„Se întâmpla în 28 martie 1791: "Supplex Libellus Valachorum", cel dintâi program politic al românilor din Transilvania (redactat de Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ioan Piuariu-Molnar s.a.), este trimis Curtii de la Viena de catre Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea.
Supplex Libellus Valachorum este numele sub care a ramas în istorie memoriul natiunii române din Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvaneni din secolul XVIII. Produs al celor mai luminate minti ale intelectualitatii românesti, nascut în contextul iluminismului care zguduia vechea Europa, actul încununeaza eforturi îndelungate pentru emancipare politica si nationala a românilor precum si o serie lunga de memorii si petitii. Supplex Libellus formuleaza sintetic revendicarile poporului român si este un document programator pentru lupta pentru emancipare nationala care avea sa aiba loc în secolul XIX, pâna la aparitia dupa o suta de ani a Memorandumului din 1892.
Memoriul se adreseaza împaratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai un an pe tron, dupa moartea reformatorului Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al II-lea, dezamagit de efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele si provocase refacerea imperiului absolutist, dar care trebuia sa dea socoteala fermentului produs de reforma si de ideile revolutionare franceze. În lumina acestor evolutii, românii din Transilvania, ca si celelalte popoare din imperiu, trebuiau sa reactioneze pentru a-si formula propriile revendicari.
La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ioan Molnar-Piuariu, Iosif Mehesi de la Cancelaria aulica, Ioan Para vicarul de Nasaud, Ignatie Darabant episcop de Oradea si altii. Prima versiune a fost redactata în limba germana, iar forma finala a fost în limba latina. Teza fundamentala a documentului este ca „drepturile omului si ale societatii civile” sunt tinta cea mai înalta a împaratiei si ca nicio parte a cetatenilor nu trebuie sa lipseasca pe alta de drepturile ei si sa o asupreasca. Prin urmare natiunea româna cere sa i se redea drepturile stravechi de care a fost despuiata fara nici un drept în secolul XVII. Petitia arata ca natiunea româna este cea mai veche si mai numeroasa din Transilvania si face un scurt istoric al natiunii române, care se trage din colonistii lui Traian si a ramas neclintita în fata navalirilor barbare, a ales pe regele ungurilor Tuhtum dupa ce ducele Gelu a pierdut lupta cu ei, ca românii sunt crestini înca de pe vremea stapânirii romane. Pe de-o parte sunt aduse argumente istorice, pe de alta parte argumente bazate pe superioritatea numerica. Scopul final al românilor este acela de a intra în viata politica a tarii în virtutea echitatii date de numerozitatea ei.
Memoriul a fost sortit esecului de momentul politic nefavorabil. Revendicarile sale presupuneau o revizuire fundamentala a sistemului constitutional al natiunilor politice recunoscute. Dieta din 1790-1791 tintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind exclusi în continuare de la viata politica, iar împaratul a fost nevoit sa cada de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci când memoriul a ajuns la împarat, el cazuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru dezbatere. Cancelaria Aulica în frunte cu contele Samuel Teleki respinge punct cu punct revendicarile românilor, considerând inutila ridicarea unei a patra natiuni recunoscute. Memoriul a fost citit în Dieta în iunie 1791, producând consternare si indignare. Referatul Dietei fu prezentat în sedinta din 2 iulie, atacând toate fundamentele revendicarilor. În mare Dieta refuza sa accepte faptul ca românii vor sa constituie o natiune politica proprie, motivând ca ei se bucura deja de toate drepturile în cadrul natiunilor existente, iar o natiune noua ar rasturna întreg sistemul. Se considera chiar ca românii sunt suficienti reprezentati în Dieta (desi an componenta ei era doar un român din 422!) Ca raspuns, starile legifereaza explicit mentinerea sistemului constitutional. În rândurile elitei românesti aceasta evolutie a dus la o alarmare generala care s-a transformat în timp într-o lupta febrila pentru cauza nationala si care a dus la cristalizarea constiintei de sine a natiunii române din Transilvania.

Bibliografie
?Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum : din istoria formarii natiunii române, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1998 ISBN 973-45-0237-9
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro