„

† Cardinal Lucian

prin harul si mila Bunului Dumnezeu,

Arhiepiscop si Mitropolit

al Arhieparhiei de Alba Iulia si Fagaras,

Arhiepiscop Major

al Bisericii Române Unita cu Roma, Greco-Catolica,

în deplina comuniune de credinta

cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreuna slujitor,

cuviosilor calugari si calugarite,

iubitilor credinciosi greco-catolici

si tuturor crestinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiti fii sufletesti,

„De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva sluga înteleapta sa intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sau.”

Cu aceste cuvinte din predica sa în Duminica Învierii Mântuitorului, Sfântul Ioan Gura de Aur îi cheama pe crestini la bucurie. Este o bucurie izvorâta din certitudinea de a fi mântuiti prin trecerea din moarte la viata a Celui care are putere de a birui raul si suferinta. De aceea cântam cu totii: „Cristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”.

Omul încununeaza întreaga creatie a lui Dumnezeu. Precum în slujba Bisericii cununa se asaza pe capetele mirilor, la fel Domnul Cel Atotputernic îl asaza pe om peste tot ceea ce a faurit în lume. Astfel, prin porunca de a stapâni pamântul adresata lui Adam, Dumnezeu ne cheama pe fiecare dintre noi sa fim stapâni peste tot ceea ce El a creat: sa stapânim si sa nu ne lasam stapâniti; sa fim liberi si sa nu ne lasam înrobiti de nimic din ceea ce este creat. Suntem cu totii chemati la a ne descoperi demnitatea cu care ne-a înzestrat Creatorul, fiind fiecare dintre noi icoana si asemanarea acelui Dumnezeu care din nimic a facut cerul si pamântul.

Aceasta ordine perfecta, dorita si rânduita de Creator, a fost distrusa de pacatul neascultarii care l-a împins pe Adam sa se ascunda de Dumnezeu. În vacarmul si în iuresul mileniului al treilea, omul post-modern traieste aceeasi drama a însingurarii, robit de vicii si de munca, fragilizat de superficialitatea raporturilor umane. Cu toate acestea, fiinta umana continua prin însasi natura ei sa caute binele, lumina si armonia. În camara constiintei sale, nu reuseste sa înabuse soapta Celui care l-a creat si care spera si asteapta mereu ca fiul risipitor sa se întoarca acasa.

Omul nu poate trai departe de Dumnezeu, nu poate exista fara Dumnezeu. Sistemele ateiste si persecutiile împotriva Bisericii din secolul trecut au dovedit-o pe deplin. Din toate aceste încercari, Biserica a iesit înnoita, purificata, iar lacrimile si sângele mucenicilor i-au reînnoit haina de nunta pentru Mirele Cristos.

Iubiti credinciosi,

Despre Învierea lui Isus ne vorbesc, înainte de toate, paginile Evangheliilor. Sfânta Scriptura zugraveste Învierea ca fiind cheia de lectura a întregii existente pamântesti a Domnului: toate minunile si semnele de El savârsite, doar în Înviere îsi gasesc întelesul desavârsit. Contemplând paginile acestor Evanghelii, asa cum o facem de exemplu în Joia Mare, descoperim un lucru minunat: Dumnezeu a transformat moartea în biruinta pentru Fiul Sau si, prin El, pentru noi si pentru întreaga omenire. În sensul acesta, semnul Învierii Domnului nu este doar descoperirea mormântului gol, ci este înainte de toate o întâlnire cu Domnul înviat. Într-un fel sau altul toti Îl întâlnesc pe Mântuitorul în acele locuri în care au vietuit împreuna cu Isus: la Ierusalim si în Galileea. Ce înseamna pentru noi acest lucru? Înseamna ca Domnul ne apare si noua acolo unde L-am cunoscut: în satele si orasele noastre, pe altarele bisericutelor noastre, acolo unde am auzit întâia oara vorbindu-se despre El, acolo unde doi sau trei ne reunim în numele Lui. Acolo auzim si noi acel duios si plin de speranta: Pace voua!

Toate aceste adevaruri le marturisim ori de câte ori recitam Simbolul Credintei: ”S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a îngropat”. Pâna aici sunt toate fapte istorice. Însa Crezul continua: „si a înviat a treia zi”. Ce înseamna acest lucru ? Înseamna ca realitatea Învierii Domnului este accesibila doar celui care o priveste cu ochii credintei, celui care e capabil sa recite Crezul pâna la capat. Pentru unul ca acesta, moartea nu va fi altceva decât o trecere spre adevarata viata. Asa a fost pentru Isus din Nazaret si asa va fi pentru toti ucenicii Lui. Cel care crede ca Isus este Domnul nu trebuie sa aiba teama de propria moarte, fiindca nici macar moartea nu îl va putea desparti de iubirea Domnului Sau, asa cum marturiseste psalmistul: „Unde ma voi duce de la Spiritul Tau si de la fata Ta unde voi fugi? De ma voi sui în cer, Tu acolo esti. De ma voi coborî în iad, de fata esti. De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginea marii si acolo mâna Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta” (Psalmul 138, 7-10).

Dragi credinciosi,

Isus ne elibereaza de iluzia pe care Satana vrea sa ne-o inoculeze: aceea ca am fi abandonati propriului destin si în final, mortii. Si de aceea, din dimineata de duminica si din acea gradina a Învierii, speranta lumineaza cele mai întunecoase unghere ale existentei oamenilor. Înviind din morti, Isus conduce omenirea înspre starea dintru început: cea în care omul nu mai moare.

Împreuna cu Apostolul Petru în casa sutasului Corneliu putem si noi sa spunem ca „Dumnezeu L-a înviat a treia zi si I-a dat sa Se arate nu la tot poporul, ci noua martorilor, dinainte rânduiti de Dumnezeu, care am mâncat si am baut cu El, dupa învierea Lui din morti” (Fapte 10, 40-41). Alaturi de comunitatea Bisericii, îl vedem si noi pe Cel înviat în Euharistie, mâncam si bem si noi la masa Lui, îl întâlnim si noi pe Cel ce a calcat stapânirea mortii, cu moartea pe moarte calcând. Mormântul gol ne trimite astfel la ceva mult mai important: Isus nu mai este în mormânt, ci este prezent în Biserica Lui. Acolo primim Trupul Lui, acolo devenim madularele Lui.

Alaturi de Fecioara Sfânta, Maica Bisericii, sa ne apropiem si sa intram tot mai adânc, pe an ce trece, în misterul de iubire si de lumina al Învierii. Ea, cea care a crezut Cuvântului lui Dumnezeu chiar si în fata rastignirii, ne va conduce si pe noi pe calea cea strâmta a credintei. Daca ne vom încredinta ocrotirii Ei materne, inimile noastre vor deveni asemenea cu Inima Ei: un tezaur al prezentei lui Dumnezeu. Maria, cinstita în icoane ca ”Cea care ne arata Calea”, ne va fi întotdeauna ocrotitoare pe calea înspre Fiul ei cel Înviat. Amin!

Dimpreuna cu Preasfintia Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Va doresc tuturor sarbatori pascale binecuvântate.

Cristos a înviat!

Adevarat a înviat!

† Cardinal Lucian

Arhiepiscop si Mitropolit

Arhiepiscop Major

Data în Blaj, la 8 Aprilie,

Sarbatoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos

Anul Domnului 2018