„Un eveniment unic, demn de centenarul pe care îl sarbatorim, astfel se poate descrie seara dedicata celebrarii a 100 de ani de la Unirea cea Mare. Profesorul Cesare Alzati si Rectorul Magnific Ioan Aurel Pop cu multa pasiune, claritate si cu interesante dovezi istorice au prezentat unui public mai mult decât numeros, doua perioade istorice determinante pentru identitatea neamului nostru.
Unul din parintii reformei liturgice din Biserica Ambroziana, specialist în istoria ecumenica si prieten de seama al României, profesorul Cesare Alzati, a vorbit despre romanitatea noastra ca unul care cunoaste în detaliu aspectele inedite ale Imperiului Roman si ale "romaniei" care nu doar ca la început facea parte cu drepturi depline din acesta ci mai apoi, chiar dupa retragerea aureliana, a continuat cu mândrie si clara constiinta de sine sa se identifice cu aceasta pâna la ajunge România de astazi.
Profesorul Alzati ne-a emotionat pe toti, români si italieni, deopotriva, spunându-ne cu puterea de convingere specifica unui istoric si cu privirea sa plina de dragoste pentru romanitate ca românii nu sunt la Milano sau în Italia straini sau oaspeti ci sunt cu adevarat de-ai casei, cetateni ai unei mosteniri al Oecumene-lui Roman, al pacii, prosperitatii si întelegerii dintre cei ce împreuna alcatuiesc nu doar o Europa ci si o lume unita. A nu întelege drepturile si responsabilitatile mostenirii romane comune înseamna a pierde comoara pe care o avem, români si italieni, deopotriva.
Rectorul Universitatii din Cluj, domnul profesor doctor Ioan Aurel Pop dupa o bogata prezentare a întregii perioade moderne în care s-a realizat unitatea si autodeterminarea nationala a statului român, începând cu 1848 pâna la simbolica data de 1 decembrie 1918, ne-a reamintit ca istoria si viata unui popor izvorasc din dragostea oamenilor sai; noi românii traind cu dor, cu doine si hore oriunde am fi, ne regasim patria mereu, acel unic acasa care este Limba noastra româneasca.
Preasfintia Sa Virgil Bercea, episcopul responsabil cu pastorala românilor din diaspora europeana le-a multumit din inima celor doi profesori universitari si a transmis tuturor binecuvântarea Arhiepiscopului Major, Lucian Muresan. Prezenta arhiereului român a facut ca seara sa primeasca si o încununare spirituala devenind prin cultura si dialog între popoare o perfecta priveghere pentru slujirea de duminica în bazilica Sfântului Ambrozie cu toate parohiile greco-catolice române din Italia.
Parintele Robert Popa, gazda si organizatorul acestui centenar românesc la Milano ne-a facut sa întelegem cât de vie este comunitatea sa si cât de importanta este pentru ea integrarea, pastrarea identitatii, buna convietuire cu celelalte etnii si realitati din unica Biserica Ambroziana, deschisa bogatiei riturilor si valorilor internationale.
Alaturi de el parintele Alberto Vitali, responsabilul pastoralei grupurilor etnice din Milano ne-a explicat cât de importanta este pentru dieceza diversitatea si unitatea, având în vedere ca tocmai în aceste zile se desfasoara un sinod propriu dedicat "Bisericii Neamurilor" adica unei împreuna vietuiri între toti credinciosii Episcopiei Catolice de Milano cu constiinta bogatiei proprii si a importantei unitatii.
Au mai luat cuvântul si autoritatile române din teritoriu, excelentele lor, domnii ambasadori Liviu Petru Zapîrtan si George Gabriel Bologan (prin mesajul scris transmis), si domnul consul Adrian Georgescu. Domnul profesor Zapîrtan ne-a vorbit, pe urmele lui Hegel, despre Spiritul Poporului iar excelenta sa consulul de Milano, alaturi de mesajul ambasadorului ne-a prezentat si cât este de important pentru consulat acest centenar si cum personalitati precum vrednicul de pomenire, Cardinal Martir Iuliu Hossu sunt puncte de reper pentru toate generatiile.
Punctând diferitele momente ale serii, epigramistul Viorel Boldis a reusit sa faca auzit strigatul multor români care dincolo de momentele de bucurie si speranta traiesc greul muncii si dorul de casa. Glasul sau a întregit aceasta celebrarea a "romanitatii" aducând alaturi de sensibilitatea sincera si puternica a profesorilor Alzati si Pop, alaturi de demnitatea si forta spirituala a Episcopului Virgil Bercea, un strop de Românie uitata, România care se zbate pentru a duce mai departe prin sacrificiu prezentul nostru.
Încheind împreuna, într-un glas, cântând imnul nostru national, Desteapta-te Române, i-am multumit lui Dumnezeu pentru darul unitatii cu Roma apostolica si cu Roma radacinilor noastre nationale românesti.