„

Declaratia comuna a Sfântului Parinte Papa Francisc

si a Patriarhului ortodox copt Tawadros al II-lea

Cairo, 28 aprilie 2017

1. Noi, Francisc, Episcop de Roma si Papa al Bisericii catolice, si Tawadros al II-lea, Papa de Alexandria si Patriarh al sediului Sfântului Marcu, aducem multumire lui Dumnezeu în Duhul Sfânt pentru ca ne-a acordat fericita oportunitate de a ne întâlni iarasi, de a schimba îmbratisarea fraterna si de a ne uni din nou în rugaciune comuna. Îi dam glorie Celui Atotputernic pentru legaturile de fraternitate si de prietenie care subzista între sediul Sfântului Petru si sediul Sfântului Marcu. Privilegiul de a ne afla împreuna aici în Egipt este un semn ca soliditatea relatiei noastre se mareste din an în an si ca crestem în apropiere, în credinta si în iubirea lui Cristos Domnul nostru. Îi aducem multumire lui Dumnezeu pentru iubitul Egipt, „tara natala care traieste în noi”, asa cum obisnuia sa spuna Sanctitatea Sa Papa Shenouda al III-lea, „popor binecuvântat de Domnul” (cf. Is 19,25), cu antica sa civilizatie a faraonilor, cu mostenirea greaca si romana, cu traditia copta si cu prezenta islamica. Egiptul este locul unde a gasit refugiu Sfânta Familie, este tara de martiri si de sfinti.

2. Legatura noastra profunda de prietenie si de fraternitate regaseste propriile origini în comuniunea deplina care exista între Bisericile noastre în primele secole si a fost exprimata în diferite moduri în primele concilii ecumenice, începând de la cel din Niceea din 325 si de la contributia curajosului parinte al Bisericii sfântul Atanasiu, care a meritat titlul de „protector al credintei”. Comuniunea noastra s-a manifestat prin rugaciune si practici liturgice asemanatoare, prin venerarea acelorasi martiri si sfinti, în dezvoltarea si în raspândirea monahismului urmând exemplul sfântului Anton cel Mare, cunoscut ca parintele tuturor monahilor.

Aceasta comuna experienta de comuniune dinaintea timpului despartirii asuma o semnificatie deosebita în cautarea restabilirii comuniunii depline astazi din partea noastra. Cea mai mare parte a relatiilor care existau în primele secole au continuat, în pofida diviziunilor, între Biserica catolica si Biserica ortodoxa copta pâna în prezent si recent s-au si revitalizat. Ele ne stimuleaza sa intensificam eforturile noastre comune, perseverând în cautarea unei unitati vizibile în diversitate, sub conducerea Duhului Sfânt.

3. Amintim cu recunostinta întâlnirea istorica de acum patruzeci de ani între predecesorii nostri Papa Paul al VI-lea si Papa Shenouda al III-lea, acea îmbratisare de pace si de fraternitate dupa multe secole în care legaturile noastre reciproce de afect n-au avut posibilitatea de a se exprima din cauza distantei care aparuse între noi. Declaratia Comuna pe care ei au semnat-o la 10 mai 1973 reprezinta o piatra de hotar pe drumul ecumenic si a folosit ca punct de plecare pentru instituirea Comisiei pentru dialogul teologic dintre cele doua Biserici ale noastre, care a dat mult rod si a deschis calea spre un dialog mai amplu între Biserica catolica si întreaga familie a Bisericilor ortodoxe orientale. În acea Declaratie, Bisericile noastre au recunoscut ca, în linie cu traditia apostolica, marturisesc „o unica credinta într-un singur Dumnezeu Unul si Întreit” si „dumnezeirea Unicului Fiu Întrupat al lui Dumnezeu, […] Dumnezeu desavârsit cât priveste dumnezeirea sa, si om desavârsit cât priveste omenitatea sa”. De asemenea a fost recunoscut ca „viata divina ne este data si alimentata prin cele sapte sacramente” si ca „noi o veneram pe Fecioara Maria, Mama a Luminii adevarate”, „Theotokos”.

4. Cu extrema recunostinta amintim întâlnirea noastra fraterna la Roma la 10 mai 2013 si instituirea zilei de 10 mai ca zi în care în fiecare an aprofundam prietenia si fraternitatea dintre Bisericile noastre. Acest reînnoit spirit de apropiere ne-a permis sa discernem si mai bine cum legatura care ne uneste a fost primita de la unicul nostru Domn în ziua Botezului. De fapt, prin Botez devenim madulare ale unicului Trup al lui Cristos care este Biserica (cf. 1Cor 12,13). Aceasta mostenire comuna este baza pelerinajului pe care îl facem împreuna spre comuniunea deplina, crescând în iubire si în reconciliere.

5. Constienti ca în acest pelerinaj ne ramâne înca mult drum de parcurs, ne reamintim ceea ce a fost facut deja. Îndeosebi amintim întâlnirea dintre Papa Shenouda al III-lea si sfântul Ioan Paul al II-lea, care a venit pelerin în Egipt în timpul Marelui Jubileu al anului 2000. Suntem determinati sa urmam pasii lor, miscati de iubirea lui Cristos Bunul Pastor, având convingerea profunda ca mergând împreuna crestem în unitate. De aceea luam forta de la Dumnezeu, izvor desavârsit de comuniune si de iubire.

6. Aceasta iubire îsi are cea mai înalta exprimare a sa în rugaciunea comuna. Când crestinii se roaga împreuna, ajung sa înteleaga ca ceea ce îi uneste este mult mai mare decât ceea ce îi desparte. Dorinta noastra arzatoare de unitate gaseste inspiratie din rugaciunea lui Cristos „ca toti sa fie una” (In 17,21). De aceea înfigem radacinile noastre în unica credinta apostolica rugându-ne împreuna, cautând traduceri comune ale rugaciunii Domnului si o data comuna pentru celebrarea Pastelui.

7. În timp ce mergem spre ziua binecuvântata în care în sfârsit ne vom reuni împreuna la aceeasi masa euharistica, putem sa colaboram în multe domenii si sa facem tangibila marea bogatie pe care deja o avem în comun. Putem da marturie împreuna despre valori fundamentale cum sunt sfintenia si demnitatea vietii umane, sacralitatea casatoriei si a familiei si respectarea întregii creatii pe care Dumnezeu ne-a încredintat-o. În pofida multiplelor provocari contemporane, cum sunt secularizarea si globalizarea indiferentei, suntem chemati sa oferim un raspuns împartasit, bazat pe valorile Evangheliei si pe comorile din respectivele noastre traditii. În aceasta privinta, suntem încurajati sa întreprindem un studiu mai aprofundat al parintilor orientali si latini si sa promovam schimburi rodnice în viata pastorala, în special în cateheza si într-o îmbogatire spirituala reciproca între comunitatile monastice si calugaresti.

8. Marturia noastra crestina împartasita este un semn providential de reconciliere si de speranta pentru societatea egipteana si pentru institutiile sale, o samânta plantata pentru a aduce roade de dreptate si de pace. Din moment ce credem ca toate fiintele umane sunt create dupa imaginea lui Dumnezeu, ne straduim sa promovam seninatatea si întelegerea printr-o coexistenta pasnica între crestini si musulmani, marturisind în acest mod ca Dumnezeu doreste unitatea si armonia întregii familii umane si demnitatea egala a fiecarei fiinte umane. Avem la inima prosperitatea si viitorul Egiptului. Toti membrii societatii au dreptul si datoria de a participa pe deplin la viata tarii, bucurându-se de cetatenie deplina si egala si colaborând la edificarea natiunii lor. Libertatea religioasa, care cuprinde libertatea de constiinta si este înradacinata în demnitatea persoanei, este fundamentul tuturor celorlalte libertati. Este un drept sacru si inalienabil.

9. Intensificam rugaciunea noastra neîncetata pentru toti crestinii din Egipt si din lume, în special pentru cei din Orientul Mijlociu. Unele evenimente tragice si sângele varsat de credinciosii nostri, persecutati si ucisi numai pentru motivul de a fi crestini, ne amintesc mai mult ca oricând ca ecumenismul martirilor ne uneste si ne încurajeaza sa continuam pe drumul pacii si al reconcilierii. Pentru ca, asa cum scrie sfântul Paul, „daca sufera un membru, toate membrele sufera împreuna cu el” (1Cor 12,26).

10. Misterul lui Isus, mort si înviat din iubire, sta în inima drumului nostru spre unitatea deplina. Înca o data martirii sunt calauzele noastre. În Biserica primara sângele martirilor a fost samânta de noi crestini. Tot asa, în zilele noastre, sângele atâtor martiri sa poata fi samânta de unitate între toti discipolii lui Cristos, semn si instrument de comuniune si de pace pentru lume.

11. Ascultatori de actiunea Duhului Sfânt, care sfinteste Biserica, de-a lungul secolelor o sustine si o conduce la acea unitate deplina pentru care Cristos s-a rugat, astazi noi, Papa Francisc si Papa Tawadros al II-lea, cu scopul de a îmbucura inima Domnului Isus, precum si inimile fiilor nostri si ale fiicelor noastre în credinta, declaram reciproc ca având un singur suflet si o singura inima vom cauta, cu toata sinceritatea, sa nu repetam Botezul administrat în una din Bisericile noastre nimanui care doreste sa se înscrie în cealalta. Astfel atestam ascultând de Sfintele Scripturi si de credinta exprimata în cele trei concilii ecumenice celebrate la Niceea, la Constantinopol si la Efes.

Îi cerem lui Dumnezeu Tatal nostru sa ne conduca, în timpurile si în modurile pe care Duhul Sfânt le va dispune, la unitatea deplina în Trupul mistic al lui Cristos.

12. De aceea, sa ne lasam condusi de învataturile si de exemplul apostolului Paul, care scrie: „straduindu-va sa mentineti unitatea Duhului în legatura pacii. Este un singur trup si un singur Duh, dupa cum ati si fost chemati la o singura speranta, aceea a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez, un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este peste toate, prin toti si în toti” (Ef 4,3-6).

Traducator: Cristina Grigore
Sursa: http://www.magisteriu.ro