„În Anul Centenar, în dupa amiaza zilei de duminica 20 mai 2018, a avut loc la Dijir, judetul Bihor, Slujba Parastasului pentru Parintele Mihai Danila, erou al neamului si al Bisericii Greco-Catolice. Slujba a fost oficiata de catre preotii din Protopopiatul Marghita în frunte cu Parintele Antoniu Chifor, vicarul responsabil cu preotii si protopop de Marghita.

Parintele Mihai Danila, s-a nascut în 14 noiembrie 1888 la Tiream, în familia taranilor Mihai Danila si Ana Marosan, fiind fratele mai mic al preotului-profesor Augustin Danila. Mama lor era sora cu vestitul preot-patriot Gheorghe Muresan.
Dupa studiile efectuate la Carei, sub îndrumarea inimosului dascal George Pteancu, cele gimnaziale le-a absolvit la Oradea. Anii de studentie au fost un adevarat supliciu. La sfârsitul anului I directorul Academiei Teologice Oradene, romano-catolica, a anuntat episcopia româna unita sa nu îl mai trimita în anul urmator întrucât era un element primejdios. A fost reorientat sa studieze la Satu Mare, unde la fel s-a întâmplat; tot primejdios a fost considerat. Episcopul greco-catolic de Oradea Demetriu Radu initial parea decis sa-l elimine, îi mai da totusi sansa de a absolvi la Ungvár (Ujgorod).
Finalizându-si în cele din urma studiile, Mihai Danila se casatoreste cu Sabina Tamas, fiica parohului din Popesti, Vasile Tamas. Sotia facea parte, atât dupa mama cât si dupa tata, din familii preotesti de frumoasa amintire pentru istoria Satmarului. Mama îi era Tertulia Salagean, una din cele 17 odrasle care s-au nascut în familia pr. Ioan Silviu Selagean.

Dupa hirotonirea din 7 ianuarie 1913 Mihai Danila a fost numit capelan al parohului Augustin Târziu în parohia Cherelus din partile Aradului. A fost apoi transferat la Dijir, îndeplinind si functia de învatator, remarcându-se ca un iscusit îndrumator al multimilor. Preot de mare merit, iubit de credinciosi, s-a remarcat prin harnicie si bunatate.
Traia o viata spirituala înalta dar iubea si munca fizica, integrându-se în acel ideal pe care putini reusesc sa-l atinga, „ora et labora”. În prima duminica de dupa 1 Decembrie 1918 a slujit, înaltând rugaciuni de multumire si sfintind steagul tricolor, în timp ce enoriasii intonau „Desteapta-te române”. A vrut sa predice, l-au napadit însa lacrimile, emotionat de imensa bucurie care-i umplea sufletul.
A fost ucis miseleste de catre trupele secuiesti în 14 februarie 1919, pe drumul dintre Dijir si Iteu. Dus la Primaria din Dijir, a fost învinuit ca a facut rugaciuni pentru România Mare, ca a sfintit tricolorul românesc, ca a desteptat sentimentul national în pastoriti. Dupa ce l-au ucis, asasinii i-au devastat si casa. Trupul sau ciuruit a fost gasit de credinciosi la 5 km de parohie. A fost înmormântat initial la Dijir, în 16 februarie. Dupa înfaptuirea deplina a României Mari, instalarea administratiei românesti adica, a fost exhumat si înmormântat cu toata cinstea cuvenita unui martir la Popesti, acolo unde socrul sau a slujit peste patru decenii.

Vesnica pomenire, ostas viteaz a lui Cristos!