„"Familia, semnul milostivirii lui Dumnezeu pentru lume si pentru Biserica"

Simpozionul s-a deschis vineri seara prin sfânta Liturghie celebrata de catre PS Aurel Perca, episcop auxiliar de Iasi, alaturi de un grup de preoti, la care au participat 22 de familii din diverse dieceze si eparhii printre care si Eparhia Greco-Catolica de Oradea, care fost reprezentata de doua familii. Cu aceasta ocazie, pr. Felician Tiba, sufletul acestei initiative, a insistat asupra pastoratiei familiei si necesitatea de a organiza astfel de întâlniri, ca o radiografie a activitatilor pro-familie din interiorul diecezelor, punerea lor în comun si îmbogatirea reciproca precum si interesul manifestat de întreaga Biserica pentru sustinerea familiei în misiunea sa.
Lucrarile au fost deschise de gazda noastra, PS Petru Gherghel, episcop de Iasi care a urat bun venit conferentiarilor si familiilor facându-i sa se simta acasa în "inima inimii episcopului si a diecezei". Merita mentionate câteva repere reprezentative de la conferintele sustinute.

PS Petru Gherghel, episcop de Iasi: ”Fara familie Biserica nu si-ar mai putea continua existenta.” Familia, a sustinut Preasfintia Sa, este leaganul vietii, este un mister de care nu vorbim niciodata prea mult, nici despre maretia sa, nici despre problemele cu care se confrunta, nici despre curajul familiei si nici despre nobletea ei, ca sanctuar al iubirii si al milostivirii lui Dumnezeu. Familia este un bastion de rezistenta de ordin divin, a carui fiinta a ramas aceeasi, care s-a aparat si închis ca o scoica la atacurile celui rau si în fata ideologiilor contrare. Biserica este vie si libera iar mamele si-au pastrat rolul de educatoare, exemplu pentru vocatii la viata consacrata. Libertatea, în unele cazuri, poate fi o piatra de poticnire, poate fi o capcana constituita din atacuri de pesimism, libertinaj, contestare a normelor firesti, abuzuri, desacralizare, secularizare. În fata suferintelor noi (parinti plecati de lânga proprii copii, separari, relatii pasagere, divorturi) de multe ori familia nu mai este capabila sa se închida, iar realitatea arata ca suferintele noi sunt tulburatoare. Singura solutie este sa-i catehizam cu responsabilitate pe tineri si familiile pe care si le întemeiaza. Trebuie puse bine pietrele de hotar în cateheza si pastoratia familiilor. Trebuie sa gasim un drum comun, sa stabilim în ce masura se schimba, se modifica sau se îmbogateste catheheza si pastoratia familiilor.

PS Mihai Fratila, episcop greco-catolic de Bucuresti ne-a îndemnat sa traim în Cristos, pentru ca aceasta este singura alternativa viabila. De aceea proclamarea evanghelica trebuie facuta cu discernamântul harului, ca binele sa creasca în lume. Invitatia sa insista asupra necesitatii de a ne întari spiritul de jertfa si de a ne conserva atasamentul fata de Cristos cel Rastignit pentru ca aceasta atitudine va fi în folosul mântuirii personale. Ca solutie propusa, din perspectiva vietii interioare, Preasfintia Sa structura în trei pasi principiile de la care trebuie sa pornim: ce avem noi si nu ne-a daruit Dumnezeu? Sa traim constienti de mila lui Dumnezeu si cu discernamântul harului sa facem ca binele sa creasca în lume, sa traim cu seninatate si voiosie; necesitatea educarii si schimbarii inimii. Sa evitam tendinta de a ne imagina ca Dumnezeu este dupa chipul si asemanarea noastra de oameni limitati. Sa ne traim cu simplitate limitele, educând-ne inima cu credinta profunda ca harul se arata în neputinta. Si pornind de la realitatea ca ezitam sa ne schimbam deoarece ne temem sa nu suferim, propunea trairea în spirit de jertfa pentru a putea discerne permanent vointa lui Dumnezeu. Preasfintia Sa a încheiat îndemnându-ne sa veghem si sa ne rugam deoarece inima noastra cauta fericirea, iar raul nu are putere asupra noastra decât atunci când renuntam la aceasta cautare.
PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucuresti si coordonator al pastoratiei familiei, în cadrul Conferintei Episcopilor din România vorbind despre exortatia apostolica "Amoris laetitia", despre iubirea în familie a insistat asupra unor recomandari folositoare pentru viata zilnica în Biserica familiei, unde existenta trebuie sa abunde de semne ale milostivirii si apropierii. Educatia copiilor în familie sa fie bazata pe ”te rog”, ”multumesc”, ”iarta-ma” pentru ca astfel, prin familii, sa se poata manifesta mila Domnului prin actiunea de ”a însoti”, ”a discerne” si de ”a integra”. Pastorii familiilor, din iubire fata de adevar trebuie sa discearna bine, pentru ca pastoratia sa fie adecvata fiecarei persoane, indiferent de starea în care se afla fiecare sa-si gaseasca locul în Biserica, iar cei care au dorinte spirituale profunde sa poata merge pe aceasta cale scrisa în inima lor. Preasfintia Sa a încheiat parafrazându-l pe Monseniorul Ghika: Preotia este cea care îl aduce pe Cristos pe altar, iar casatoria este cea care-l aduce pe Cristos în lume.
Parintele profesor univ. dr. Ioan Cristinel Tesu, profesor titular la disciplina Spiritualitate ortodoxa, Ascetica si Mistica, din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloaie", din Iasi si-a început prelegerea radiografiind ranile familiei si radacinile sociale ale acestui rau. A facut trecerea in revista a unor studii si cercetari sociolologice efectuate în Europa, SUA si România. Conform unora care aveau ca scop un top al fericirii, pe locul întâi era familia, pe al doilea prietenii, pe al treilea profesia ca vocatie si abia pe locul patru erau banii. Un alt studiu efectuat la Stanford a evidentiat ca fericirea este data 50% de o dispozitie genetica, 10 % de binele general (sanatate, bani…) si 40% de familie. De asemenea cercetarile au aratat ca barbatii se împlinesc mult mai usor prin munca decât femeile. Într-o cercetare asupra femeilor s-a constatat ca pentru 82% dintre acestea familia este pe primul loc, si numai pentru 12% este profesia si cariera iar pentru esantionul de vârsta de 35-40 de ani doar pentru 1% profesia si cariera este pe primul loc. Suferintele familiei contemporane în Europa sunt mari: la fiecare 30 de secunde se pronunta sentinta la un divort, la fiecare 27 de secunde se face un avort si doar una din trei familii din sunt decise sa procreeze. Nici un stat european nu are indice de fertilitate. Prognoza statistica prevede ca în anul 2050 ateismul va fi a treia ”religie” europeana iar în 2100 Europa va fi un continent musulman. De asemenea, dupa ce în SUA a fost legiferata homosexualitatea Europa a procedat identic si chiar mai mult, culminând cu propunerea legislativa pro-pedofilie a unui parlamentar suedez. În România, în anul 1989 prima lege nu a fost amnistierea detinutilor politici din inchisorile comuniste ci avortul, iar de atunci se pare ca am ucis un întreg popor român. În anul 2004 am detinut tristul record european cu 900.000 de avorturi înregistrate. Prognozele spun ca în România anului 2025 populatia de pâna la 25 de ani va fi doar 11,6%, pentru ca în anul 2050 sa fie doar de cinci milioane. Statisticile spun ca traim împreuna dar alaturi. În SUA un tata petrece 38 de ore din timpul liber al saptamânii în fata televizorului sau al calculatorului, 24 de minute conversând cu sotia si doar 3,4 minute cu copiii (majoritatea discutiilor cu copiii sunt de corijare). Ceea ce ne uneste cel mai mult este rugaciunea, în acest sens a mai prezentat o cercetare facuta în SUA unde în medie 9 din 10 familii se despart. Conform studiilor, în familiile în care membrii ei se roaga, mimim 10 minute împreuna de 3 ori pe saptamâna, procentul divorturilor se transforma pozitiv: 8 din 10 familii se salveaza. A concluzionat spunînd ca lumea piere dar nu-si da seama de unde-i vine pieirea deoarece ultima cauza a tuturor relelor este pacatul. De asemenea a insistat asupra rolului mamelor in educatia copilor si a influentei starii spirituale si psihice a mamei în cristalizarea caracterului copiilor, deoarece conform psihologiei pozitive a lui Martin Seligman promovate în cartea Cum sa cresti un copil optimist, omul creste cu un stil explicativ optimist sau pesimist cu rezilienta. Acest stil se formeaza pâna la vârsta de 7-8 ani: pâna la vârsta de 3 ani se achizitioneaza 65% din cuvintele din vocabular, pâna la 5 ani trasaturile generale comportamentale, iar pâna la 7 ani 95% din caracter. Din aceste studii a rezultat ca stilul explicativ optimist vs. pesimist al omului este în procent de 50-60% dat de starea tonica psihica dominanta a mamei, 20-30% de spiritul critic manifestat fata de copil (cum a fost corectat) si doar 10-15% este influentat de experientele traumatice (violente, tragedii etc) prin care a trecut copilul pâna în adolescenta.
Ca solutii parintele propunea o cultura a sacralitatii familiei, ministere ale familiei cu politici de încheiere a mariajului si politici demografice. Apoi a încheiat cu un frumos elogiu dedicat familiei spunând ca din toate suferintele singuratatea este suferinta cea mai mare, deoarece traim cu nevoia de a avea un suflet confident iar atunci când te casatoresti trebuie sa-ti cauti un suflet în care sa te odihnesti, pentru ca pe noi ne odihneste întotdeauna un alt suflet. Si a insistat asupra bucuriei nasterii de prunci sustinând cu expresia Sfintei Tereza de Calcutta: nasterea unui copil într-o familie este semn ca Domnul a privit cu drag în acea familie.

Doamna dr. Anca Maria Cernea, medic specialist în medicina generala la Centrul de Diagnostic si Tratament al Spitalului "Dr. Victor Babes", reprezentant al Asociatiei Medicilor Catolici din Bucuresti a subliniat ca principala cauza a revolutiei sexuale si culturale este ideologica, în esenta lupta Bisericii este cu cel rau. Argumentând, domnia sa a punctat succint unele repere triste din istoria sociala. A mentionat ca avortul a fost legiferat prima data în URSS în anul 1920, în SUA abia în 1973, divotul fara culpa s-a adoptat mai întâi în URSS în 1918, în SUA doar în 1969, homosexualitatea în URSS în 1922, în SUA în 1961, promovata de catre membrii primului partid comunist din SUA. Educatia sexuala la scolari în 1919 în Ungaria (de catre comunistii care erau la putere), în SUA abia în 1961. Aceasta revolutie sexuala, sustinea domnia sa este o falsa alternativa la socialismul global, care economic vorbind a esuat, dar care încearca sa patrunda mai adânc în constiinte, sa redefineasca familia si natura umana. Acest curent, în opinia sa, nu este nou, el se se poate încadra vechilor ideologii si erezii gnostice, diferenta consta doar într-o explicare total materialista, pretentios stiintifica a realitatii. În acest context, unica solutie de revigorare a constiintelor este prezenta activa a Bisericii prin evanghelizare si invitatie la convertire a inimilor.

Doamna profesor Sara Schietroma, psiholog si profesor la Univesitatea Saleziana din Roma a conferentiat pe tema iertarii în familie, mecanismele personale si dinamica complexa a iertarii personale si interpersonale. A insistat asupra relatiilor care se formeaza între membrii familiilor, asupra probabilitatilor de a exista neîntelegeri sau tensiuni si a firescului cu care acestea trebuie privite si tratate pentru a putea creste în armonie. Din perspectiva prezentata iertarea este activarea unor procese de crestere care sa ne permita sa intram în sintonie cu ceilalti. De asemenea, este depasirea sentimentelor si a judecatilor negative pe care le avem împotiva celui care ne-a provocat o dauna. Trebuie sa lucram la nivel motivational, sa renuntam la hotarârea de razbunare si în mod constient sa o înlocuim cu bunavointa si împacare (acolo unde este posibil, din ratiuni de prudenta). Iertarea devine astfel locul redefinirii identitatii personale. Din perspectiva iertarii/ranchiunii si a iertarii/razbunare daca nu optez pentru iertare ramân blocat, energiile pozitive îmi ramân blocate. Astfel, devin dependent de o situatie de viata neplacuta, pe care o ”rumeg„ obsesiv si din care nu pot sa ies, deoarece aceasta închistare ma împiedica sa evoluez, sa vin în prezent sa sa ma-mi canalizez capacitatea creatoare catre proiectele viitoare. Iertarea poate sa reconstruiasca încrederea, intimitatea, prezenta iubirii si responsabilitatea în familie. Procesul structural al iertarii are mai multe etape. Prima etapa este iertarea fata de sine (care nu se întâmpla automat, ci e o actiune constienta); a doua etapa este întelegerea profunda a ceea ce am trait, a ceea ce mi s-a întâmplat, ce pierderi am avut; urmatorul pas este empatia si întelegerea punctului de vedere a celui care ne-a facut rau. Uneori nu putem întelege cum a gândit persoana care ne-a ranit, si atunci trebuie sa acceptam ca ea a putut sa greseasca iar noi alegem, în final, sa o iertam neconditionat, din toata inima. Decizia personala, hotarâta si constienta de a ierta într-o familie este conditia obligatorie pentru a trai senini. Renuntând la resentimente si ura rupem legaturile care ne înlantuiesc de evenimente negative si ne ajuta sa ne eliberam energia si sa sa ne implicam activ în proiectele pozitive ale vietii.

Dupa încheierea conferintelor fiecare dieceza sau eparhie a avut posibilitatea sa prezinte activitatile pe care le face în privinta pastoratiei familiei si în formarea tinerilor în vederea casatoriei. Familiile prezente au tinut sa afirme ca se simt însotite si încurajate de Biserica în drumul lor care este de multe ori foarte dificil datorita provocarilor politice si sociale. De asemenea s-a reiterat nevoia de a se face mai mult, atât din partea Bisericii pentru familii cât si din partea familiilor, ca suport si sustinere consecventa, pentru clerul în pastoratie.
Le multumim tuturor celor care au facut ca aceasta întâlnire sa fie posibila, episcopi, organizatori si preoti parohi, gazde bune de la Dieceza de Iasi, pentru calitatea si conditiile în care acest simpozion s-a desfasurat, pentru generozitatea si devotamentul lor, pentru ca au facut ca acest simpozion sa fie perceput ca o întâlnire de familie, o familie diversa si vasta, dar unita prin traditie si consecventa, fidela învataturii Bisericii si a Lui Cristos.