„
Discursul Sfântului Parinte Papa Francisc la întâlnirea cu tinerii în parcul Blonia – joi, 28 iulie 2016
Dragi tineri, buna seara!
În sfârsit ne întâlnim! Multumesc pentru aceasta primire calduroasa! Îi multumesc cardinalului Dziwisz, episcopilor, preotilor, calugarilor, seminaristilor si laicilor si tuturor celor care va însotesc. Multumesc celor care au facut posibila prezenta noastra aici astazi, care s-au „pus în joc” pentru ca sa putem celebra credinta. Astazi noi, toti împreuna, celebram credinta!
În aceasta tara natala a sa as vrea sa-i multumesc în special sfântului Ioan Paul al II-lea [aplauze lungi] – tare! tare! – care a visat si a dat impuls acestor întâlniri. Din cer el ne însoteste vazând atâtia tineri care apartin popoarelor, culturilor, limbilor asa de diferite cu un singur motiv: sa-l celebreze pe Isus care este viu în mijlocul nostru. Ati înteles? Sa-l celebreze pe Isus care este viu în mijlocul nostru! Si a spune ca este viu înseamna a voi sa reînnoim dorinta noastra de a-l urma, dorinta noastra de a trai cu pasiune urmarea lui Isus. Ce ocazie mai buna pentru a reînnoi prietenia cu Isus decât a întari prietenia dintre voi! Ce mod mai bun pentru a experimenta bucuria Evangheliei decât a voi „sa contagiem” vestea buna în atâtea situatii dureroase si dificile!
Si Isus e cel care ne-a convocat la aceasta a treizeci si una Zi Mondiala a Tineretului; Isus este cel care ne spune: „Fericiti cei milostivi pentru ca ei vor afla milostivire” (Mt 5,7). Fericiti sunt cei care stiu sa ierte, care stiu sa aiba o inima compatimitoare, care stiu sa dea ceea ce este mai bun din ei altora; ceea ce este mai bun, nu ceea ce prisoseste: ceea ce este mai bun!
Dragi tineri, în aceste zile Polonia, aceasta nobila tara, se îmbraca de sarbatoare; în aceste zile Polonia vrea sa fie fata mereu tânara a Milostivirii. Din aceasta tara împreuna cu voi si uniti si cu atâtia tineri care astazi nu pot sa fie aici, dar care ne însotesc prin intermediul diferitelor mijloace de comunicare, toti împreuna vom face din aceasta zi o adevarata sarbatoare jubiliara, în acest Jubileu al Milostivirii.
În anii mei traiti ca episcop am învatat un lucru – am învatat multe, dar unul vreau sa-l spun acum -: nu exista nimic mai frumos decât a contempla dorintele, angajarea, pasiunea si energia cu care atâtia tineri traiesc viata. Acest lucru este frumos! Si de unde vine aceasta frumusete? Când Isus atinge inima unui tânar, a unei tinere, acestia sunt capabili de actiuni într-adevar grandioase. Este stimulant a-i auzi împartasindu-si visele lor, întrebarile lor si dorinta lor de a se opune tuturor celor care spun ca lucrurile nu se pot schimba. Cei pe care eu îi numesc „cvietisti”: „Nimic nu se poate schimba”. Nu, tinerii au forta de a se opune acestora! Dar… unii probabil nu sunt siguri de asta… Eu va întreb, voi raspundeti: lucrurile se pot schimba? [Da!] Nu se aude! [Da!] Iata! Este un dar din cer a putea vedea pe multi dintre voi care, cu întrebarile voastre, încercati sa faceti în asa fel încât lucrurile sa fie diferite. Este frumos, si îmi întareste inima, sa va vad asa de exuberanti. Biserica astazi va priveste – as spune mai mult: lumea astazi va priveste – si vrea sa învete de la voi pentru a reînnoi încrederea sa în milostivirea Tatalui care are fata mereu tânara si nu înceteaza sa ne invite sa facem parte din Împaratia sa, care este o împaratie a bucuriei, este o Împaratie mereu a fericirii, este o Împaratie care mereu ne duce înainte, este o împaratie capabila sa ne dea forta de a schimba lucrurile. Eu am uitat si va pun întrebarea înca o data: lucrurile se pot schimba? [Da!] De acord.
Cunoscând pasiunea pe care voi o puneti în misiune, îndraznesc sa repet: milostivirea are mereu fata tânara. Pentru ca o inima milostiva are curajul de a lasa comoditatile; o inima milostiva stie sa mearga în întâmpinarea altora, reuseste sa-i îmbratiseze pe toti. O inima milostiva stie sa fie un refugiu pentru cel care n-a avut niciodata o casa sau a pierdut-o, stie sa creeze un mediu de casa si de familie pentru cel care a trebuit sa emigreze, este capabila de duiosie si de compasiune. O inima milostiva stie sa împarta pâinea cu cel caruia îi este foame, o inima milostiva se deschide pentru a-l primi pe refugiat si pe migrant. A spune milostivire împreuna cu voi înseamna a spune oportunitate, înseamna a spune mâine, înseamna a spune angajare, înseamna a spune încredere, înseamna a spune deschidere, ospitalitate, compasiunea, înseamna a spune vise. Dar voi sunteti capabili sa visati? [Da!] Si când inima este deschisa si capabila sa viseze este loc pentru milostivire, este loc pentru a-i mângâia pe cei care sufera, este loc pentru a fi alaturi de cei care nu au pace în inima sau duc lipsa de cele necesare pentru a trai, sau duc lipsa de cel mai frumos lucru: credinta. Milostivire. Sa spunem împreuna acest cuvânt: milostivire. Toti! [Milostivire!] Înca o data! [Milostivire!] Înca o data, pentru ca lumea sa auda! [Milostivire!].
Vreau sa va marturisesc si un alt lucru pe care l-am învatat în acesti ani. Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar ma îndurereaza sa întâlnesc tineri care par „pensionari” înainte de vreme. Acest lucru ma îndurereaza. Tineri care par ca au iesit la pensie la 23, 24, 25 de ani. Acest lucru ma îndurereaza. Ma preocupa sa vad tineri care au „aruncat prosopul” înainte de a începe partida. Care au „capitulat” fara sa fi început sa joace. Ma îndurereaza sa vad tineri care merg cu fata trista, ca si cum viata lor n-ar avea valoare. Sunt tineri esentialmente plictisiti… si plictisitori, care-i plictisesc pe altii, si acest lucru ma îndurereaza. Este dificil, si în acelasi timp ne interpeleaza, a vedea tineri care lasa viata în cautarea „ametelii”, sau a acelei senzatii de a se simti vii pe cai întunecate si care dupa aceea ajung sa „plateasca”… si sa plateasca scump. Gânditi-va la atâtia tineri pe care voi îi cunoasteti, care au ales acest drum. Da de gândit când vezi tineri care pierd anii frumosi ai vietii lor si energiile lor alergând dupa vânzatorii de iluzii false – exista! – (în tara mea natala am spune „vânzatori de fum”) care va fura ceea ce este mai bun din voi însiva. Si acest lucru ma îndurereaza. Eu sunt sigur ca astazi printre voi nu este niciunul dintre acestia, dar vreau sa va spun: exista tineri pensionati, tineri care arunca prosopul înainte de partida, exista tineri care intra în ameteala cu iluziile false si ajung în nimic.
Pentru aceasta, dragi prieteni, ne-am reunit pentru a ne ajuta reciproc, pentru ca nu vrem sa lasam sa ni se fure ceea ce este mai bun în noi însine, nu vrem sa permitem ca sa ni se fure energiile, ca sa ni se fure bucuria, ca sa ni se fure visele cu iluzii false.
Dragi prieteni, va întreb: vreti pentru viata voastra acea „ameteala” alienanta sau vreti sa simtiti forta care sa va faca sa va simtiti vii si plini? Ameteala alienanta sau forta harului? Ce vreti: ameteala alienanta sau forta de plinatate? Ce vreti? [Forta de plinatate!] Nu se aude bine! [Forta de plinatate!] Pentru a fi plini, pentru a avea o viata reînnoita, exista un raspuns, exista un raspuns care nu se vinde, exista un raspuns care nu se cumpara, un raspuns care nu este un lucru, care nu este un obiect, este o persoana, se numeste Isus Cristos. Va întreb: Isus Cristos poate fi cumparat? [Nu!] Isus Cristos se vinde în magazine? [Nu!] Isus Cristos este un dar, este un cadou al Tatalui, darul Tatalui nostru. Cine este Isus Cristos? Toti! Isus Cristos este un dar! Toti! [Este un dar!]. Este cadoul Tatalui.
Isus Cristos este cel care stie sa dea adevarata pasiune vietii, Isus Cristos este cel care ne face sa nu ne multumim cu putin si ne face sa dam ceea ce este mai bun din noi însine; Isus Cristos e cel care ne interpeleaza, ne invita si ne ajuta sa ne ridicam ori de câte ori ne consideram învinsi. Isus Cristos e cel care ne determina sa ne ridicam privirea si sa visam lucruri înalte. „Dar, parinte – poate sa-mi spuna cineva – este atât de greu sa visam lucruri înalte, este atât de greu sa urcam, sa fim mereu în urcus. Parinte, eu sunt slab, eu cad, eu ma straduiesc dar de atâtea ori cad”. Alpinistii, când escaladeaza muntii, cânta un cântec foarte frumos, care spune asa: „În arta de a urca, ceea ce conteaza nu e a nu cadea, ci de a nu ramâne cazut”. Daca tu esti slab, daca tu cazi, priveste un pic în sus si este mâna întinsa a lui Isus care îti spune: „Ridica-te, vino cu mine”. „Si daca mai fac asta înca o data?” Chiar si atunci. „Si daca mai fac asta înca o data?” Chiar si atunci. Dar Petru l-a întrebat odata pe Domnul: „Doamne, de câte ori?” – „De saptezeci de ori câte sapte”. Mâna lui Isus este mereu întinsa pentru a ne ridica, atunci când noi cadem. Ati înteles? [Da!]
În Evanghelie am ascultat ca Isus, în timp ce mergea la Ierusalim, se opreste într-o casa – cea a lui Marta, Maria si Lazar – care îl primeste. Fiind în trecere, intra în casa lor pentru a sta cu ei; cele doua femei îl primesc pe cel care stiu ca este capabil sa se înduioseze. Multele ocupatii ne fac sa fim ca Marta: activi, distrasi, mereu în fuga pe aici si pe acolo… dar adesea suntem si ca Maria: în fata unui peisaj frumos, sau a unui video pe care ni-l trimite un prieten pe celular, ne oprim ca sa reflectam, în ascultare. În aceste zile ale ZMT, Isus vrea sa intre în casa noastra: în casa ta, în casa mea, în inima fiecaruia dintre noi; Isus va vedea preocuparile noastre, mersul nostru în fuga, asa cum a facut cu Marta… si va astepta ca sa-l ascultam ca Maria: care, în mijlocul tuturor treburilor, sa avem curajul de a ne încredinta Lui. Sa fie zile pentru Isus, dedicat ca sa ne ascultam, sa-l primim în cei cu care împartasesc casa, strada, grupul, scoala.
Si cine-l primeste pe Isus, învata sa iubeasca precum Isus. Atunci El ne întreaba daca vrem o viata deplina. Si eu în numele Lui va întreb: vrei, vreti voi o viata deplina? Începe din acest moment sa te lasi emotionat! Pentru ca fericirea încolteste si rasare în milostivire: acesta este raspunsul sau, aceasta este invitatia sa, provocarea sa, aventura sa: milostivirea. Milostivirea are întotdeauna o fata tânara; ca aceea a Mariei din Betania, asezata la picioarele lui Isus ca discipola, careia îi place sa-l asculte pentru ca stie ca acolo este pacea. Ca fata Mariei din Nazaret, lansata cu „da”-ul sau în aventura milostivirii, si care va fi numita fericita de toate generatiile, numita de noi toti „Mama Milostivirii”. S-o invocam împreuna toti: Maria Mama Milostivirii. Toti: Maria Mama Milostivirii.
Asadar toti împreuna sa-i cerem Domnului – fiecare sa repete în inima sa în tacere -: Doamne, lanseaza-ne în aventura milostivirii! Lanseaza-ne în aventura de a construi punti si de a darâma ziduri (fie ele tarcuri sau garduri); lanseaza-ne în aventura de a-l ajuta pe cel sarac, pe cel care se simte singur si abandonat, pe cel care nu mai gaseste un sens pentru viata sa. Lanseaza-ne sa-i însotim pe cei care nu te cunosc si sa le spunem lent si cu mult respect Numele tau, motivul credintei mele. Stimuleaza-ne, ca pe Maria din Betania, la ascultarea celor pe care nu-i întelegem, a celor care vin din alte culturi, alte popoare, precum si a celor de care ne temem deoarece credem ca pot sa ne faca rau. Fa ca sa îndreptam privirea noastra, ca Maria din Nazaret cu Elisabeta, sa ne îndreptam privirile noastre spre batrânii nostri, spre bunicii nostri, pentru a învata din întelepciunea lor. Eu va întreb: voi vorbiti cu bunicii vostri? [Da!] Asa si asa! Cautati-i pe bunicii vostri, ei au întelepciunea vietii si va vor spune lucruri care vor înduiosa inima voastra.
Iata-ne, Doamne! Trimite-ne sa împartasim Iubirea ta Milostiva. Vrem sa te primim în aceasta Zi Mondiala a Tineretului, vrem sa afirmam ca viata este plina atunci când este traita pornind de la milostivire si ca aceasta este partea cea mai buna, este partea cea mai dulce, este partea care nu ne va fi luata niciodata. Amin.
Înregistrarea video poate fi vizionata aici: https://www.youtube.com/watch?v=_RV-VGwqYAs
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.magisteriu.ro