu se ridică dieceză în dieceză, pentru că nu zidurile și granițele fac diecezele, ci ritul, limba și disciplina prin care Românii din Oradea se deosebesc de latini”. În prezent Eparhia de Oradea este păstorită de Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea.

BULLA „INDEFESSUM” 

PIUS EPISCOPUL, SERVUL SERVILOR LUI
DUMNEZEU, ÎNTRU AMINTIRE PERPETUĂ!

Insistenţa cea neobosită insuficient recomandabilă persoanelor împodobite cu demnitate regească, pentru sporirea religiunii catolice, pentru a o promova şi ajuta cu ajutorul bunei voinţe apostolice, ceea ce Scaunul Apostolic mereu a ţinut de lucru glorios, şi Noi, care nu întrelăsăm a vărsa rugăciuni în faţa Celui Preaînalt pentru ca Adunarea Credincioşilor să crească din zi în zi, văzând cerându-se aceasta chiar din partea inimilor regeşti, şi primind cu veselie şi bucurie o dorinţă atât de sfântă şi evlavioasă, găsită de bună în Domnul, pentru răspândirea credinţei ortodoxe, chiar şi de către aceste persoane. Noi, cu autoritatea dată Nouă de Christos, Ne grăbim a o duce la doritul sfârşit.

Deoarece am aflat prin mult iubita noastră în Christos fiică, Maria Therezia, Împărateasa văduvă, şi a Ungariei şi Boemiei Regină Apostolică, că în toate teritoriile şi provinciile ereditare ale Ungariei, sunt multe popoare aparţinătoare ritului Bisericii orientale, şi că, între acelea, deşi nu sunt puţini care mai persistă în sânul sfintei Maice Biserici, cu toate acestea cu mult mai mare este numărul acelora, care rătăcind de la adevărata credinţă, şi aparţinători ritului numitei Biserici orientale schismatice, au episcopi prevăzuţi cu jurisdicţiune independentă de Episcopii latini, ba au şi pe Arhiepiscopul lor metropolitan, şi de aceea însăşi Regina Maria Therezia însufleţită mereu de râvna răspândirii religiunii ortodoxe din ce în ce mai mult, cu scopul că sfânta Unire a acelora să se poată sprijini în modul cel mai potrivit, Ne-a prezentat Nouă rugăminţi insistenţe, ca în locul Vicariatului Apostolic de rit grec să înfiinţăm un Episcopat catolic, şi încă chiar în oraşul Oradea-Mare, unde asemenea nu este mic numărul locuitorilor greco-catolici, care să păstorească sufletele tuturor dreptcredincioşilor aparţinători ritului Bisericii orientale, adică a Greco-catolicilor, după cum dânsa în epistola sa regească adresată Nouă Ne-a expus mai pe larg.

Noi la referatul iubitului Nostru fiu magistru, Petru Maria Nigroni referent în ambele Noastre Signaturi, şi secretarul mai jos numitei Congregaţiuni; ascultând Noi despre această cerere şi sfatul Venerabililor Noştri Fraţi Cardinali ai Sfintei Biserici Romane din Congregaţia pentru afacerile Consistoriale, precum şi informaţiunea şi părerea iubitului Nostru fiu şi al Scaunului Apostolic Nunţiu în oraşul Viena, de a împlini cererea aceleiaşi Regine Apostolice Maria Terezia, şi voind Noi, întrucât e permis în Domnul, să arătăm special graţii şi favoruri către întreaga naţiune de rit grec, şi a ne îngriji de binele spiritual al ei, din îndemn propriu, şi cu ştiinţa sigură, cu autoritatea Noastră Apostolică, suprimăm pentru totdeauna şi stingem slujba acelui Vicariat, Apostolic, precum şi titlul şi numirea lui; iar Vicariatul astfel prin Noi suprimat şi stins, din plenitudinea puterii Apostolice, îl ridicăm întru Episcopie, ce se va numi “Greco-catolică Unită de Oradea-Mare”, precum şi biserica aşezată în acelaşi oraş, ce se va designa de susnumitul Nunţiu, a o ridica întru catedrală greco-catolică unită de Oradea-Mare, pentru un viitor episcop de Oradea-Mare, de acelaşi rit greco-catolic unit, în acelaşi mod şi formă, şi bucurându-se de aceleaşi insignii, privilegii şi prerogative, de care se bucură celelalte Episcopii şi respective Episcopii de ritul grec unit, cu deplină jurisdicţiune episcopală asupra tuturor celora de rit grec unit, din numitul oraş Oradea-Mare, şi din alte locuri şi ţinuturi ca mai jos, care se vor designa pentru viitorul Episcop de rit grec unit din Oradea-Mare, şi pentru Dieceza lui de mai jos, ceea ce prin aceasta cu prezisa Noastră autoritate Apostolică, ridicăm pentru totdeauna şi instituim.

Iar ca dotaţiune aceleiaşi biserici catedrale din Oradea-Mare, ridicate de Noi ca mai sus, şi pentru păstrarea cuviincioasă a demnităţii episcopeşti, cu aceiaşi autoritate apostolică concedem şi asemnăm suma de 6000 florini, moneda ţinuturilor acelora, dată în atâtea bunuri imobile de către Maria Therezia Regină Apostolică, precum şi Consistoriul instituit acolo şi Seminarului teologic necesar; hotărând ca în numitul oraş Oradea-Mare pentru viitorul Episcop de rit greco-catolic unit din Oradea-Mare, să se destineze casă episcopală întru locuinţă decentă, iar în susnumita biserică catedrală din Oradea- Mare, ridicată de Noi ca mai sus, trebuie neapărat să se instituiască preoţi de mir ori monahi să săvârşească în aceiaşi biserică catedrală din Oradea-Mare, ridicată de Noi ca mai sus, rostul Capitlului şi al canonicilor şi al altor slujbaşi din funcţiunile divine şi să plinească slujba fieştecăruia.

Afară de aceea pentru Dieceza viitorului Episcop de rit grec unit din Oradea-Mare cu aceiaşi autoritate apostolică atribuim, asemenea pentru totdeauna, şi aplicăm, următoarele limite, în tot ce priveşte parohiile şi sufletele greco-catolice, Comitatul Bihor, Békés şi celelalte districte ale Diecezei de rit latin de Oradea-Mare, precum şi Comitatele Arad, Csanád şi aşa zisul Banat-Timişan din Dieceza Csanádului, asemenea de rit latin Comitatul Csongrád din Dieceza Váczului.

Şi afară de aceea, cu prezisa Noastră autoritate apostolică numitei Regine Apostolice Maria Therezia, precum şi Regilor succesori ei în numitul Regat al Ungariei, admitem graţios pentru totdeauna, în cadrele dreptului stabilit după timp, de a numi ori a prezenta dreptul de a Ne propune nouă şi Pontificelui Roman, după vremuri, o persoană potrivită pentru Biserica episcopală de rit grec unit de Oradea-Mare, întemeiată de Noi ca mai sus, atât întâiaoară în vacanţa ei originală dela întemeiere, cât şi în viitor, în viitoarele ei vacanţe, în acelaşi mod precum e datina Sfântului Scaun Apostolic de a pune episcopi în fruntea bisericilor din numitul Regat al Ungariei, cu prilejul numirii sau a prezentării; astfel însă ca atât episcopul care va fi instituit pentru prima oară în biserica catedrală de rit grec unit din Oradea-Mare, întemeiată de Noi ca mai sus, cu ocaziunea vacanţei ei originale dela întemeiere, precum şi toţi succesorii lui, să nu prejudece nici decât jurisdicţiunii ordinare a Episcopului latin din Oradea-Mare, ci jurisdicţiunea sa ordinară să o deprindă numai asupra clerului şi a poporului rutean grec unit, şi asupra celorlalţi, care urmează acelaşi rit şi unirea, şi petrec, fie în oraşul Oradea-Mare, fie în Dieceza ca mai sus limitată, observând cu exactitate şi îndeplinind toate decretele date până aici, şi care le va mai da, cu privire la Grecii, care trăiesc amestecaţi cu Latinii, şi care nu se opun acestei noi orânduieli apostolice, de către Congregaţia Venerabililor Noştrii Fraţi Cardinali ai aceleiaşi sfinte Biserici Romane pentru afacerile Propagării Credinţei (De Propaganda Fide).

Şi venerabilului Nostru frate Arhiepiscop de Strigoniu, de azi şi de pe vremuri, cu îndemnul şi ştiinţa în asemenea cazuri prin prezenţa îi poruncim, ca toată jurisdicţiunea ce îi compete în virtutea dreptului metropolitan asupra bisericilor sufragane din acea Provincie, să o deprindă pe deplin şi asupra viitorului Episcop de rit grec din Oradea-Mare; şi de aceea actualului, precum şi viitorilor arhiepiscopi de Strigoniu, cu susnumita autoritate apostolică îi dăm şi împărţim dreptul, că decâteori îi va plăcea, să cerceteze şi să cunoască liber şi licit, cele ce va crede că se ţin de curăţenia credinţei şi de binele spiritual al sufletelor.

Şi hotărând ca acelea de faţă să fie pentru prezent şi viitor mereu valide şi eficace, şi să aibă şi să obţină efectul lor întreg şi plin, şi să se observe tare şi inviolabil de către toţi aceia pe care îi priveşte în prezent şi îi va privi oricând în viitor, şi nicicând, din nici un motiv, sau cauză oricât de juridică, ori legitimă sau pentru că cauzele pentru care s’au dat prezentul document nu s’au verificat , sau n’ar fi juste din viciul subrepţiunei sau obrepţiunei, al nulităţii sau al invalidităţii, sau din cauza intenţiunei Noastre rău înţelese, sau din cauză ori şi cărui alt defect, fie cât de mare, cât de substanţial, cât de neprecugetat, şi neprecugetabil, şi care ar recere o menţiune şi expresie specială şi individuală, sau pentru că în cele expuse, sau în ceva ale lor, nu s’au observat solemnităţile, ori că altceva ce era de observat şi de împlinit nu s’a împlinit, sau din oricare alt motiv, de drept sau de fapt, sau de stătut, sau ieşit din vre-un obiceiu, sau din (motivul) lesiunei mari, foarte mari, sau totale, sau sub oricare alt colorit, pretext, alt motiv, sau cauză, oricât de justă, raţionabilă, juridică, legitimă, pie, privilegiată, chiar şi de aceea care trebuie necesarmente exprimată pentru efectul validităţilor celor prezente, sau pentru că voinţa Noastră sau cele expuse mai sus nu ar apărea nicăieri, sau pentru că s’ar putea dovedi contrariul – nici să se cenzureze combată, invalideze, retracteze, să se chieme în judecată ori controversă, sau să se reducă la cale şi la termini juridici, sau împotriva acelora să ceară remediul restituirii în starea de mai înainte, a deschiderii gurii a reducerii la cale şi la termeni de drept, sau orice alt remediu de drept sau de fapt, sau al graţiei, al justiţiei, sau să se folosească cineva prin oricare intenţiune ştiinţă, sau plenitudine de putere, concese, cerute, sau emanate în asemenea cazuri, sau să se poate folosi în judecate, sau afară de aceea şi prezenţa să nu se cuprindă sub revocările, suspendările, limitările, modificările, derogările, sau sub alte dispoziţiuni contrare ale graţiilor asemenea sau neasemenea, prin orice fel de scrisori şi constituţiuni apostolice, ori regule ale Cancelariei Apostolice de ori şi când, să fie date, sau se vor fi dând în viitor, acelea nici după dispariţia Noastră, nici după venirea succesorilor Noştrii Pontifici Români la vârful apostolatului suprem, nici sub celea asemenea cu privire la intenţiune şi ştiinţa şi plenitutdine a puterii, chiar în modul consistorial să fie date, şi din oricare motive, şi sub oricare cuvinte, tenore şi forme, cu orice fel de clauzule, prin orice decrete, chiar şi dacă s’ar trata în ele despre prezentele dispoziţiuni, chiar şi după întreaga tenoare a lor, şi chiar făcându-se specială amintire de ele, ci să formeze totdeauna excepţie totală sub toate acelea, şi de câte ori se vor fi dând de acelea, să fie tot de atâtea ori restituite, reaşezate şi pe deplin reintegrate în starea de mai înainte şi validă.

Astfel şi nu altfel trebuie să judece şi să definească toţi judecătorii ordinari şi delegaţi şi auditorii cauzelor palatului apostolic, Cardinalii aceleiaşi sfinte Biserici Romane, legaţi a latere, vicelegaţii, Nunţii sf. Scaun, şi toţi ceilalţi orice autoritate, putere, facultate, prerogative şi privilegiu ar avea, în orice cinste şi demnitate s’ar afla substrăgându-se lor şi ori căruia dintre ei facultate sau autoritatea de a judeca şi interpreta altfel, în orice judecată şi în orice instant; nul şi neavenit să fie orice s’ar întâmpla să se judece altfel de către oricine şi altă autoritate, ştiind şi voind.

Fără să se opună celor de faţă, întrucât e de lipsa, regula dreptului căutat şi nealăturat a Noastră şi a prezisei cancelarii apostolice, sau altele contrare celor prezente, date chiar şi în decrete sinodale, provinciale, generale sau ale conciliilor universale, ori care se vor da prin constituţiuni şi ordinaţiuni apostolice special sau generale; fără să se opună privilegiile şi indultele concese şi ce se vor concede prin litere apostolice oricât de înalte, ori căror persoane sub orice tenoare şi forme şi cu orice fel de clauzule derogatorii a derogatoriilor, oricât de eficace şi foarte eficace şi neîndătinate şi iritante, ori, decretele concese pentru timp şi ce se vor concede în asemenea cazuri prin decrete în general, în special, din îndemn, din ştiinţa şi din plenitudinea puterii.

Derogăm tuturor şi singuraticelor acestora chiar dacă pentru suficientă lor derogare s’ar fi hotărât altfel, chiar şi dacă după întreaga lor tenoare s’ar face amintire specială, specifică, expresă şi individuală, şi din cuvânt în cuvânt, nu însă prin clauzele genele aceeaşi însemnând, ţinând de deplin şi în de-ajuns exprimat şi intercalate orice altă expresie s’ar înţelege sau orice altă formă trebuia să se observe, ca şi când ar fi din cuvânt în cuvânt, nimic omis cu desăvârşire, ca şi cum s’ar fi observat în ele forma tradiţională, chiar şi dacă ar fi ceva intercalate prezentelor, celor ce de altfel ar rămâne în tăria lor pentru efectul desăvârşit a celor de faţă – derogăm în modul cel mai larg şi deplin, seriei lor şi celor asemenea, numai în cazul de faţă în mod special, expres, oportun şi valid, precum şi tuturor celor împotrivă.

Voim însă ca biserica catedrală de rit grec unit din Oradea-Mare să fie taxată, cum e datina, după venitele ei, şi această taxă să se treacă în cărţile Camerii Apostolice, iar cu executarea celor de faţă să însărcinează prezisul nunţiu din Viena cu facultatea de a şi subdelega.

Nimeni dintre oameni să nu cuteze a înfrânge sau a se opune cu îndrăsneală temerară acestei pagini a Noastre de suprimare, atingere, întemeiere, instituire, concesiune, asemnare, atribuire, aplicare, admitere, de poruncă, de facultate, împărţire, decret de derogare şi de voinţă: dacă cineva ar îndrăsni însă a atenta, aceasta să ştie că va cădea sub mânia Atotputernicului Dumnezeu şi a fericiţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Dată din Roma, dela Sfântul Petru, în anul întrupării Domnului 1777, ziua 15, înaintea Kalendei lui Julie, al III-lea al pontificatului Nostru.

Silviu SANA
Sursa: Petre Dejeu, Aşezămintele culturale din municipiul Oradea şi judetul Bihor, tipografia Transilvaniei, Oradea, 1926, p. 168-171 (textul a fost tradus de Pr. canonic dr. Alosiu Ludovic Tăutu şi publicat în revista Vestitorul nr. 6/15 martie 1927, p. 2-5).

**

BULLA „INDEFESSUM” (limba latină)

PIUS EPISCOPUS SERVUS SERVORUM DEI
AD PERPETUAM REI MEMORIAM!

Indefessum Personarum Regia Dignitate fulgentium pro Catholicae Religionis incremento nunquam satis commendabile studium, de apostolicae benignitatis auxilio prosequi ac fovere, quemadmodum semper habuit gloriosum apostolica Sedes, Nos ita, qui ut Fidelium Congregatio in dies augeatur, Altissimo preces fundere non omittimus, quoniam idipsum expetere regia corda deprehendimus, in laetitia et exultatione tam sancta ac pia vota excipientes, quae provide Personis ipsis pro Orthodoxae Fidei propagatione in Domino visa sunt convenire, auctoritate Nobis a Christo tradita ad optatum perducere festinamus effectum.

Cum itaque sicut a Charissima in Christo Filia Nostra Maria Theresia imperatrice vidua, ac Hungariae et Bohemiae regina Apostolica accepimus, in universis, haereditariis Hungariae hujusmodi regnis et provinciis quamplures adsint populi, qui Graeco Orientalis Ecclesiae ritu sacra peragunt, ac inter eos etsi non pauci existant qui in Sanctae Matris Ecclesiae sinu adhuc persistunt, longe major sit illorum copia, qui a vera Fide aberrantes, et dictae Orientalis Ecclesiae ritui hujusmodi addicti Schismatici, ordinaria et ab Episcopis Latinis independente jurisdictione operantes Episcopos ac et suum Archiepiscopum Metropolitanum habent, ac proinde ipsa Maria Theresia Regina apostolica Religionis Orthodoxae in dies augendae magis magisque zelo impulsa, ad hoc ut Sacra eorum unio optima quoque ratione promoveatur. Nobis enixas porrexerit preces, ut vice et loco Vicariatus apostolici Ritus Graeci Catholicum et quidem in ipsa Civitate Magno-Varadiensi ubi aeque non exiguus est Graeco-Catholicorum incolarum numerus, ad animas omnium Christifidelium Orientalis Ecclesiae ritui praedicto addictorum scilicet Graeco-catholicorum, dirigendas, erigere dignaremur, prout regiis suis Literis Nobis datis luculentius exposuit.

Nos ad dilecti filii magistri Petri Mariae Nigroni in utraque signature Nostra referendarii, et infrascriptae congregationis secretarii, relationem, et auditis prius super hujusmodi petitione congregationis venerabilium Fratrum Nostrorum Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium Rebus Consistorialibus praepositae consilio, ac dilecti partier Filii Nostri et Sedis apostolicae Nuncii in civitate Viennensi commorantis informatione, et voto, ejusdem Mariae Theresiae reginae apostolicae precibus praedictis indulgere, omnemque Graeci Ritus Nationem quantum in Domino licuerit, specialibus gratiis et favoribus prosequi, ejusque spirituali bono consulere volentes, motu proprio, et ex certa scientia officium ejusdem Vicariatus apostolici, illiusque titulum et denominationem apostolica auctoritate perpetuo supprimimus, et extinguimus; dictumque Vicariatum sic per Nos suppresum et extinctum de apostolicae potestatis plenitudine in Episcopatum Graeco Catholicum unitum Magno-Varadiensem nuncupandum, nec non ecclesiam in dicta civitate sitam, et a praedicto Nuncio designandam, in Ecclesiam Cathedralem Magno-Varadiensem Graeci Ritus Uniti pro uno future Episcopo Magno-Varadiensi ejusdem Ritus Graeci uniti, iisdem modo et forma, iisdem insigniis, privilegiis, et praerogatius quibus caeteri Episcopatus, et respective Episcopi dicti Ritus Graeci Ritus uniti, perfruuntur, et gaudent cum omnimoda jurisdictione episcopali in Graecos omnes unitos in dicta civitate Magno-Varadiensi existentes, aliisque locis et terries, ut infra, pro ipsius futuri Episcopi Magno-Varadiensis, dicti Ritus Graeci uniti, pro illius infrascipta Diocesi assignandis, apostolica auctoritate praedicta etiam perpetuo erigimus et instituimus.

Ac pro ejusdem Cathedralis Ecclesiae Magno-Varadiensis per Nos ut praefertur erectae dote, et ad Episcopalem Dignitatem decenter tuendam, summam sex millium florenorum monetae illarum partium a praedicta Maria Theresia Regina Apostolica in tot bonis stabilibus attributam, constitutoque inibi consistorio, ac necessario Clericorum Seminario, eadem apostolica auctoritate ibidem perpetuo concedimus et assignamus, decernentes quod in dicta civitate Magno-Varadiensi domus episcopalis pro dicti future Episcopi Magno-Varadiensis Graeci Ritus uniti hujusmodi decenti habitatione constituatur, et in praedicta Cathedrali Ecclesia Magno-Varadiensi, per Nos, ut praefertur, erecta, presbyteri saeculares, seu monachi ejusdem Ritus Graeci uniti, dummodo non adsint ad praesens, institui omnino debeant, qui presbyteri seu monachi praedicti, Capituli et Canonicorum aliorumque in divinis inservientium ministrorum, in eadem Cathedrali Ecclesia Magno-Varadiensi, per Nos, ut praefertur, erecta, vices impleant, et illorum officio respective fugantur.

Nec non pro Diocesi future Episcopi Magno-Varadiensis pradicti Ritus Graeci uniti hujusmodi limites ejusdem Diocesis per Comitatum Bihariensem, Békéssiensem, reliquosque dictae Magno-Varadiensis Diocesis Latini Ritus Districtus, nec non Comitatum Aradiensem et Csanadiensem et ita dictum Banatum Temessiensem in Dioecesi Csanadiensi partier Latini Ritus existentem, ac Comitatum Csongradiensem Vacziensis Diocesis, relate ad Parochias et animas Graeco-Catholicas, dicta apostolica auctoritate, similiter perpetuo attribuimus et applicamus.

Et insuper jus nominandi seu praesentandi a dicta Maria Theresia Regina Apostolica, ejusque in pradicto Hungariae regno Successoribus Regibus infra tempus a jure praefi um Nobis, et Romano Pontifici pro tempore existenti personam idoneam ad dictam Ecclesiam Episcopalem Magno-Varadiensem pradicti Ritus Graeci uniti per Nos, ut praefertur, erectam et a primaeva erectione hujusmodi vacantem, tam pro prima vice, quam et in posterum, in futuris illius vacantionibus, pari prorsus modo, quo ad nominationem eamdem, seu praesentationem Episcopi Ecclesiarum in praedicto Hungariae Regno, ab eadem Sede Apostolica praefici consueverunt, ea tamen lege, ut tam Episcopus Magno-Varadiensis Ritus Graeci uniti hujusmodi in dicta Cathedrali Ecclesia Magno-Varadiensi ejusdem Ritus per Nos, ut praefertur, erecta, et a primaeva illius erectione, ut praefertur, erecta, et a primaeva illius erectione, ut praefertur, vacante, primo instituendus, quam ejus in eadem Ecclesia Magno-Varadiensi hujusmodi Ritus, ut praefertur erecta, successores omnes, nullo unquam tempore, ordinariae jurisdictioni Episcopi Magno-Varadiensis Latini, praejudicium aliquod inferre preesumant, sed jurisdictionem suam ordinariam in clerum dumtaxat, ac populum Ruthenorum Graeci Ritus uniti, aliosque qui eosdem Ritus, et unionem sequuntur, deguntque tam in Civitate Magno-Varadiensi quam in Dioecesi ut supra assignata, simpliciter exercere valeant, exacte servantes et adimplentes decreta omnia Congregationis Venerabilium Fratrum Nostrorum ejusdem Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium negotiis de Propaganda Fide paepositae hactenus edita, vel edenda quoad Graecos, qui cum Latinis immixti vivunt, quaeqoe huic novae apostolicae provisioni non obstent, apostolica auctoritate praedicta similiter perpetuo clementer admittimus.

Ac Venerabili Fratri Nostro moderno et pro tempore existenti archiepiscopo Strigoniensi motu, et scientia similibus per praesentes mandamus, ut jurisdictionem omnem, quae jure Metropolitico in ecclesias ei suffraganeas illius Provinciae sibi competit, in Episcopum quoque Magno-Varadiensem, Graeci Ritus uniti hujusmodi pro tempore futurum plenarie exerceat;et propterea eidem moderno, et pro tempore existenti archiepiscopo Strigoniensi, ut ipse toties quoties sibi placuerit ea inquirere, et cognoscere, quae ad Fidei puritatem, animarumque spirituale bonum noverit pertinere libere, et licite possit, dicta apostolica auctoriatate facultatem tribuimus et impertimur.

Decernentes et easdem praesentes semper et perpetuo validas, et efficaces esse et fore, suosque integros, et plenarios effectus sortiri, et obtinere, ac ab omnibus, et singulis ad quos nunc spectat, et pro tempore quomodolibet spectabit in futurum firmiter, et inviolabiliter observari debere, ac nullo unquam tempore ex quocumque capite, vel qualibet causa quantumvis juridica, et legitimis, et ex eo quod causae propter quas eaedem praesentes emanarunt adductae, verificatae et justificatae non fuerint de subreptionis vel obreptionis, aut nullitati, vel invaliditatis vitio, aut intentionis Nostrae, seu quopiam alio quntumvis magno, substantiali, inexcogitato, et inexcogitabili, ac specialem, et individuam mentionem, et expressionem requirente defectu, seu et ex eo quod in praemissis, eorumque aliquo solemnitates, et quaevis alia servanda et adimplenda, servata, et adimpleta non fuerint, aut ex quocumque alio capite de iure, vel facto, seu statuto, vel consuetudine aliqua resultante, seu et enormis, enormissimae, totalisque laesionis, aut quocumque alio colore, praetextu, aliaque ratione, vel causa, et quantumvis justa, rationabili, juridica, legitima, pia, privilegiata, etiam tali, quae ad effectum validitatis praemissorum necessario exprimenda foret, aut quod de voluntate Nostra, et aliis superius expressis nullibi appareret, seu alias probari posset, notari, impugnari, invalidari, retractari, in jus, vel controversiam revocari, aut ad viam, et terminos juris reduci, vel adversus illas restitutionis in integrum, aperitionis oris, reductionis ad viam, et terminos juris, aut aliud quodcumque juris vel facti, aut gratiae, vel justitiae remedium impetrari, seu quomodolibet motu, scientia, et potestatis plenitudine paribus concesso, et impetrato, vel emanato quempiam uti, seu se juvare posse in judicio, vel extra illud, neque easdem prasentes sub quibusvis similium, vel dissimilium gratiarum revocationibus, suspensionibus, limitationibus, modificationibus, derogationibus aliisque contrariis dispositionibus, per quascumque literas, et constituiones apostolicas, aut cancellariae apostolicae regulas quandocumque, et in crastinum assumptionis Nostrae et successorum Nostrorum Romanorum Pontificum ad summi apostolatus apicem et motu, scientia, et potestatis plenitudine similibus, etiam consistorialiter, ex quibuscumque causis, et sub quibuscumque verborum expressionibus, tenoribus, et formis, ac cum quibusvis claulis, et decretis et si in eis de eisdem praesentibus earumque toto tenore, ac data specialis mentio fiat editas, et in posterum edendas comprehendi, sed semper, et omnino ab illis excipi, et quoties illae emanabunt toties in pristinum, et validissimum statum, restitutas, repositas, et plenarie reintegrates fore et esse.

Sicque et non aliter per quoscumque judices ordinarios, vel Delegatos, et causarum palatii apostolici auditores, ac ejusdem Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinales et de Latere Legatos, Vicelegatos, dictaeque Sedis Nuncios, aliosque quoscumque quavis auctoritate, potestate, facultate, praerogativa, ac privilegio fungentes, ac honore, et praeeminentia fulgentes, sublata eis, et eorum cuilibet quavis aliter judicandi, et interpretandi facultate, et auctoritate in quocumpue judicio, et in quacumque instantia judicari, et definiri debere; irritum quoque et inane si secus super his a quoquam quavis auctoritate scienter vel ignoranter contigerit attentari.

Non obstantibus, quantenus opus sit, Nostra et cacellariae apostolicae praedictae regula de jure quaesito non tollendo, aliisque in contrarium praemissorum, et in synodalibus, provincialibus, generalibus, et universalibus conciliis editis, vel edendis specialibus, vel generalibus constituionibus, et ordinationibus, apostolicis; privilegiis quoque indultis, et literis apostolicis quibusuis superioribus, et personis sub quibuscumque tenoribus, et formis, ac cum quibusvis atiam derogatoriarum derogatoriis, aliisque efficaicioribus, efficaicissimis, et insulitis clausulis, ac irritantibus, et aliis decretis in genere, vel in specie, et motu, scientia, et potestatis plenitudine paribus pro tempore concessis, et concedendis.

Quibus omnibus, et singulis etiamsi pro illorum sufficienti derogatione alias de illis, eorumque toto tenore specialis, specifica, expressa, et individua, ac de verbo ad verbum non autem per clausulas generales idem importantes mentio, aut quaevis alia expression habenda seu quaelibet alia etiam exquisita forma ad hoc servanda foret tenores hujusmodi, ac si de verbo ad verbum nihil penitus omisso, et forma in illis tradita observata, etiam inserti forent eisdem praesentibus, pro plene et sufficienter expressis, et insertis habentes, illis alias in suo robore permansuris latissime, et plenisssime ad praemissorum validissimum effectum hac vice dumtaxat specialiter et expresse, nec non opportune, et valide harum serie motu, scientia, et potestatis plenitudine similibus derogamus, caeterisque contrariis quibuscumque.

Volumus autem quod Ecclesia Cathedralis Magno-Varadiensis Graeci Ritus uniti hujusmodi, juxta ejus redditus de more taxari, et hujusmodi taxa in libris camerae apostolicae describe debeat; quoque in exequutorem pro exequutione earundem praesentium praedictus Nuntius Viennensis cum facultate quoque in subdelegandi deputetur.

Nulli ergo omnino hominum liceat hanc paginam Nostrae suppressions, extinctionis, erectionis, institutionis, concessionis, assignutionis, attributionis, applicationis, admissionis, mandati, facultatis, impartitionis, decreti, derogationis, et voluntatis infringere, vel ei ausu temerario contraire; si quis autem hoc attentare praesumserit, indignationem omnipotentis Dei, ac beatorum Petri et Pauli apostolorum ejus se noverit incursurum.

Datum Romae apud Sanctum Petrum anno incarnationis Dominicae millesimo septingentesimo septuagessimo septimo XV. Kalendas Julii; Pontificatus Nostri anno tertio.