„Consiliul National Român, convocând adunarea de la Alba Iulia pentru ziua de 1 decembrie 1918, l-a însarcinat pe Iuliu Maniu cu organizarea Adunarii nationale. În drum spre Alba Iulia face un popas la Blaj, rostind aici un discurs prin care aducea un ultim omagiu acelei citadele a românismului.
Mai exista o problema foarte importanta, care trebuia pusa la punct, si anume: atitudinea guvernului maghiar de la Budapesta fata de Adunarea Nationala convocata la Alba Iulia. În acest scop, Maniu a întreprins o calatorie la Budapesta. Sosind în capitala maghiara, a cautat imediat sa se întâlneasca cu ministrul (pentru minoritati – n.n) Jaszi Oskar, pentru a aranja chestiunea. Dupa vreo 15 ani, Oskar Jaszi, pe atunci profesor la o univeritate din Statele Unite, facând o vizita lui Iuliu Maniu la via acestuia de la Badacin – reamintindu-si cele trecute vremii – a povestit ca în acel moment ministrii social-democrati si cu contele Teodor Batthany, ministrul de interne în acel guvern, au cerut ca Maniu sa fie imediat arestat si trimis în judecata pentru înalta tradare.
1 Decembrie 1918, era zi de Duminica, care începe cu Sfânta Liturghie. La sunetul clopotelor toti românii s-au îndreptat spre bisericii. Dupa Liturghie cei 1 228 de reprezentanti ai românilor se aduna în sala mare a Casinei militare din Alba Iulia. Cei aproximativ 100 000 de români asteptau afara, pe Câmpul lui Horea, venirea oratorilor, care sa le prezinte actul unirii. Au rostit discursuri memorabile George Pop de Basesti, care este ales si presedinte de onoare al adunarii, Vasile Goldis si Iuliu Maniu, acestea fiind si astazi adevarate lectii de oratorie.
Discursul de la Alba Iulia si contributia lui Maniu la Marea Unire nu s-au bucurat de o foarte mare atentie din partea istoricilor în perioada comunista si acesta pentru ca nu i se putea ierta faptul ca dupa al doilea razboi mondial a fost simbolul rezistentei anticomuniste din România. Discursul lui Maniu de la 1 Decembrie 1918 este un demers istoric încadrat în spiritul barnutian, al carui ecou a trecut din Catedrala de la Blaj, prin glasul lui Treboniu Laurian, pe Câmpia Libertatii de aici. Iuliu Maniu a jucat un rol hotarâtor în toate marile momente ale anului 1918 si în ceea ce s-a hotarât la Alba Iulia. Importanta lui în cadrul generatiei Marii Uniri e covârsitoare: “Noi, onorata Adunare Nationala, privim înfaptuirea unitatii noastre nationale un trimf al libertatii omenesti. Noi nu voim sa devenim din oprimati oprimatori, din asupriti asupritori. Noi voim sa întronam pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor si a tuturor cetatenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat si a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însa si alte neamuri, cu alte însusiri si alte traditii. Noi nu voim sa rapim individualitatea etnica, nici fiinta nationala a acestor neamuri. Noi nu vroim sa rapim limba nimanui, ci vrem ca fiecare om sa aleaga liber limba si credinta în care vrea sa traiasca atât în viata lui particulara, cât si în legatura cu viata de stat. Noi nu vrem sa verse nimenea lacrimile pe cari le-am varsat noi atâtea veacuri si nu voim sa sugem puterea nimanui, asa cum a fost supta a noastra veacuri de-a rândul.”Discursul rostit de catre Iuliu Maniu la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia
Pe data de 2 decembrie 1918, sunt alese structurile de conducere, provizorii, ale Transilvaniei, Marele Sfat National, ca organ legislativ si Consiliul Dirigent, organul executiv. Presedinti ai celor doua foruri de conducere au fost alesi fruntasi politici salajeni George Pop, la cel legislativ si Iuliu Maniu, la cel executiv.
Întrebat de Corneliu Coposu, în serile linistite petrecute împreuna cu Iuliu Maniu la Badacin, care sunt cele mai importante realizari din viata lui, acesta i-a raspuns ca dupa Unirea de la 1918, care este de departe cea mai mare realizare, a urmat introducerea regimului românesc în Transilvania. Acela a fost un moment crucial când 80% din functionarii vechiului regim austro-ungar au refuzat juramântul în fata Consiliului National Român. Atunci s-a înregistrat voluntariatul a 420 de preoti, a 180 de medici si a 600 de avocati români care au renuntat la meseriile lor ca sa ocupe posturi de pretori, de notari, sa intre în magistratura pentru a scoate din impas administratia din Transilvania. Al treilea moment important în biografia lui Iuliu Maniu dupa propria lui apreciere a fost actiunea din toamna anului 1918 de la Viena, când a organizat Armata Româna din Transilvania si timp de 55 de zile a asigurat ordinea în Viena, în timpul grevei politiei vieneze.
Sursa: http://gazetadecluj.ro
