„”Educatia si formarea universitara a noilor generatii este o exigenta primara a vietii si a dezvoltarii societatii”: a spus papa Francisc în cadrul vizitei efectuata în cursul diminetii de vineri, 17 februarie a.c., la Universitatea Roma Tre. Migratiile, a spus pontiful în discursul sau, ”nu sunt un pericol” ci o provocare pentru a creste, dând raspunsuri concrete în fata trasaturilor ”lichide” care marcheaza societatea si economia.
Papa a plecat cu automobilul de la Casa Sf. Marta în jurul orei 9.45 si a ajuns la câteva minute dupa ora 10.00 la sediul universitatii din Via Ostiense, unde a fost întâmpinat de rectorul magnific, prof. Mario Panizza. La întâlnirea cu studentii, papa Francisc a raspuns spontan la patru întrebari – puse de Giulia, Niccolò, Riccardo si Nour – si a înmânat autoritatilor academice discursul pregatit. La încheierea vizitei, Sfântul Parinte a revenit cu automobilul în Cetatea Vaticanului.
Este prima vizita a papei Francisc într-o universitate de stat din Roma. Frecventata de aproximativ 40.000 de studenti, Universitatea Roma Tre a mai primit vizita unui pontif, Ioan Paul al II-lea, în anul 2002.
”Sanctitate, care sunt în opinia Dumneavoastra medicamentele prin care se pot contrasta manifestarilor unor activitati violente, din nefericire întotdeauna prezente în istoria umanitatii?”, l-a întrebat Giulia pe Sfântul Parinte. ”Tu ai vorbit de activitati violente, de violenta”, a raspuns liber papa Francisc. ”Dar sa ne gândim la limbaj. Tonul limbajului este ridicat, foarte mult. Pe strada, acasa, astazi se vorbeste tare, se striga, lumea se insulta cu o normalitate… exista si violenta din exprimare, din vorbire. (…) Violenta este un proces care ne face de fiecare data mai anonimi: îti ia numele. (…) Iar ceea ce vedem aici creste în continuu si devine violenta mondiala. (…) Nimeni nu poate sa nege ca suntem astazi în razboi si acesta este al Treilea Razboi Mondial pe bucati, dar exista. Trebuie sa coborâm un pic tonul si trebuie sa vorbim mai putin si sa ascultam mai mult. Exista multe medicamente împotriva violentei, dar primul, cel dintâi este inima, o inima care stie sa primeasca ceea ce gândesti tu. (…) Razboaiele încep din inima ta, din inima noastra. Când eu nu sunt capabil sa ma deschid celorlalti, sa-i respect pe ceilalti, sa vorbesc cu ceilalti, sa dialoghez cu ceilalti: acolo începe razboiul. (…) Aceasta samânta este începutul razboiului: pentru ca nu exista dialog. Cred ca acesta este fundamentul. Acest lucru spune mult unei universitati, pentru ca am auzit ceea ce spunea domnul rector: universitatea este universul, este tocmai locul în care se poate dialoga, în care este loc pentru toti. Dialogul este propriu unei universitati. O universitate trebuie sa aiba aceasta lucrare artizanala a dialogului. Desigur, e important sa urmaresti lectiile, întelepciunea profesorilor, dar e important dialogul, dezbaterea. (…) Eu merg la universitate ca sa învat, dar eu voi spune: ca sa traiesc, ca sa traiesc adevarul, sa caut adevarul; ca sa traiesc binele, bunatatea, ca sa caut bunatatea; ca sa traiesc frumosul, sa caut frumusetea. Adevarul, bunatatea si frumusetea. Toate acestea se realizeaza împreuna: este un parcurs universitar care nu se termina niciodata”.
Sa ascultam mai departe, cu Anca Martinas Giulimondi, o sinteza a discursului înmânat de papa Francisc Universitatii Roma Tre:
În fata numeroaselor semnale de dusmanie si de violenta din lume, nu trebuie asumata atitudinea de descurajare sau de neîncredere, a evidentiat Sfântul Parinte în discursul de la Universitatea Roma Tre, insistând asupra sperantei ca o componenta esentiala a tineretului, cei care apartin acestei categorii neputându-si permite sa fie lipsiti de speranta.
Când lipseste speranta, lipseste de fapt viata; si atunci, unii merg în cautarea unei existente înselatoare, oferita de negustorii de iluzii. Acestia – a explicat Sfântul Parinte – vând ceea ce procura fericirea aparenta si de moment însa, în realitate, introduc pe cai fara iesire, fara viitor, în adevarate labirinturi existentiale. Bombele distrug trupurile, dependentele distrug mintile, sufletele si trupurile, a spus pontiful, dând ca exemplu industria jocului de noroc. Universitatile pot aduce o contributie valida la studierea în vederea prevenirii si contrastarii jocului patologic de noroc, care provoaca daune grave persoanelor si familiilor, cu importante costuri sociale", a reliefat Sfântul Parinte în discursul pregatit cu prilejul vizitei la Universitatea "Roma Tre".
De asemenea, pontiful i-a îndemnat pe studenti la angajarea în proiecte de sprijinire a celor din urma, pentru a face sa creasca în Roma sentimentul apartenentei la o "patrie comuna".
"Numeroase situatii de urgenta sociala si numeroase situatii de dificultati si saracie ne interpeleaza: sa ne gândim la persoanele care traiesc pe strada, la migranti si la cei care au nevoie nu doar de hrana si de îmbracaminte dar si de integrare în societate, precum cei care ies din închisoare", a subliniat papa Francisc în reflectia pregatita cu ocazia vizitei la Universitatea "Roma Tre", pontiful asigurând ca înfruntarea acestor situatii de saracie sociala ne face protagonisti ai unor actiuni constructive care se opun actiunilor distructive ale conflictelor violente, opunându-se totodata culturii hedonismului si debarasarii, bazata pe idolul banului, al placerii si al aparentei. "În schimb" – a asigurat papa Francisc – "lucrând cu proiecte, chiar si mici, care favorizeaza întâlnirea si solidaritatea, se recupereaza împreuna un sentiment de încredere în viata".
Suveranul Pontif a evidentiat importanta ca – mai ales în mediile universitare – schimbarile din timpurile noastre sa fie interpretate si înfruntate "cu reflectie si discernamânt, adica fara prejudecati ideologice, fara teama sau fuga".
La final, papa Francisc le-a sugerat studentilor sa încerce sa se întrebe, daca gândirea lor devine mai individualista sau mai solidara, spunând ca, daca este mai solidara, este un semn bun, ce indica mersul împotriva curentului, însa în unica directie care are un viitor si ofera viitor. Totodata, pontiful le-a amintit profesorilor si studentilor de la Universitatea "Roma Tre" responsabilitatea de a lasa o amprenta pozitiva în istorie – rv/AM
(rv – A. Danca)
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
În continuare discursul Sfântului Parinte:
Domnule rector,
Ilustri profesori,
Dragi studenti si membri ai personalului,
Va multumesc ca m-ati invitat sa vizitez aceasta Universitate, cea mai tânara din Roma, si va adresez voua tuturor salutul meu cordial. Îi multumesc rectorului, prof. Mario Panizza, pentru cuvintele de primire si urez tot binele pentru munca si misiunea acestui Ateneu. Instruirea si formarea academica a noilor generatii este o exigenta primara pentru viata si dezvoltarea societatii. Am ascultat întrebarile voastre, pentru care va sunt recunoscator; le citisem în prealabil si voi încerca sa dau raspunsuri tinând cont si de experienta mea.
Societatea noastra este bogata în bine, în actiune de solidaritate si de iubire fata de aproapele: atâtea persoane si atâtia tineri, cu siguranta si dintre voi, sunt angajati în voluntariat si în activitati de slujire a celor mai nevoiasi. Si aceasta este una dintre cele mai mare valori de care trebuie sa fim recunoscatori si orgoliosi. Însa, daca privim în jurul nostru, vedem ca în lume exista atâtea, prea multe semne de dusmanie si de violenta. Asa cum a afirmat pe buna dreptate Giulia, sunt prezente multiple semnale ale unei „actiuni violente”. Îti multumesc, Giulia, pentru ca Mesajul pentru Ziua Pacii din acest an propune tocmai nonviolenta ca stil de viata si de actiune politica. De fapt, traim un razboi mondial pe bucati: exista conflicte în multe regiuni ale planetei, care ameninta viitorul unor întregi generatii. Cum de comunitatea internationala, cu organizatiile sale, nu reuseste sa împiedice sau sa opreasca toate acestea? Interesele economice si strategice au mai multa importanta decât interesul comun la pace? Cu siguranta acestea sunt întrebari care gasesc spatiu în aulele universitatilor si rasuna înainte de toate în constiintele noastre. Iata: universitatea este locul privilegiat în care se formeaza constiintele, într-o confruntare continua între exigentele binelui, adevarului si frumosului, si realitatea cu contradictiile sale. Un exemplu concret? Industria armelor. De decenii se vorbeste despre dezarmare, s-au realizat si procese importante în acest sens, însa din pacate, astazi, în pofida tuturor discursurilor si activitatilor, multe tari maresc cheltuielile pentru armamente. Si asta, într-o lume care înca lupta împotriva foamei si a bolilor, este o contradictie scandaloasa.
În fata acestei situatii dramatice, pe buna dreptate voi întrebati: care trebuie sa fie raspunsul nostru? Desigur nu o atitudine de descurajare si de neîncredere. Voi tinerii, în mod deosebit, nu puteti sa va permiteti sa fiti fara speranta, speranta este parte din voi însiva. Când lipseste speranta, de fapt lipseste viata; si atunci unii merg în cautarea unei existente înselatoare care este oferita de negustorii nimicului. Acestia vând lucruri care procura fericiri momentane si aparente, dar în realitate introduc pe drumuri fara iesire, fara viitor, adevarate labirinturi existentiale. Bombele distrug trupurile, dependentele distrug mintile, sufletele si chiar trupurile. Si aici va dau un alt exemplu concret de contradictie actuala: industria jocurilor de noroc. Universitatile pot da o valoroasa contributie de studiu pentru a preveni si a contrasta boala jocurilor de noroc, care provoaca daune grave persoanelor si familiilor, cu mari costuri sociale.
Un raspuns pe care as vrea sa vi-l sugerez – si tin cont de întrebarea lui Niccolò – este acela de a va angaja, si ca universitate, în proiecte de împartasire si de slujire a celor din urma, pentru a face sa creasca în orasul nostru Roma simtul apartenentei la o „patrie comuna”. Atâtea urgente sociale si atâtea situatii de suferinta si de saracie ne interpeleaza: sa ne gândim la persoanele care traiesc pe strada, la migranti, la cei care au nevoie nu numai de hrana si îmbracaminte, ci si de o inserare în societate, ca de exemplu cei care ies din închisoare. Venind în întâmpinarea acestor saracii sociale, devenim protagonisti ai actiunilor constructive care se opune celor distructive ale conflictelor violente si se opun si culturii hedonismului si rebutului, bazata pe idolii banului, al placerii, al aparitiei… În schimb, lucrând cu proiecte, chiar mici, care favorizeaza întâlnirea si solidaritatea, se recupereaza împreuna un sentiment de încredere în viata.
În orice mediu, în special în cel universitar, este important a citi si a înfrunta aceasta schimbare de epoca prin reflectie si discernamânt, adica fara prejudecati ideologice, fara frici sau fugi. Orice schimbare, si cea actuala, este o trecere care aduce cu sine dificultati, trude si suferinte, dar aduce si noi orizonturi de bine. Marile schimbari cer sa regândim modelele noastre economice, culturale si sociale, pentru a recupera valoarea centrala a persoanei umane. Riccardo, în a treia întrebare, a facut referinta la „informatiile care într-o lume globalizata sunt vehiculate în special de social network„. În acest domeniu asa de complex, mi se pare ca este necesar de facut un discernamânt sanatos, pe baza unor criterii etice si spirituale. Adica trebuie sa ne întrebam despre ceea ce este bun, facând referinta la valorile proprii ale unei viziuni despre om si despre lume, o viziune despre persoana în toate dimensiunile sale, mai ales în cea transcendenta.
Si vorbind despre transcendenta, vreau sa va vorbesc de la persoana la persoane si sa dau marturie despre cine sunt eu. Ma marturisesc crestin si transcendenta la care ma deschid si privesc are un nume: Isus. Sunt convins ca Evanghelia sa este o forta de adevarata reînnoire personala si sociala. Vorbind astfel nu va propun iluzii sau teorii filozofice sau ideologice, nici nu vrea sa fac prozelitism. Va vorbesc despre o Persoana care mi-a venit în întâmpinare, când aveam mai mult sau mai putin vârsta voastra, mi-a deschis orizonturi si mi-a schimbat viata. Aceasta Persoana poate umple inima noastra de bucurie si viata noastra de semnificatie. Este tovarasul meu de drum; El nu dezamageste si nu tradeaza. Este mereu cu noi. Se pune cu respect si discretie de-a lungul cararii vietii noastre, ne sustine mai ales în ora ratacirii si a înfrângerii, în momentul slabiciunii si al pacatului, pentru a ne repune mereu pe drum. Aceasta este marturia personala a vietii mele.
Nu va fie frica sa va deschideti la orizonturile spiritului, si daca primiti darul credintei – deoarece credinta este un dar – nu va fie frica sa va deschideti la întâlnirea cu Cristos si sa aprofundati raportul cu El. Credinta nu limiteaza niciodata domeniul ratiunii, ci îl deschide la o viziune integrala despre om si despre realitate, ferind de pericolul de a reduce persoana la „material uman”. Cu Isus dificultatile nu dispar, ci se înfrunta în mod diferit, fara frica, fara a ne minti pe noi însine si pe ceilalti; se înfrunta cu lumina si forta care vine de la El. Si putem deveni, asa cum a spus Riccardo, „lucratori ai caritatii intelectuale”, pornind chiar de la Universitate, pentru ca sa fie loc de formare la „întelepciune” în sensul deplin al termenului, de educatie integrala a persoanei. În aceasta perspectiva Universitatea ofera contributia sa speciala si indispensabila la reînnoirea societatii.
Si Universitatea poate sa fie si loc în care se elaboreaza cultura întâlnirii si a primirii persoanelor de traditii culturale si religioase diferite. Nour, care provine din Siria, a facut referinta la „frica” occidentalului fata de strain întrucât ar putea „ameninta cultura crestina a Europei”. Aparte faptul ca prima amenintare la adresa culturii crestine a Europei vine chiar din interiorul Europei, închiderea în ei însisi sau în propria cultura nu este vazuta niciodata calea pentru a reda speranta si a face o reînnoire sociala si culturala. O cultura se consolideaza în deschiderea si în confruntarea cu celelalte culturi, cu conditia sa aiba o constiinta clara si matura despre propriile principii si valori. De aceea îi încurajez pe profesori si pe studenti sa traiasca Universitatea ca un mediu de adevarat dialog, care nu aplatizeaza diversitatile si nici nu le exaspereaza, ci deschide la confruntarea constructiva. Suntem chemati sa întelegem si sa apreciem valorile celuilalt, depasind tentatiile indiferentei si temerii. Sa nu va fie frica niciodata de întâlnire, de dialog, de confruntare.
În timp ce duceti înainte parcursul vostru de învatamânt si de studiu în universitate, încercati sa va întrebati: forma mentis a mea devine mai individualista sau mai solidara? Daca este mai solidara, este semn bun, pentru ca veti merge împotriva curentului dar în unica directie care are un viitor si care da viitor. Solidaritatea, nu proclamata în cuvinte ci traita concret, genereaza pace si speranta pentru orice tara si pentru lumea întreaga. Si voi, prin faptul ca lucrati si studiati în universitate, aveti o responsabilitate în a lasa o amprenta buna în istorie.
Va multumesc din inima pentru aceasta întâlnire si pentru atentia voastra. Speranta sa fie lumina care lumineaza mereu studiul vostru si angajarea voastra. Asupra fiecaruia dintre voi si asupra familiilor voastre invoc binecuvântarea Domnului.
Autor: Papa Francisc
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.magisteriu.ro
