„eProhodul Domnului
În centrul acestei zile, Sfânta si Marea Vineri, sta slujba Prohodul Domnului, care se cânta în toate bisericile de rit bizantin. Astfel, si în catedrala greco-catolica „Sfântul Nicolae” din Oradea, Preasfintia Sa Virgil Bercea împreuna cu un sobor de preoti si diaconi, cu seminaristii Seminarului Teologic Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigore si Ioan si cu credinciosii prezenti, au cântat Prohodul Domnului în fata mormântului lui Hristos.
Denia Prohodului a fost compusa de Sfântul Teodor Studitul (759-826). Este formata dintr-o serie de cântari sau imne, împartite în trei stari, inegale ca numar de strofe. Aceste cântari exprima durerea, tânguirea si compasiunea pentru rastignirea si moartea Mântuitorului. Totusi, nu este o tânguire sentimentala, ci este una spirituala, pentru ca Cel care se afla în mormânt cu trupul si în iad cu sufletul nu este un om simplu, ci Dumnezeu devenit Om pentru ridicarea din iad si din moarte a neamului omenesc. De asemenea, Denia Prohodului Domnului, care este de fapt slujba Utreniei Sâmbetei celei Mari, este cea mai frumoasa creatie liturgica bisericeasca sau „geniul creatiei liturgice bizantine”, spun marii liturgisti. Când cântam Prohodul Domnului, nu stim exact daca plângem sau daca ne bucuram. Acesta este sentimentul dominant când participi la aceasta slujba. Se pare ca toti oamenii care cânta se bucura la acest prohod si e normal sa fie asa pentru ca totul este proiectat în perspectiva Învierii. Prohodul, desi este o cântare foarte populara cunoscuta de toata lumea, este, totodata, una dintre cântarile reprezentative pentru cultul bizantin, deoarece în textul ei se gasesc aproape toate învataturile dogmatice ale Bisericii.
Tot în cadrul Deniei Prohodului, episcopul, preotii si credinciosii au purtat în procesiune Sfântul Epitaf în jurul bisericii, iar la sfârsitul procesiunii fiecare credincios a intrat în biserica pe sub Sfântul Epitaf, actualizând evenimentul înmormântarii Domnului nostru Isus Hristos, dupa care este dus în Altar, fiind asezat pe Sfânta Masa, unde va ramâne în toata perioada pascala pâna în ajunul sarbatorii Înaltarii Domnului când va fi asezat, din nou, la locul sau în biserica.
În cuvântul sau de la finalul oficiului, Preasfintia Sa Virgil a spus ca intrarea pe sub Epitaf înseamna si intrarea fiecaruia dintre noi în adâncul propriei constiinte, acolo unde fiecare dintre noi se aseamana fie cu Iuda care L-a tradat pe Isus, fie cu tâlharul cel de-a dreapta care îl recunoaste ca Fiu al lui Dumnezeu. Din când în când, fiecare trebuie sa reconsideram pozitia noastra fata de El si sa ne situam fie de o parte, fie de alta… depinde numai de noi.
