„Timotei Cipariu s-a nascut la 21 februarie 1805, în Panade, comitatul Târnava-Mica. A fost un erudit român transilvanean, revolutionar pasoptist, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepresedinte, apoi presedintele Asociatiei Transilvane pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, poliglot (cunostea circa 15 limbi), pedagog si orientalist. Este considerat „parintele filologiei românesti.
Si-a facut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) si de cele teologice (1822-1825). Între 1825 si 1827 a fost profesor la Gimnaziul din Blaj. În 1828 devine profesor de filosofie, iar între 1834 si 1842 profesor de Dogmatica, apoi de Studii biblice la Seminar.
Între 1854 si 1875 a fost director al Gimnaziului si inspector al scolilor din oras, iar între 1833 si 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Mitropoliei de Alba Iulia si Fagaras.
Personalitate reprezentativa a culturii românesti, Timotei Cipariu a fost posesorul uneia din cele mai bogate biblioteci particulare din Transilvania, pretioasa si prin raritatile ei. În octombrie 1948, regimul comunist a impus, conform ordinului de la Moscova, asimilarea Bisericii Greco-catolice Romane în Biserica Ortodoxa, confiscând Biblioteca Cipariu (lasata mostenire Mitropoliei Blajului) si trecând-o ilegal în inventarul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.
Timotei Cipariu a fost unul dintre pionierii ziaristicii românesti din Transilvania prin periodicele înfiintate si conduse de el:
Organul luminarei (1847, devenit, în 1848 Organul Natiunale), primul ziar românesc cu litere latine,
Învatatorul poporului (1848),
Archivu pentru filologie si istorie între 1867 si 1870 si în 1872 – prima revista româneasca de filologie.
A colaborat la Foaia pentru minte, inima si literatura din Brasov cu studii, eseuri, versuri si traduceri. A fost membru fondator si primul vicepresedinte (1861-1866), apoi presedinte (1877-1887) al societatii Astra. A fost membru al Societatii Literare Române (1866), viitoarea Academie Româna, fiind ales mai târziu vicepresedintele ei. A fost membru al Societatii Germane de Orientalistica.
A publicat o foarte lunga serie de studii asupra limbii române si a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei si lingvisticii românesti. Prin studiile sale a cautat sa dovedeasca drepturile istorice ale poporului român si originea noastra romana.
Influentat de Scoala Ardeleana, a fost unul dintre adeptii latinismului si ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilecta a cuvintelor de origine latina si evitarea cuvintelor de origine nelatina.
În plan politic, s-a numarat printre militantii pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece Secretari ai Adunarii Nationale de la Blaj din 1848.
Membru în Delegatia trimisa la Curtea imperiala din Viena spre a prezenta revendicarile românesti, membru în Comitetul National Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta Transilvaniei de la Sibiu.
A decedat în 3 septembrie 1887, la Blaj.
Sursa:http://www.e-communio.ro
