„La întâlnirea de astazi, de la miezul zilei, pentru rugaciunea „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a comentat pe marginea vindecarii surdomutului relatata la Marcu 7. Redam alocutiunea Sfântului Parinte dupa traducerea facuta de pr. Mihai Patrascu si publicata pe Ercis.ro.
Iubiti frati si surori, buna ziua!
Evanghelia din aceasta duminica (cf. Mc 7,31-37) prezinta episodul vindecarii miraculoase a unui surdomut, facuta de Isus. I-au adus un surdomut, cerându-i sa îsi puna mâna peste el. În schimb, El face asupra lui diferite gesturi: înainte de toate îl duce deoparte departe de multime. În aceasta ocazie, ca în altele, Isus actioneaza cu discretie. Nu vrea sa impresioneze multimea, nu este în cautarea popularitatii sau a succesului, ci doreste numai sa faca bine persoanelor. Cu aceasta atitudine, El ne învata ca binele trebuie facut fara zgomote, fara ostentatie, fara „a suna trâmbita”. Trebuie facut în tacere.
Când s-a aflat deoparte, Isus a pus degetele în urechile surdomutului si cu saliva i-a atins limba. Acest gest face trimitere la Întrupare. Fiul lui Dumnezeu este un om inserat în realitatea umana: s-a facut om, de aceea poate sa înteleaga conditia dificila a unui alt om si intervine cu un gest în care este implicata propria omenitate. În acelasi timp, Isus vrea sa dea de înteles ca minunea are loc din cauza unirii sale cu Tatal: pentru aceasta, si-a ridicat privirea spre cer. Apoi a suspinat si a rostit cuvântul rezolutiv: „Effatá”, care înseamna „Deschide-te”. Si imediat omul a fost vindecat: i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba. Vindecarea a fost pentru el o „deschidere” fata de ceilalti si fata de lume.
Aceasta relatare din Evanghelie subliniaza exigenta unei duble vindecari. Înainte de toate vindecarea de boala si de suferinta fizica, pentru a reda sanatatea trupului; chiar daca aceasta finalitate nu se poate dobândi complet în orizontul pamântesc, în pofida atâtor eforturi ale stiintei si medicinii. Însa exista o a doua vindecare, probabil mai dificila, si este vindecarea de frica. Vindecarea de frica ce ne determina sa îl marginalizam pe cel bolnav, sa îl marginalizam pe cel suferind, pe cel neputincios. Si exista multe moduri de a marginaliza, si cu o pseudo-mila sau cu înlaturarea problemei; ramânem surzi si muti în fata durerilor persoanelor marcate de boli, nelinisti si dificultati. De prea multe ori bolnavul si suferindul devin o problema, în timp ce ar trebui sa fie ocazie pentru a manifesta grija si solidaritatea unei societati fata de cei mai slabi.
Isus ne-a dezvaluit secretul unei minuni pe care o putem repeta si noi, devenind protagonisti ai lui „Effatá”, ai acelui cuvânt „Deschide-te” cu care El a redat surdomutului cuvântul si auzul. Este vorba de a ne deschide la necesitatile fratilor nostri care sufera si au nevoie de ajutor, alungând egoismul si închiderea inimii. Tocmai inima, adica nucleul profund al persoanei, este aceea pe care Isus a venit sa o „deschida”, sa o elibereze, pentru a ne face capabili sa traim pe deplin relatia cu Dumnezeu si cu altii. El s-a facut om pentru ca omul, facut interior surd si mut de pacat, sa poata asculta glasul lui Dumnezeu, glasul Iubirii care vorbeste inimii sale, si astfel sa învete la rândul sau sa vorbeasca limbajul iubirii, traducându-l în gesturi de generozitate si de daruire de sine.
Maria, cea care s-a „deschis” total la iubirea Domnului, sa ne dobândeasca sa experimentam în fiecare zi, în credinta, minunea lui „Effatá”, pentru a trai în comuniune cu Dumnezeu si cu fratii.
Dupa Angelus, Sfântul Parinte a spus urmatoarele:
Iubiti frati si surori,
Ieri, la Loreto, în Sanctuarul Pontifical al Sfintei Case, s-a celebrat sarbatoarea Nasterii Mariei si s-a demarat propunerea de spiritualitate pentru familii: Casa Mariei casa a fiecarei familii. Sa încredintam Sfintei Fecioare initiativele sanctuarului si pe cei care, în diferite moduri, vor lua parte la ele.
Astazi, la Strasbourg, se celebreaza beatificarea lui Alfonsa Maria Eppinger, fondatoare a Surorilor Preasfântului Mântuitor. Îi aducem multumire lui Dumnezeu pentru aceasta femeie curajoasa si înteleapta care, suferind, tacând si rugându-se, a marturisit iubirea lui Dumnezeu mai ales fata de cei care erau bolnavi în trup si în spirit. Aplauze pentru noua fericita toti împreuna!
Va salut cu afect pe voi toti, romani si pelerini care provin din diferite tari: familiile, grupurile parohiale, asociatiile. Salut credinciosii din Dieceza de Como, tinerii participanti la întâlnirea promovata de Opera Bisericii, miruitii din Prevalle. Urez tuturor o duminica frumoasa. Si va rog, nu uitati sa va rugati pentru mine. Pofta buna si la revedere!
Sursa: http://www.ercis.ro
