„

De Maria Teresa Pontara Pederiva

Aproape un an de munca sub conducerea lui Antonia Moropoulou, profesor de la National Technical University din Atena, care a coordonat un staff de circa 30 de colegi din diferitele departamente de la NTUA, cu consultanta arhitectului Osama Hamdan si a profesorului fratele Eugenio Alliata, istoric si arheolog, pentru interventia de restaurare de natura conservatoare a templului mic care se înalta pe Sfântul Mormânt la Ierusalim, locul mormântului lui Cristos, în mod absolut cel mai sfânt si cel mai important pentru toata crestinatatea. Lucrarile, care se încheie în aceste zile, au fost executate gratie unei serii de finantari furnizate în primul rând de confesiunile crestine din Tara Sfânta, catolica, greco-ortodoxa si armeana, la care s-au adaugat cele de provenienta publica, precum administratia greaca sau Fondul Mondial pentru conservarea monumentelor (WMF) si numerosi alti binefacatori, între care regele Abdallah al Iordaniei.
Alterari de natura diferita faceau necesara interventia pentru a consolida blocurile de marmura si respectiva tinuta a structurii – construita înca în 324 de împaratul Constantin – care de-a lungul secolelor a rezistat la diferite atacuri de natura premeditata (de la actiunea persilor în 614 la jaful din 1009). Distrusa de un incendiu în 1808, a fost reconstruita în 1810 în forma actuala în stilul baroc-otoman, rezistând si la seismul din 1927 (magnitudinea 6,2), dar starea avansata de degradare, în pofida grinzilor puse de britanici în 1947, în urma cu un an a facut decizia de neamânat. Deja în 1009 cruciatii intervenisera cu lucrari semnificative care conferisera întregii bazilici, ca în paviment, fata romanica înca vizibila, în timp ce în 1555 o impunatoare opera de restaurare a fost dusa înainte de franciscani.
În cursul ultimelor lucrari n-au lipsit momente de intensa emotie cum s-a întâmplat în luna octombrie la deschiderea patului funebru cu ridicare lespezii cu toata probabilitatea asezata acolo de cruciati în 1009: "mormântul lui Cristos cel viu". De atunci, banca de stânca pe care a fost depus trupul lui Isus a fost descoperita pentru prima data în 1555, un eveniment descris într-o scrisoare de Bonifacio da Ragusa, pe atunci custode la Tarii Sfinte: "S-a oferit ochilor nostri mormântul Domnului… În centrul locului sfânt am gasit o bucata de lemn, care a fost depus acolo si înfasat într-o pânza pretioasa…". Acum, dupa ce vor fi scoase ultimele schele, locul fizic al înmormântarii Domnului si al Învierii sale va fi restituit rugaciunii si la 22 martie – aniversarea semnarii acordului de demarare a lucrarilor din partea celor trei comunitati religioase – este prevazuta o celebrare ecumenica de multumire.
Am ajuns la custodele Tarii Sfinte, fratele Francesco Patton OFM, la putine zile de la întoarcerea din insula Rodi unde a participat, împreuna cu liderii celorlalte comunitati religioase, la celebrarile pentru cei 70 de ani de anexare a Dodecanezului la Grecia, tinut unde fratii din custodie sunt prezenti din 1972 în alternare cu confratii din Umbria. Acolo Patton a avut ocazia de a prezenta încheierea lucrarilor de restaurare.
Cum a trait si cum traieste comunitatea crestina locala acest moment?
As spune ca îl traieste cu mare asteptare, pentru ca acesta este locul simbol al identitatii crestine a Ierusalimului, care împreuna cu identitatea ebraica si cu cea musulmana colaboreaza la reprezentarea vocatiei universale a acestui oras. În acest timp al Postului Mare si apoi în timpul Pastelui, Sfântul Mormânt devine cu adevarat centrul vietii comunitatii crestine locale dar si al întregii lumi, pentru ca în aceste zile vin la Ierusalim crestini din toate partile Tarii Sfinte si din toata lumea. Apoi, anul acesta, printr-o fericita coincidenta, toti celebram Pastele la aceeasi data si astfel se poate percepe si mai mult bogatia riturilor si a liturgiilor, a celor catolice ale Patimirii si a celor orientale care îsi au momentul cel mai sugestiv când în Sâmbata Sfânta chiar din Mormântul restaurat se va aprinde Focul Sfânt, simbol al lui Cristos înviat, si va lumina toata bazilica. Personal sper ca aceasta unitate a datei Pastelui, care anul acesta este datorata coincidentei calendarelor iulian si gregorian, în viitor sa poata fi voita si sa fie un mic pas spre unitatea deplina.
Ce valoare asuma restaurarea din punct de vedere ecumenic, interreligios si chiar politic, data fiind provenienta diferita a finantarilor?
As spune ca valoarea este mai ales de tip ecumenic, pentru ca în faza de pregatire a acordului care a dus la aceste lucrari, adica pâna la 22 martie 2016, a fost un exercitiu de dialog constant între patriarhul greco-ortodox Theophilos al III-lea, predecesorul meu custode al Tarii Sfinte Pierbattista Pizzaballa, acum administrator apostolic al Patriarhiei latine de Ierusalim, si patriarhul armean Nourhan Manougian. Apoi în timpul acestui an dedicat lucrarilor de restaurare dialogul a continuat pentru ca periodic ne întâlneam pentru a fi informati cu privire la starea de avansare a lucrarilor si pentru a lua eventuale decizii comune. Daca apareau probleme, încercam desigur sa le rezolvam de comun acord. Asa cum am spus si recent, lucrarea la Sfântul Mormânt, dincolo de valoarea de a fi restaurat sanctuarul cel mai important al crestinatatii, care pastreaza amintirea Învierii Domnului Isus, are o valoare simbolica anexata pentru ca este semnul unei importante lucrari de consolidare, restaurare si reabilitare care priveste relatiile dintre comunitatile noastre crestine.
Din punct de vedere interreligios aceasta lucrare are valoarea de a contribui la amintirea ca si comunitatea crestina, desi mica, este o componenta a acestei tari la care nu se poate renunta si este o componenta care oricum aduce aici si o parte semnificativa pentru întreaga lume, data fiind raspândirea crestinismului la nivel planetar. Din punct de vedere politic locul este delicat pentru ca se afla de facto într-un oras în care diferiti subiecti au de dialogat: Israel, Palestina, Iordania si însasi comunitatea internationala care tuteleaza asa-numitul Status Quo, adica drepturile de proprietate si de folosire ale comunitatilor greco-ortodoxa, catolica latina si armeana. Oricum, la 22 martie ar trebui sa fie reprezentanti ai tuturor acestor realitati politice si noi speram ca si evenimente ca acesta sa poata contribui la acel dialog care – ne amintesc în mod constant Papii care s-au succedat în ultimul secol – este calea catre pace.
Ce a însemnat aceasta restaurare pentru fratii din Custodie si pentru custode?
Pentru mine a însemnat sa fiu partas de o initiativa absolut unica si a însemnat si sa pot da o contributie mica dialogului. În urma cu câteva zile de exemplu am fost împreuna la Rodi pentru a prezenta comunitatii grecesti din insula aceste lucrari si a fost o experienta foarte semnificativa si foarte frumoasa: am calatorit împreuna greci, catolici si armeni, am mâncat împreuna, am participat împreuna la momentele publice civile si religioase si am experimentat o primire cordiala si calduroasa din partea autoritatilor atât civile cât si religioase, precum si a oamenilor. În ocazii ca aceasta îmi dau seama ca este vorba de a intra în dialog cu inima deschisa si fara prejudecati, pentru ca toti vrem pâna la urma acelasi lucru, adica sa putem manifesta într-o zi unitatea Trupului lui Cristos chiar în varietatea riturilor, care corespunde varietatii legitime a culturilor în care aceeasi credinta s-a întrupat. Pentru toti crestinii acest loc este în mod absolut cel mai importat. Pentru noi fratii are o semnificatie afectiva care este legata de istoria prezentei noastre. Însusi sfântul Francisc, într-una din scrisorile sale aminteste veneratia fata de mormânt datorata faptului ca acolo trupul Domnului Isus a zacut pentru câtva timp. Primii frati veniti aici în 1217 au cautat înainte de toate sa se poata ruga în acest loc si în scurta perioada în care au fost expulzati din Tara Sfânta, dupa caderea regatului latin, între 1291 si 123, faceau calatorii dus-întors pe nava din Cipru numai sa se poata ruga în acest loc. Unul dintre fondatorii lui Studium Biblicum Franciscanum din Ierusalim, parintele Virgilio Corbo (1918-1991), în urma cu cincizeci de ani a si condus si apoi a documentat cercetari arheologice foarte importante chiar în zona Sfântului Mormânt, si aceasta lucrare a sa a facilitat si studiile preliminare la lucrarea de restaurare realizata anul acesta. În afara de asta, comunitatea noastra franciscana care se îngrijeste de sanctuar traieste în bazilica Sfântului Mormânt si este un privilegiu unic acela de a putea trai si sluji în locul care a vazut victoria lui Cristos asupra mortii, motiv pentru care a putea realiza lucrari de restaurare în acest loca are pentru noi, în afara de o valoare practica, o extraordinara valoare afectiva.
Ce perspective sunt pentru viitorul celorlalte locuri sfinte? De exemplu biserica Nasterii în faza de restaurare, cea a Înaltarii vatamata recent…
În ceea ce priveste Sfântul Mormânt perspectiva este aceea de a bate fierul cât e cald, motiv pentru care deja dialogam cu celelalte doua comunitati titulare al Status Quo-ului pentru a ajunge sa semnam un nou acord care, respectând drepturile tuturor celor trei comunitati, sa permita demararea unei a doua faze de lucrari de restaurare care se refera la pavimentul din jurul Mormântului si ceea ce este dedesubt, asa încât sa se poata rezolva alte probleme legate mai ales de igrasie si de infrastructurile care se afla sub paviment. Bazilica Nasterii de la Betleem este o la un punct bun: este vorba despre o restaurare de calitate foarte buna care a scos la iveala noi mozaicuri, dar înca nu este terminata si va fi nevoie si acolo sa se negocieze un nou acord pentru a putea face si restaurarea grotei Nasterii.
Cât priveste sanctuarul Înaltarii lui Isus pe vârful Muntelui Maslinilor ceea ce stiu este ceea ce se afla si online, adica a fost vorba despre o cearta între doua familii pentru gestionarea sanctuarului, care este proprietate a musulmanilor, chiar daca noi, gratie disciplinei din Status Quo, mergem acolo sa celebram cu ocazia solemnitatii Înaltarii. Însa lucrarile de restaurare continua si în alte sanctuare, de exemplu continua restaurarea grotei Bunei Vestiri la Nazaret care are mari probleme de igrasie care ataca stânca si în scurt timp va avea nevoie si de câteva interventii asupra corpului bazilicii realizate în urma cu cincizeci de ani. Daca se tine cont ca în Tara Sfânta Custodia gestioneaza circa 50 de sanctuare se întelege cu usurinta ca si numai lucrarile de întretinere trebuie sa fie continue. Ca sa vorbim apoi de lucrarile legate mai mult de angajarea sociala a Custodiei, ca de exemplu scolile si casele care sunt puse la dispozitia crestinilor locali pentru a facilita ramânerea lor în aceasta tara.
Cât priveste pelerinii, datele par sa indice un rezultat pozitiv?
În ultimele luni am înregistrat efectiv o întoarcere a pelerinilor, mai ales începând din octombrie. Stim ca se diminueaza pelerinii europeni, în timp ce cresc cei care provin din Statele Unite si din Asia, în special China si Indonezia, încep sa creasca si pelerinii din Africa. Noi amintim mereu ca pelerinilor nu trebuie sa le fie frica sa vina în Tara Sfânta, pentru ca sunt bine primiti si respectati de toti. În afara de asta, pelerinajele sunt un mod concret pentru a sustine si economic comunitate crestina locala mica. Însa pelerinajul face bine mai ales celui care-l face, pentru ca este o ocazie de a reînsufleti propria credinta în contact cu locurile rascumpararii noastre, pe care nu întâmplator Papa Paul al VI-lea le numea "A cincea Evanghelie".
(Dupa Vatican Insider, 20 martie 2017)

Sursa: http://www.ercis.ro