„
Discursul Sfântului Parinte Papa Francisc la audienta acordata participantilor la adunarea plenara a Academiei Pontificale de Stiinte
luni, 28 noiembrie 2016
Stimati domni si doamne,
Va întâlnesc cu placere, cu ocazia sesiunii voastre plenare, si îi multumesc presedintelui, profesor Werner Arber, pentru cuvintele sale respectuoase. Va multumesc pentru contributia pe care o oferiti si care cu trecerea timpului reveleaza tot mai bine valoarea sa fie pentru progresul stiintei, fie pentru cauza cooperarii dintre fiintele umane si, îndeosebi, pentru îngrijirea planetei în care Dumnezeu ne-a pus ca sa traim.
Niciodata ca în epoca noastra n-a aparut evidenta misiunea stiintei la slujirea unui nou echilibru ecologic global. Si în acelasi timp se manifesta o alianta reînnoita între comunitatea stiintifica si comunitatea crestina, care vad cum converg diferitele lor apropieri de realitate spre aceasta finalitate împartasita de a proteja casa comuna, amenintata de colapsul ecologic si de respectiva crestere a saraciei si a excluderii sociale. Ma bucur de faptul ca voi simtiti profund solidaritatea care va leaga de omenirea de astazi si de mâine sub semnul acestei griji fata de mama pamânt. O angajare cu atât mai demna de stima cu cât este pe deplin orientata spre promovarea dezvoltarii umane integrale, a pacii, a dreptatii, a demnitatii si a libertatii fiintei umane. Dovada sunt, în afara de operele facute în trecut, temele multiple pe care va propuneti sa le tratati în aceasta sesiune plenara, care merg de la marile noutati ale cosmologiei la sursele de energie renovabile, la siguranta alimentara, pâna la un seminar pasionant despre puterea si limitele inteligentei artificiale.
În enciclica Laudato si’ am afirmat ca „suntem chemati sa devenim instrumentele lui Dumnezeu Tatal pentru ca planeta noastra sa fie aceea pe care El a visat-o când a creat-o si sa raspunda la proiectul sau de pace, frumusete si plinatate” (nr. 53). În modernitate, am crescut crezând ca suntem proprietarii si stapânii naturii, autorizati s-o jefuim fara nicio consideratie fata de potentialitatile sale secrete si de legi evolutive, ca si cum ar fi vorba despre un material inert la dispozitia noastra, producând printre altele o foarte grava pierdere de biodiversitate. În realitate, nu suntem pazitorii unui muzeu si ai capodoperelor sale pe care trebuie sa le stergem de praf în fiecare dimineata, ci colaboratorii pastrarii si dezvoltarii fiintei si a biodiversitatii planetei, si a vietii umane prezente în ea. Convertirea ecologica apta sa sustina dezvoltarea sustenabila cuprinde în maniera inseparabila fie asumarea deplina a responsabilitatii noastre umane fata de creatie si fata de resursele sale, fie cautarea dreptatii sociale si depasirea unui sistem nedrept care produce mizerie, inegalitate si excludere.
Pe scurt, as spune ca revine înainte de toate oamenilor de stiinta, care actioneaza liberi de interese politice, economice sau ideologice, sa construiasca un model cultural pentru a înfrunta criza schimbarilor climatice si a consecintelor sale sociale, pentru ca enormele potentialitati productive sa nu fie rezervate numai câtorva. În acelasi mod în care comunitatea stiintifica, printr-un dialog interdisciplinar în interiorul sau, a stiut sa studieze si sa demonstreze criza planetei noastre, tot asa astazi este chemata sa constituie o leadership care sa indice solutii în general si în particular despre temele care sunt tratate în adunarea voastra plenara: apa, energiile renovabile si siguranta alimentara. Devine indispensabil sa se creeze cu colaborarea voastra un sistem normativ care sa includa limite inviolabile si sa asigure protejarea ecosistemelor, înainte ca noile forme de putere derivate din paradigma tehno-economica sa produca daune ireversibile nu numai mediului, ci si convietuirii, democratiei, dreptatii si libertatii.
În acest cadru general, demna de observat este reactia slaba a politicii internationale – chiar daca exista exceptii laudabile – cu privire la vointa concreta de a cauta binele comun si bunurile universale, si la facilitatea cu care nu sunt ascultate sfaturile întemeiate ale stiintei cu privire la situatia planetei. Supunerea politicii fata de tehnologie si fata de finante care cauta înainte de toate profitul este demonstrata de „distragerea” sau de întârzierea în aplicarea acordurilor mondiale cu privire la mediu, precum si de razboaiele continue de predominare mascate de revendicari nobile, care cauzeaza daune tot mai grave mediului si bogatiei morale si culturale a popoarelor.
Dar în pofida a toate acestea nu ne pierdem speranta si încercam sa profitam de timpul pe care Domnul ni-l da. Exista si atâtea semne încurajatoare ale unei umanitati care vrea sa reactioneze, sa aleaga binele comun, sa se regenereze cu responsabilitate si solidaritate. Împreuna cu valorile morale, proiectul dezvoltarii sustenabile si integrale este în masura sa dea tuturor oamenilor de stiinta, îndeosebi celor care cred, un puternic elan de cercetare.
Va urez spor la munca. Invoc asupra activitatilor Academiei, asupra fiecaruia dintre voi si asupra familiilor voastre belsugul binecuvântarilor ceresti. Si va cer, va rog, sa nu uitati sa va rugati pentru mine. Multumesc.
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.magisteriu.ro
