„

19 decembrie 1895 – 27 ianuarie 1967

„Nu stiu ce-mi datoreste Blajul, dar stiu însa bine din propria mea experienta ce datoresc eu Blajului”.

Nicolae Iorga

S-ar cuveni ca aceste cuvinte ale lui Nicolae Iorga sa le avem mereu în gând si în inima, noi, toti românii … Si nu le avem …
Biserica Blajului ne-a dat si ne da credinta, fidelitatea, spiritul marturisirii si vestirii Împaratiei lui Dumnezeu si „splendori ale Harului” în limitele noastre omenesti. Ne-a dat oameni de exceptie, care si-au marturisit credinta …, pentru credinta au trait, pentru ea au murit …
Si Nicolae Iorga ne impune sa nu uitam Blajul, pentru ca el ne-a dat si „pasiunea pentru trecutul neamului nostru, respectul pentru înaintasi, dragostea pentru limba româneasca – tezaur mai scump decât viata -, iubirea de carte, harnicia si modestia în viata” …
„Acesta este sufletul Blajului si linia adevarata a traditiei sale! Ea pleaca de la Inocentiu Micu Klein si Petru Pavel Aron, si este dusa mai departe de Scoala Ardeleana”, spunea scriitorul Radu Brates. Din acest suflet al Blajului face parte preotul, profesorul si istoricul Coriolan Suciu care a stiut si a dovedit ce i-a datorat Blajului …
Amintirea personalitatii sale o evocam astazi, la 122 de ani de la nastere si 50 de ani de la stingerea din viata, când suntem datori sa-i aducem îndreptatitul omagiu.
S-a nascut în Ciugudul de Jos din judetul Alba, a urmat Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” la Blaj (1906-1914), si tot la Blaj (1914-1917), „Institutul Teologic”. Va studia în continuare, la Budapesta si Cluj (1917-1919), istoria si limba latina, la finalul carora obtine doctoratul în istorie.
Din 1919 va fi profesor la Blaj, la liceul în care a fost elev, si din 1941 pâna în 1945, directorul acestui stralucit liceu.
În paginile memorialistice ale unora din fostii elevi si în aducerile-aminte ale celor care sunt în viata, se simte recunostinta pentru spiritul Blajului în care au fost educati – „zestrea noastra morala” -, care i-a însotit în toate drumurile si luptele primejdioase ale vietii …
Profesorul Coriolan Suciu poate fi regasit, uneori, alaturi de colegi, alteori, evocat doar el, ca unul dintre profesorii de elita.
În cuvintele lui Corneliu Coposu, fost elev al Blajului, amintirile si recunostinta cuprind numele tuturor profesorilor pe care i-a avut, desigur si al lui Coriolan Suciu. La absolvire, marturiseste distinsul politician: „Din sufletul mare al Blajului, am rupt si eu o farâma … Si am pornit cu ea în lume. Iar când am parasit bancile scolilor, în care au crescut în dragoste atâtea generatii, am fost patruns de maretia Blajului”.
La istoricul si criticul literar Dumitru Micu si la scriitorul Ion Brad, portretul profesorului e bine conturat. Ion Brad, fost elev al Liceului „Sfântul Vasile”, îi zugraveste chipul, dar diferit de al directorului anterior, Ion Pop-Câmpeanu: „ … Din cauza ochelarilor de aur, spune Ion Brad, care-i dadea un aer sever si distant, tradus si printr-o voce raspicata, metalica. Asa ne aparea cel putin noua, elevilor mai mici, care l-am avut nu la clasa, ci doar ca director timp de patru ani, pâna în toamna lui 1945, când a fost numit, prin transfer, directorul Liceului Român –Unit „Inochentie Micu –Klein” din Cluj. Coriolan Suciu a fost un om foarte învatat, cu studii de specialitate la Universitatea Sorbona din Paris (Ion Brad, „Printre oamenii Blajului”, Editura Buna Vestire, Blaj, 2006, p.271).
La chemarea amintirii, trecând peste timp, în sufletul elevilor „de atunci”, care au trait anii de liceu în grija parinteasca a directorului Liceului „Sfântul Vasile cel Mare”, Coriolan Suciu, imaginea acestuia este bine conturata. Retinem ca personalitatea directorului atragea atentia prin distinctie, inteligenta, cultura, înfatisare frumoasa si eleganta tinutei. La începutul fiecarui an scolar, în careul din curtea liceului, directorul le vorbea elevilor – avea o voce sonora, calda si cuvântul sau era întotdeauna un îndemn si o încurajare, o chemare spre Dumnezeu, spre rugaciune si munca.
În calitatea de director, a reusit sa cuprinda într-o întelegere deplina tot ce însemna viata liceului, de la procesul de învatamânt si disciplina pâna la ordinea desavârsita din institutie.
Preotul – profesor Coriolan Suciu îsi iubea elevii, la întretaieri pe coridoare sau prin curtea scolii, le raspundea cu multa caldura la salut, nu formal, si în ochi îi stralucea bucuria. Ceea ce nu stiau elevii era grija pentru familiile preotilor cu multi copii si a elevilor saraci sau refugiati din Ardealul de Nord, acestora le acorda burse, ajutoare sau întretinere gratuita (Marturisirea lui Eugen Balas, fost elev al Blajului).
Se impunea prin autoritatea morala si se bucura de respect, se bucura si de un corp profesoral de elita, personalitati stapâne deplin pe tainele profesiei, în acelasi timp, cercetatori si scriitori, cu totii constienti ca oamenii adevarati se fauresc în scoala: Parintele Alexandru Todea, Cardinalul de mai târziu, Stefan Manciulea, Ioan Vultur, Nicolae Comsa, Gheorghe Biris (Radu Brates), Simion Ghizdavu, Iacob Borcea, Octavian Modorcea, Ioan Miclea, Iuliu si Nicolae Ghetie, Sigismund Toduta, preoti, cu exceptia lui Sigismund Toduta, care, din 1948, pentru refuzul de a-si parasi credinta si a trece la Biserica Ortodoxa, au fost condamnati si închisi.
Preotul, istoricul si profesorul de latina sunt împreuna în ceea ce particularizeaza personalitatea lui Coriolan Suciu. Personalitatea sa se întregeste si este mai bogata prin învatatura lui Cristos. Iubeste trecutul Bisericii sale, care îi da putere în actiunile prezentului si lumina viitorului. Oratorul este un om de larga cultura, ce cuprinde toate disciplinele umaniste, iar cuvântul se remarca printr-o expunere clara, precisa, într-un stil elegant, de altfel, regasit si în orice pagina scrisa, indiciu al talentului literar.
La Congresul General AGRU, tinut la Blaj în 1942, a fost omagiat Episcopul Iuliu Hossu, la un sfert de veac de episcopat, si sarbatorit Parintele Ion Agârbiceanu, la împlinirea celor 60 de ani de viata.
În numele Scolilor din Blaj, mai ales din partea Liceului „Sfântul Vasile”, în care „s-a mladiat personalitatea” preotului – scriitor, a vorbit directorul liceului, Coriolan Suciu – discursul sau, model de elocventa.
S-a adresat direct Parintelui Agârbiceanu cerându-i sa treaca peste o jumatate de veac, ca sa se regaseasca printre absolventii clasei a VIII-a (clasa a XII-a), primul între cei 16. În clasa I (clasa a V-a) au fost 122 de elevi, din care la terminarea liceului au ramas saisprezece, dovada a exigentei Scolilor Blajului.
Cu emotie, marturiseste sentimentele care îl leaga de Parintele Agârbiceanu, multele experiente comune traite la Blaj sau la Universitatea din Budapesta: au urcat aceleasi trepte batatorite de pasii înaintasilor, au avut aceleasi idealuri, aceleasi simtaminte românesti, aceeasi chemare a Altarului … Câteva pagini din romanul „Legea mintii” îi întareste cuvântul si subliniaza aceasta chemare: „o adânca înclinare spre a observa, a medita…, un suflet în care vibreaza sentimentele cu putere”, ceea ce face pe confesor sa creada ca „se poate foarte usor sa iasa din el un preot minunat”.
Cu asezarea alaturi a operei Parintele Agârbiceanu de „Geniul crestinismului” a lui Francois-Rene de Chateaubriand, discursul profesorului blajean se apropie de încheiere, fara sa lipseasca sublinierea valorii si locului Parintelui Agârbiceanu în literatura româna: Agârbiceanu – „acest Chateaubriand românesc a promovat în literatura noastra o renastere religioasa”, afirma fara echivoc Coriolan Suciu.
Cuvintele de felicitare sunt luminate de lumina adusa în credinta si în întelegerea ei de Sfântul Vasile cel Mare, si, în numele Liceului din Blaj, care îi poarta numele, îi ureaza Parintelui: „sanatate si putere de munca întru lungime de zile, pentru mai marea glorie a literaturii române si a Bisericii Române Unite cu Roma si a Scolilor din Blaj …”.
Coriolan Suciu a tinut multe discursuri si cuvântul sau se distinge întotdeauna prin constructia clasica si prin expresivitatea limbajului. Daca stapânea arta discursului public – adevarata piatra de încercare -, în aceeasi masura stapânea maiestria scrisului. În discursul din 3/15 mai 1925, în cadrul obisnuitelor serbari de pe „Câmpia Libertatii”, atrage atentia tonul cald al cuvântului si arta evocarii celor trei mari luptatori: Alexandru Sterca-Sulutiu, Timotei Cipariu si Axente Sever.
Profesorul de istorie nu a ramas în umbra, Coriolan Suciu a fost colaborator al „Institutului de Istorie si Arheologie” din Cluj si rezultatul cercetarilor sale sunt cuprinse în lucrarile: „Cum a fost pregatit 3/15 mai 1848”, „Corespondenta lui Ioan Maniu cu Simion Barnutiu, 1851-1864”, „Crâmpeie din procesul dintre profesorii de la Blaj si Episcopul Lemeni, 1843-1846”, „Un erou din 1848: Protopopul Ioan Moldovan din Medias”, „Arhiereii Blajului, ctitori de scoli nationale” si „Dictionar istoric al localitatilor din Transilvania”, în II volume, aparut în anii 1967 si 1968. Este o opera impunatoare, care cuprinde mai multe pozitii si abordeaza toponimia multor locuri si localitati din Transilvania, etimologia, momente din viata materiala si spirituala etc.
Activitate jurnalistica reprezinta o alta componenta a activitatii intelectuale si civice a profesorului Coriolan Suciu, nume prezent cu articole si studii în publicatiile din Blaj si Cluj: „Unirea”, „Cultura Crestina”, „Gând românesc”, „România Noua” etc.
„Nu stiu ce-mi datoreste Blajul, dar stiu însa bine ce datoresc eu Blajului”, spunea Nicolae Iorga, marturisind ca apartinea unei alte Biserici, dar, „când am venit aici demult, înca tânar, pentru simple studii, m-am întors altul decât venisem”…
O taina a Blajului i-a atins constiinta, Nicolae Iorga a devenit „altul”…
Preotul, profesorul si istoricul Coriolan Suciu a înteles ca datoria sa fata de Blaj era sa dea viata spiritului Scolii Ardelene si acest spirit sa-l transmita generatiilor care vin, el însusi reprezentând o generatie a Scolii Ardelene: a treia generatie.
Si noi? Noi, cei de astazi? Sa recitim cu voce tare textul lui Iorga, schimbând felul enuntului: „Stiu însa bine ce datoresc Blajului? … Si: „Stiu însa bine ce datorez Blajului”.
Enuntul interogativ ne obliga sa cautam adevarul despre Blaj – Biserica, Spiritualitate, Scoli, Cultura, Oameni de seama – si, descoperit adevarul, sa ne cunoaste datoria … . Enuntiativa exprima certitudinea, înseamna ca stiu totul despre Blaj, inclusiv ceea ce îi datorez si, presupun, sunt un continuator …
În ceea ce priveste imperativul de a ne cunoaste nu numai pe noi, cei de azi, dar si pe înaintasi, domnul Gabriel Liiceanu ne atrage atentia: „Fiecare generatie, daca nu vrea sa dispara din istorie, este obligata sa priveasca mai întâi înapoi, ca sa poata pe urma sa împinga viata înainte si s-o faca sa renasca, de fiecare data, în splendoarea altei întruchipari” (Gabriel Liiceanu, „Nebunia de a gândi cu mintea ta”, Humanitas, Bucuresti, 2016, p.196).
Privind viata profesorului Coriolan Suciu, ne dam seama ca acest adevar i-a dat sens si lumina de apostolat activitatii de la catedra, ceea ce îl face neînchipuit de actual în lumea noastra, lume nesigura si dezorientata.
Fostii elevi ai profesorului Coriolan Suciu, care sunt în viata, îi sunt profund recunoscatori … Împreuna cu ei, îi acoperim mormântul cu florile recunostintei si ne plecam genunchii pentru rugaciune .