„

A XXXII-a Zi Mondiala a Tineretului „Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic” (Lc 1,49)

Mesajul Sfântului Parinte Papa Francisc pentru Ziua Mondiala a Tineretului

Dragi tineri,
Iata-ne din nou pe drum dupa minunata noastra întâlnire de la Cracovia, unde am celebrat împreuna a XXXI-a Zi Mondiala a Tineretului si Jubileul Tinerilor, în contextul Anului Sfânt al Milostivirii. Ne-am lasat condusi de sfântul Ioan Paul al II-lea si de sfânta Faustina Kowalska, apostoli ai milostivirii divine, pentru a da un raspuns concret la provocarile din timpul nostru. Am trait o puternica experienta de fraternitate si de bucurie, si am dat lumii un semn de speranta; steagurile si limbile diferite nu erau motiv de contrast si diviziune, ci ocazie pentru a deschide portile inimilor, pentru a construi punti.

La sfârsitul ZMT de la Cracovia am indicat urmatoarea tinta a pelerinajului nostru care, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne va duce în Panama în 2019. Ne va însoti pe acest drum Fecioara Maria, cea pe care toate generatiile o numesc fericita (cf. Lc 1,48). Noua etapa a itinerarului nostru se leaga de cea precedenta, care era centrata pe Fericiri, dar ne determina sa mergem înainte. De fapt, îmi sta la inima ca voi tinerii sa puteti merge nu numai comemorând trecutul, ci având si curaj în prezent si speranta în viitor. Aceste atitudini, mereu vii în tânara femeie din Nazaret, sunt exprimate clar în temele alese pentru urmatoarele trei ZMT. Anul acesta (2017) vom reflecta despre credinta Mariei când în Magnificat a spus: „Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic” (Lc 1,49). Tema din anul urmator (2018) – „Nu te teme, Marie, pentru ca ai aflat har la Dumnezeu” (Lc 1,30) – ne va face sa meditam asupra caritatii pline de curaj cu care Fecioara a primit vestea îngerului. ZMT 2019 va fi inspirata din cuvintele „Iata slujitoarea Domnului: fie mie dupa cuvântul tau” (Lc 1,38), raspuns al Mariei dat îngerului, încarcat de speranta.
În octombrie 2018, Biserica va celebra Sinodul Episcopilor cu tema: Tinerii, credinta si discernamântul vocational. Ne vom întreba despre modul în care voi tinerii traiti experienta credintei în mijlocul provocarilor din timpul nostru. Si vom trata si chestiunea despre modul în care puteti sa va formati un proiect de viata, discernând vocatia voastra, înteleasa în sens amplu, adica la casatorie, în cadrul laical si profesional, sau la viata consacrata si la preotie. Doresc ca sa fie o mare sintonie între parcursul spre ZMT din Panama si drumul sinodal.
Timpul nostru nu are nevoie de „tineri-divan”
Conform Evangheliei lui Luca, dupa ce a primit vestea îngerului si a raspuns „da”-ul sau la chemarea de a deveni mama a Mântuitorului, Maria se ridica si merge în graba ca s-o viziteze pe verisoara Elisabeta, care este în luna a sasea de sarcina (cf. 1,36.39). Maria este foarte tânara; ceea ce i-a fost vestit este un dar imens, dar comporta si provocari foarte mari; Domnul a asigurat-o de prezenta sa si de sprijinul sau, dar atâtea lucruri sunt înca întunecate în mintea sa si în inima sa. Si totusi Maria nu se închide în casa, nu se lasa paralizata de frica sau de orgoliu. Maria nu este tipul care pentru a se simti bine are nevoie de un divan bun unde sa stea comoda si în siguranta. Nu este o tânara-divan! (cf. Discurs la Veghe, Cracovia, 30 iulie 2016). Daca este de folos un ajutor pentru batrâna sa verisoara, ea nu întârzie si porneste imediat în calatorie.
Este lung parcursul pentru a ajunge la casa Elisabetei: circa 150 de kilometri. Însa tânara din Nazaret, împinsa de Duhul Sfânt, nu cunoaste piedici. Cu siguranta, zilele de drum au ajutat-o sa mediteze asupra evenimentului minunat în care era implicata. Asa ni se întâmpla si noua când pornim în pelerinaj: de-a lungul drumului ne revin în minte faptele vietii, si putem sa le maturizam sensul si sa aprofundam vocatia noastra, dezvaluita apoi în întâlnirea cu Dumnezeu si în slujirea adusa altora.
Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic
Întâlnirea dintre cele doua femei, tânara si batrâna, este plina de prezenta Duhului Sfânt si încarcata de bucurie si de uimire (cf. Lc 1,40-45). Cele doua mame, precum si copiii pe care-i poarta în sân, aproape ca danseaza de fericire. Elisabeta, uimita de credinta Mariei, exclama: „Fericita aceea care a crezut ca se vor împlini cele spuse ei de Domnul” (v. 45). Da, unul dintre marile daruri pe care Fecioara l-a primit este cel al credintei. A crede în Dumnezeu este un dar inestimabil, dar cere si sa fie primit; si Elisabeta o binecuvânteaza pe Maria pentru asta. Ea, la rândul sau, raspunde cu cântarea Magnificat (cf. Lc 1,46-55), în care gasim expresia: „Mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic” (v. 49).
Este o rugaciune revolutionara, cea a Mariei, cântarea unei tinere pline de credinta, constienta de limitele sale dar încrezatoare în milostivirea divina. Aceasta mica femeie curajoasa aduce multumire lui Dumnezeu pentru ca a privit la micimea sa si pentru lucrarea de mântuire pe care a facut-o asupra poporului, asupra saracilor si a celor umili. Credinta este inima întregii istorii a Mariei. Cântarea sa ne ajuta sa întelegem milostivirea Domnului ca motor al istoriei, fie a celei personale a fiecaruia dintre noi fie a întregii omeniri.
Când Dumnezeu atinge inima unui tânar, a unei tinere, acestia devin capabili de actiuni cu adevarat grandioase. „Marile lucruri” pe care Cel Atotputernic le-a facut în existenta Mariei ne vorbesc si despre calatoria noastra în viata, care nu este o vagabondare fara sens, ci un pelerinaj care, chiar cu toate incertitudinile si suferintele sale, poate gasi în Dumnezeu plinatatea sa (cf. Angelus, 15 august 2015). Îmi veti spune: „Parinte, dar eu sunt foarte limitat, sunt pacatos, ce pot sa fac?”. Când Domnul ne cheama, nu se opreste la ceea ce suntem sau la ceea ce am facut. Dimpotriva, în momentul în care ne cheama, El priveste tot ceea ce am putea sa facem, toata iubirea pe care suntem capabili s-o eliberam. Ca tânara Maria, puteti face în asa fel încât viata voastra sa devina instrument pentru a îmbunatati lumea. Isus va cheama sa lasati amprenta voastra în viata, o amprenta care sa marcheze istoria, istoria voastra si istoria atâtora (cf. Discurs la Veghe, Cracovia, 30 iulie 2016).
A fi tineri nu înseamna a fi deconectati de trecut
Maria este putin mai mult decât adolescenta, ca multi dintre voi. Si totusi în Magnificat da glas de lauda poporului sau, istoriei sale. Asta ne arata ca a fi tineri nu înseamna a fi deconectati de trecut. Istoria noastra personala se insereaza într-o lunga urma, într-un drum comunitar care ne-a precedat de-a lungul secolelor. Ca Maria, apartinem unui popor. Si istoria Bisericii ne învata ca, si atunci când ea trebuie sa traverseze mari furtunoase, mâna lui Dumnezeu o conduce, o face sa depaseasca momente dificile. Adevarata experienta de Biserica nu este ca un flashmob, în care se stabilesc întâlniri, se realizeaza o performance si apoi fiecare merge pe drumul sau. Biserica poarta în sine o lunga traditie, care se transmite din generatie în generatie, îmbogatindu-se în acelasi timp din experienta fiecarui individ. Si istoria voastra gaseste locul sau în interiorul istoriei Bisericii.
A comemora trecutul foloseste si la primirea interventiilor inedite pe care Dumnezeu vrea sa le realizeze în noi si prin intermediul nostru. Si ne ajuta sa ne deschidem pentru a fi alesi ca instrumente ale sale, colaboratori ai planurilor sale mântuitoare. Si voi tinerii puteti sa faceti mari lucruri, sa va asumati responsabilitati mari, daca veti recunoaste actiunea milostiva si atotputernica a lui Dumnezeu în viata voastra.
As vrea sa va pun câteva întrebari: în ce mod „salvati” în memoria voastra evenimentele, experientele din viata voastra? Cum tratati faptele si imaginile imprimate în amintirile voastre? Unora, deosebit de raniti de circumstantele vietii, le-ar veni sa „reseteze” propriul trecut, sa se foloseasca de dreptul la uitare. Dar as vrea sa va amintesc ca nu exista sfânt fara trecut, nici pacatos fara viitor. Perla se naste dintr-o rana a scoicii! Isus, cu iubirea sa, poate vindeca inimile noastre, transformând ranile noastre în perle autentice. Cum spunea sfântul Paul, Domnul poate manifesta forta sa prin slabiciunile noastre (cf. 2Cor 12,9).
Însa amintirile noastre nu trebuie sa ramâna toate adunate, ca în memoria unui disc rigid. Si nu este posibil sa se arhiveze totul într-un „nor” virtual. Trebuie învatat sa se faca în asa fel încât faptele din trecut sa devina realitate dinamica, asupra careia sa se reflecteze si din care sa se scoata învatatura si semnificatie pentru prezentul si viitorul nostru. Misiune grea, dar necesara, este aceea de a descoperi firul rosu al iubirii lui Dumnezeu care conecteaza toata existenta noastra.
Atâtia spun ca voi tinerii sunteti zapaciti si superficiali. Nu sunt deloc de acord! Însa trebuie recunoscut ca în aceste timpuri ale noastre este nevoie sa se recupereze capacitatea de a reflecta asupra propriei vieti si a o proiecta spre viitor. A avea un trecut nu este acelasi lucru cu a avea o istorie. În viata noastra putem avea atâtea amintiri, dar câte dintre ele construiesc cu adevarat memoria noastra? Câte sunt semnificative pentru inima noastra si ajuta sa dam un sens existentei noastre? Fetele tinerilor, în „social”, apar în atâtea fotografii care relateaza evenimente mai mult sau mai putin reale, dar nu stim cât din toate acestea este „istorie”, experienta care poate fi povestita, înzestrata cu un scop si cu un sens. Programele de la televizor sunt pline de asa-numite „reality show”, dar nu sunt istorii reale, sunt numai minute care se scurg în fata unei telecamere, în care personajele traiesc asa, fara un proiect. Nu va lasati deviati de aceasta falsa imagine a realitatii! Fiti protagonisti ai istoriei voastre, decideti viitorul vostru!
Cum sa ramânem conectati, urmând exemplul Mariei
Se spune despre Maria ca pastra toate lucrurile meditându-le în inima sa (cf. Lc 2,19.51). Aceasta simpla tânara din Nazaret ne învata cu exemplul sau sa pastram amintirea evenimentelor vietii, dar si sa le punem împreuna, reconstruind unitatea fragmentelor, care unite pot sa compuna un mozaic. Cum ne putem exercita concret în acest sens? Va dau câteva sugestii.
La sfârsitul fiecarei zile ne putem opri pentru câteva minute ca sa ne amintim de momentele frumoase, de provocari, de ceea ce a mers bine si de ceea ce a mers strâmb. Astfel, în fata lui Dumnezeu si în fata noastra, putem manifesta sentimentele de recunostinta, de cainta si de încredintare, daca vreti chiar notându-le într-un caiet, un soi de jurnal spiritual. Asta înseamna a ne ruga în viata, cu viata si despre viata, si cu siguranta va va ajuta sa percepeti mai bine marile lucruri pe care Domnul le face pentru fiecare dintre voi. Cum spunea sfântul Augustin, pe Dumnezeu îl putem gasi în ogoarele vaste ale memoriei noastre (cf. Confesiuni, Cartea X, 8, 12).
Citind Magnificat ne dam seama cât de mult cunostea Maria Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare verset din aceasta cântare are o paralela a sa în Vechiul Testament. Tânara mama a lui Isus cunostea bine rugaciunile poporului sau. Cu siguranta parintii sai, bunicii sai au învatat-o. Cât de importanta este transmiterea credintei de la o generatie la alta! Exista o comoara ascunsa în rugaciunile pe care ni le învata stramosii nostri, în acea spiritualitate traita în cultura celor simpli pe care noi o numim evlavie populara. Maria aduna patrimoniul de credinta al poporului sau si îl recompune într-o cântare complet a ei, dar care este în acelasi timp cântarea întregii Biserici. Si toata Biserica o cânta cu ea. Pentru ca si voi tinerii sa puteti cânta un Magnificat în întregime al vostru si sa faceti din viata voastra un dar pentru întreaga omenire, este fundamental sa va legati din nou cu traditia istorica si rugaciunea celor care v-au precedat. De aici importanta de a cunoaste bine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, de a-l citi în fiecare zi confruntându-l cu viata voastra, citind evenimentele zilnice în lumina a ceea ce Domnul va spune în Sfintele Scripturi. În rugaciune si în lectura rugatoare a Bibliei (asa-numita lectio divina), Isus va încalzi inimile voastre, va lumina pasii vostri, chiar si în momentele întunecate ale existentei voastre (cf. Lc 24,13-35).
Maria ne învata si sa traim cu o atitudine euharistica, adica sa aducem multumire, sa cultivam lauda, sa nu ne fixam numai pe probleme si pe dificultati. În dinamica vietii, rugaciunile de astazi vor deveni motive de multumire de mâine. Astfel, participarea voastra la Sfânta Liturghie si momentele în care veti celebra sacramentul Reconcilierii vor fi în acelasi timp culme si punct de plecare: vietile voastre se vor reînnoi în fiecare zi în iertare, devenind lauda perena adusa Celui Atotputernic. „Încredeti-va în amintirea lui Dumnezeu: […] amintirea sa este o inima tandra de compasiune, care se bucura sa stearga definitiv orice urma a noastra de rau” (Omilie la Sfânta Liturghie de la ZMT, Cracovia, 31 iulie 2016).
Am vazut ca Magnificat provine din inima Mariei în momentul în care o întâlneste pe batrâna sa verisoara Elisabeta. Aceasta, cu credinta sa, cu privirea sa ascutita si cu cuvintele sale, o ajuta pe Fecioara sa înteleaga mai bine maretia actiunii lui Dumnezeu în ea, a misiunii pe care i-a încredintat-o. Si voi, va dati seama de extraordinarul izvor de bogatie care este întâlnirea dintre tineri si batrâni? Câta importanta dati batrânilor, bunicilor vostri? Pe buna dreptate voi aspirati sa „va luati zborul”, purtati în inima atâtea vise, dar aveti nevoie de întelepciunea si de viziunea batrânilor. În timp ce deschideti aripile în vânt, este important ca sa descoperiti radacinile voastre si sa preluati stafeta de la persoanele care v-au precedat. Pentru a construi un viitor care sa aiba sens, trebuie cunoscute evenimentele trecute si sa se ia pozitie în fata lor (cf. Exortatia apostolica post-sinodala Amoris laetitia, 191.193). Voi tinerii aveti forta, batrânii au memoria si întelepciunea. Ca Maria cu Elisabeta, îndreptati-va privirea spre batrâni, spre bunicii vostri. Va vor spune lucruri care vor pasiona mintii voastre si vor emotiona inima voastra.
Fidelitate creativa pentru a construi timpuri noi
Este adevarat ca aveti putin ani în urma voastra si de aceea poate sa va fie greu sa dati traditiei valoarea cuvenita. Tineti cont ca asta nu înseamna a fi traditionalisti. Nu! Când Maria în Evanghelie spune „mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic”, întelege ca acele „lucruri mari” nu s-au terminat, ci continua sa se realizeze în prezent. Nu este vorba despre un trecut îndepartat. A sti sa comemoram trecutul nu înseamna a fi nostalgici sau a ramâne alipiti de o perioada determinata a istoriei, ci de a sti sa recunoastem propriile origini, pentru a ne întoarce mereu la esential si a ne lansa cu fidelitate creativa în construirea de timpuri noi. Ar fi un necaz si n-ar folosi nimanui sa se cultive o amintire paralizanta, care face sa facem mereu aceleasi lucruri în acelasi mod. Este un dar al cerului a putea vedea ca multi, cu nedumeririle, visele si întrebarile voastre, va opuneti celor care spun ca lucrurile nu pot sa fie diferite.
O societate care valorizeaza numai prezentul si tinde si sa devalorizeze tot ceea ce se mosteneste de la trecut, ca de exemplu institutiile casatoriei, a vietii consacrate, a misiunii sacerdotale. Acestea ajung sa fie vazute ca lipsite de semnificatie, ca forme depasite. Se crede ca se traieste mai bine în situatii asa-numite „deschise”, comportându-se în viata ca într-un reality show, fara scop si fara sfârsit. Nu va lasati înselati! Dumnezeu a venit sa largeasca orizonturile vietii noastre, în toate directiile. El ne ajuta sa dam trecutului valoarea cuvenita, pentru a proiecta mai bine un viitor de fericire: dar acest lucru este posibil numai daca se traiesc autentice experiente de iubire, care se concretizeaza în descoperirea chemarii Domnului si în aderarea la ea. Si acesta este singurul lucru care ne face cu adevarat fericiti.
Dragi tineri, încredintez drumul nostru spre Panama, precum si itinerarul de pregatire al urmatorului Sinod al Episcopilor, mijlocirii materne a Sfintei Fecioare Maria. Va invit sa ne amintim de doua date importante din anul 2017: trei sute de ani de la gasirea imaginii Sfintei Fecioare Maria Aparecida, în Brazilia; si centenarul aparitiilor de la Fatima, în Portugalia, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi merge pelerin în luna mai. Sfântul Martin de Porres, unul dintre sfintii patroni ai Americii Latine si ai ZMT 2019, în slujirea sa umila zilnica avea obiceiul de a oferi florile cele mai bune Mariei, ca semn al iubirii sale filiale. Cultivati si voi, asemenea lui, o relatie de familiaritate si prietenie cu Sfânta Fecioara Maria, încredintându-i bucuriile, nelinistile si preocuparile voastre. va asigur ca nu va va parea rau!
Tânara din Nazaret, care în toata lumea a asumat mii de chipuri si nume pentru a se apropia de fiii sai, sa mijloceasca pentru fiecare dintre noi si sa ne ajute sa cântam lucrarile mari pe care Domnul le savârseste în noi si prin noi.

Autor: Papa Francisc

Sursa: http://www.magisteriu.ro