„Diferite semnale – inclusiv operatiuni opace, adevarate manipulari politice, sabotaje – arata ca în contactele dintre Sfântul Scaun si guvernul Republicii Populare Chineze s-ar putea înregistra dezvoltari importante. Momentul este propice pentru a asculta un cuvânt autoritar, care sa ajute la a întelege ce anume este realmente la inima Papei si a Sfântului Scaun, si sa ajute la disiparea suspiciunilor si a fumurilor artificiale, pentru a privi la inima ecleziala a întregii probleme, în afara naratiunilor politizate. Pentru aceasta, Vatican Insider l-a intervievat pe Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Sfântului Scaun. Va oferit interviul dupa traducerea pr. Mihai Patrascu, publicata pe Ercis.ro.

– Eminenta, ce ne puteti spune cu privire la dialogul dintre Sfântul Scaun si Republica Populara Chineza?

– Cum este bine cunoscut, cu venirea „Noii Chine” au fost pentru viata Bisericii din acea mare tara momente de contraste grave si de suferinte acute. Însa din anii ’80 din secolul trecut, au început sa existe contacte între reprezentanti ai Sfântului Scaun si ai Chinei Populare, care au cunoscut diferite perioade si evenimente alterne. Sfântul Scaun a mentinut mereu o abordare pastorala, încercând sa depaseasca opozitiile si facându-se disponibil pentru un dialog respectuos si constructiv cu autoritatile civile. Papa Benedict al XVI-lea a reprezentat bine spiritul acestui dialog în Scrisoarea catre catolicii chinezi din 2007: „Solutia problemelor existente nu poate sa fie urmarita printr-un conflict permanent cu autoritatile civile legitime”. În pontificatul Papei Francisc, tratativele în curs se misca exact pe aceasta linie: deschidere constructiva la dialog si fidelitate fata de traditia autentica a Bisericii.

– Ce asteapta concret Sfântul Scaun de la acest dialog?

– Înainte de toate as sublinia ca în China, poate mai mult decât în alta parte, catolicii au stiut sa pastreze, chiar în mijlocul atâtor dificultati si suferinte, depozitul autentic al credintei, tinând trainica legatura de comuniune ierarhica între Episcopi si Succesorul lui Petru, ca garantie vizibila a credintei însasi. De fapt, comuniunea dintre Episcopul Romei si toti Episcopii catolici atinge inima unitatii Bisericii: nu este o problema privata între Papa si Episcopii chinezi sau între Scaunul Apostolic si autoritatile civile.

Acestea fiind spuse, finalitatea principala a Sfântului Scaun în dialogul existent este tocmai aceea de a proteja comuniunea în Biserica, pe urma traditiei autentice si a disciplinei ecleziastice constante. În China nu exista doua Biserici, ci doua comunitati de credinciosi chemate sa parcurga un drum treptat de reconciliere spre unitate. De aceea, nu este vorba de a mentine o conflictualitate perena între principii si structuri opuse, ci de a gasi solutii pastorale realiste care sa permita catolicilor sa traiasca credinta lor si sa continue împreuna opera de evanghelizare în contextul chinez specific.

– Comuniunea despre care vorbiti cheama în cauza problema delicata a numirii Episcopilor, care provoaca atâtea polemici. O eventuala întelegere cu privire la acest punct va reusi sa rezolve în mod corect problemele Bisericii din China?

– Sfântul Scaun cunoaste si împartaseste suferintele grave îndurate de multi catolici din China si marturia lor generoasa pentru Evanghelie. Ramân multe probleme pentru viata Bisericii si acestea nu pot fi rezolvate toate împreuna. Însa, în acest cadru, problema alegerii Episcopilor este cruciala. De altfel, nu putem uita ca libertatea Bisericii si numirea Episcopilor au fost mereu teme care au aparut în raporturile dintre Sfântul Scaun si state. Desigur, drumul început cu China prin actualele contacte este treptat si înca expus la atâtea neprevazute, precum si la noi posibile urgente. Nimeni, în constiinta, nu poate spune ca are solutii perfecte pentru toate problemele.

Este nevoie de timp si rabdare, pentru ca sa se poata vindeca numeroasele rani personale provocate reciproc în cadrul comunitatilor. Din pacate, este sigur ca vor mai exista neîntelegeri, trude si suferinte de înfruntat. Însa toti nutrim încrederea ca, odata analizat adecvat punctul numirii Episcopilor, dificultatile care ramân nu ar mai trebui sa fie de asa natura încât sa îi împiedice pe catolicii chinezi sa traiasca în comuniune între ei si cu Papa. Acesta este lucrul important, atât de asteptat si dorit deja de Sfântul Ioan Paul al II-lea si de Papa Benedict al XVI-lea si astazi urmarit cu clarviziune de Papa Francisc.

– Care este, asadar, adevarata atitudine a Sfântului Scaun fata de autoritatile chineze?

– Este important de reafirmat aceasta: în dialogul cu China, Sfântul Scaun urmareste o finalitate spirituala: a fi si a se simti pe deplin catolici si, în acelasi timp, autentic chinezi. Cu onestitate si realism, Biserica nu cere altceva decât sa marturiseasca propria credinta cu mai mult seninatate, închizând definitiv o lunga perioada de contrapozitii, pentru a deschide spatii de încredere mai mare si a oferi contributia pozitiva a catolicilor la binele întregii societati chineze. Desigur, sunt multe ranile înca deschise astazi. Pentru a le îngriji, trebuie folosit balsamul milostivirii. Si daca i se cere cuiva un sacrificiu, mic sau mare, trebuie sa fie clar pentru toti ca acesta nu este pretul unui schimb politic, ci face parte din perspectiva evanghelica a unui bine mai mare, binele Bisericii lui Cristos.

Speranta este ca sa se ajunga, când va dori Domnul, sa nu mai trebuiasca sa se vorbeasca despre Episcopi „legitimi” si „ilegitimi”, „clandestini” si „oficiali” în Biserica din China, ci sa se întâlneasca între frati, învatând din nou limbajul colaborarii si al comuniunii. Fara aceasta experienta traita, cum ar putea Biserica din China sa relanseze drumul evanghelizarii si sa duca altora mângâierea Domnului? Daca nu sunt gata sa ierte, aceasta înseamna, din pacate, ca exista alte interese de aparat: însa aceasta nu este perspectiva evanghelica.

– Daca aceasta este atitudinea, nu exista riscul de a sterge, cu buretele, suferintele din trecut precum si pe cele din prezent?

– Mai mult, este tocmai contrariul. Atâtia crestini chinezi, când celebreaza pe martirii lor care au îndurat încercari si persecutii nedrepte, amintesc ca ei au stiut sa se încreada în Dumnezeu, chiar si în umanitatea lor fragila. Acum, modul cel mai bun de a onora aceasta marturie si de a o face rodnica în prezent este acela de a încredinta Domnului Isus si viata actuala a comunitatilor catolice din China. Însa aceasta nu se poate face în mod spiritualist si eliberat de trup, ci în fidelitate fata de Succesorul lui Petru, cu spirit de ascultare filiala, chiar si atunci când nu totul apare imediat clar si comprehensibil.

Întorcându-ma la întrebarea dumneavoastra, aici nu este vorba de o stergere cu buretele, care ignora sau anuleaza aproape magic parcursul suferind al atâtor credinciosi si pastori, ci de a investi capitalul uman si spiritual al atâtor încercari pentru a construi un viitor mai senin si fratern, cu ajutorul lui Dumnezeu. Duhul care a pazit pâna aici credinta catolicilor chinezi este acelasi care îi sustine astazi în noul drum întreprins.

– Exista un sfat, o cerere deosebita pe care în acest moment Sfântul Scaun o poate adresa credinciosilor chinezi? Celor care sunt multumiti în fata posibilelor noi dezvoltari, dar si celor care sunt dezorientati sau celor care au obiectii?

– As vrea sa spun cu multa simplitate si claritate ca Biserica nu va uita niciodata încercarile si suferintele trecute si prezente ale catolicilor chinezi. Toate acestea sunt o mare comoara pentru Biserica Universala. De aceea, catolicilor chinezi le spun cu mare fraternitate: suntem aproape de voi, nu numai cu rugaciunea ci si cu angajarea zilnica de a va însoti si a va sustine pe drumul comuniunii depline. De aceea, va cerem ca nimeni sa nu se agate de spiritul de contrapozitie pentru a-l condamna pe fratele sau sau ca sa foloseasca trecutul ca un pretext pentru a mari noi resentimente si închideri. Dimpotriva, dorim ca fiecare sa priveasca la viitorul Bisericii cu încredere, dincolo de orice limita umana.

– Eminenta, credeti cu adevarat ca acest lucru este posibil? Pe ce se întemeiaza încrederea dumneavoastra?

– Sunt convins de un lucru. Încrederea nu este rod al fortei diplomatiei sau al negocierilor. Încrederea se întemeiaza pe Domnul care conduce istoria. Avem încredere ca credinciosii chinezi, gratie simtului lor de credinta, vor sti sa recunoasca faptul ca actiunea Sfântului Scaun este animata de aceasta încredere, care nu raspunde la logici lumesti. Revine în mod deosebit pastorilor sa îi ajute pe credinciosi sa recunoasca în conducerea Papei punctul sigur de referinta pentru a întelege planul lui Dumnezeu în circumstantele actuale.

– Papa este informat despre ceea ce fac colaboratorii dumneavoastra în contactele cu guvernul chinez?

– Da, Sfântul Parinte urmareste personal actualele contacte cu autoritatile Republicii Populare Chineze. Toti colaboratorii sai actioneaza în tandem cu el. Nimeni nu ia initiative private. Sincer, orice alt tip de rationament mi se pare în afara realitatii.

– În ultima vreme au aparut expresii critice, chiar si în interiorul Bisericii, pentru abordarea adoptata de Sfântul Scaun în dialogul cu autoritatile chineze, considerata de unii chiar o adevarata „capitulare” din motive politice. Ce parere aveti?

– Ma gândesc, înainte de toate, ca în Biserica exista dreptul deplin de a nu fi de acord si de a prezenta propriile critici, si ca Sfântul Scaun are datoria morala de a le asculta si de a le evalua cu atentie. Sunt la fel de convins ca, între crestini, criticile trebuie sa tinda la construirea comuniunii si nu la provocarea dezbinarilor. Cu franchete, va voi spune: sunt convins si ca o parte din suferintele traite de Biserica din China nu s-a datorat atât vointei fiecarei persoane cât mai ales complexitatii obiective a situatiei.

De aceea, este legitim a avea opinii diferite cu privire la raspunsurile cele mai oportune de oferit problemelor din trecut si din prezent. Acest lucru este complet rational. Acestea fiind spuse, cred ca niciun punct de vedere personal nu poate fi considerat ca interpret exclusiv a ceea ce este bine pentru catolicii chinezi. De aceea, Sfântul Scaun lucreaza pentru a gasi o sinteza de adevar si o cale practicabila pentru a raspunde la asteptarile legitime ale credinciosilor, înauntrul si în afara Chinei. Este nevoie de mai multa atentie si moderatie din partea tuturor pentru a nu cadea în polemici sterile care ranesc comuniunea si ne fura speranta unui viitor mai bun.

– Ce doriti sa spuneti?

– Doresc sa spun ca toti suntem chemati sa distingem mai adecvat dimensiunea spirituala si pastorala de cea politica. Sa începem, de exemplu, cu cuvintele pe care le folosim în fiecare zi. Expresii precum putere, tradare, rezistenta, capitulare, ciocnire, cedare, compromis ar trebui sa faca loc altora, precum slujire, dialog, milostivire, iertare, reconciliere, colaborare, comuniune. Daca nu suntem dispusi sa schimbam aceasta abordare, apare o problema grava: aceea de a gândi si de a actiona numai în cheie politica. În aceasta privinta, Sfântul Scaun doreste pentru toti o convertire pastorala sincera, inspirata din Evanghelia milostivirii, pentru a învata sa ne primim între frati, asa cum a amintit de atâtea ori Papa Francisc.

– Dumneavoastra ce ati spune astazi responsabililor chinezi?

– Asupra acestui punct as vrea sa fac referinta iar la cuvintele Papei Benedict al XVI-lea în Scrisoarea sa catre catolicii chinezi. El învata ca misiunea proprie a Bisericii nu este aceea de a schimba structurile sau administratia statului, ci de a-l vesti oamenilor pe Cristos, Mântuitorul lumii, sprijinindu-se pe puterea lui Dumnezeu. Biserica din China nu doreste sa ia locul statului, ci sa ofere o contributie senina si pozitiva pentru binele tuturor. De aceea, mesajul Sfântului Scaun este un mesaj de bunavointa, cu urarea de a continua în dialogul întreprins, pentru a contribui la viata Bisericii Catolice din China, la binele poporului chinez si la pacea în lume.
Sursa: http://itrc.ro