Anul Vietii Consacrate – Congregatia Misionarelor Patimilor lui Cristos,

„
Istoria Congregatiei

Congregatia a fost fondata de slujitoarea Domnului, Maica Maria Margherita Lazzari, în anul 1936.
Casa mama se afla la Villanova Mondovi (Cuneo, Italia), iar misiunile se desfasoara în România (Oradea, Butea, Scheia) si Ecuator (Loja). Iubirea pentru cruce si suferinta precum si faptul ca suferinta acceptata cu seninatate mântuieste, au reprezentat marile idealuri ale fondatoarei Congregatiei.
Maria Margherita Lazzari a fost o tânara profesoara ce a ales sa devina calugarita. Cu capacitatea sa de a învata, a ajutat multi tineri sa faca alegeri pozitive pentru a sprijini o societate greu încercata de razboi în acea perioada. L-a avut drept confesor si director spiritual pe Fericitul Parinte Filippo Rinaldi, al 3-lea succesor al lui Don Bosco, care a consiliat-o mai bine de 22 de ani. În acea perioada Maria a simtit de mai multe ori ca trebuie sa se pregateasca pentru o mare misiune si anume aceea de a întemeia un institut îndragostit de Patimirile lui Cristos. Desi a încercat sa se îndeparteze de aceasta inspiratie pentru ca se simtea incapabila de a îmbratisa o misiune asa de mare, cuvintele care au însotit-o au fost: Nu te teme,când va veni momentul vei fi inspirata de Spiritul Sfânt!
Treptat Maria patrunde în suferinta lui Cristos si astfel se naste în sufletul ei o dorinta puternica de a-L consola pe Isus în Patimirile Sale. Se îndragosteste de orele de veghe pe care ea începe sa le citeasca si sa le mediteze zilnic. Astfel Maria a primit aceasta misiune încredintata si a transmis aceasta carisma particulara si persoanelor apropiate pentru a întelege valoarea suferintei acceptata cu umilinta, pentru unirea cu Cristos. Spiritul Congregatiei este de: adoratie, multumire, ispasire, oferta si invocatie. Împreuna cu Sfânta Fecioara Maria Îndurerata la picioarele Crucii, surorile ofera neîntrerupt sângele pretios al lui Isus, Tatalui ceresc spre mântuirea sufletelor. În ora de veghe se recita o rugaciune ce aminteste toate etapele Patimirii lui Isus. Mica fondatoare a dorit ca aceasta carisma sa fie preluata si de partea masculina, de preotii îndragostiti de Euharistie, Spovada si Directiunea spirituala.
Pentru a creste raspândirea carismei, Maica Margherita îsi dorea sa apartina Congregatiei si mamele crestine milostive care colaboreaza cu rugaciune, pentru ca din familie se nasc noi vocatii la viata religioasa. În anul 2010, în misiunea din Butea, judetul Iasi, s-a nascut Uniunea Mamelor Milostive Crestine. Din acest grup fac parte mamele chemate la o viata interioara profunda, suferinda si fericita în acelasi timp. Ele descopera lumii puterea constructiva si consolanta a casatoriei crestine, sacrament de iubire si fidelitate, cale si experienta de sfintenie.
Operele Congregatiei sunt deja dezvoltate în: Italia, România si Ecuador. În Italia Congregatia se ocupa de activitatile din casele de batrâni, gradinite, precum si de cateheze si oratorii, oferind asistenta bolnavilor în spitale, slujind în seminarii, oferind asistenta preotilor, batrânilor si bolnavilor.

Congregatia Misionarelor Patimilor lui Cristos în Oradea

Congregatia Surorilor Misionare ale Patimii Domnului Nostru Isus Cristos, ofera serviciul lor în favoarea Bisericii, sustinând educatia morala si religioasa a tinerelor care provin din diferite zone ale României.
Ca urmare a acestei activitati, surorile promoveaza învatatura culturala la diferite scoli superioare frecventate zilnic de tinere si sustinerea acestora prin ajutoare materiale: rechizite scolare, îmbracaminte, încaltaminte, medicamente.
Surorile încearca sa le vina în ajutor acestor tinere care au o situatie materiala dificila în familie, oferindu-le asistenta spirituala în orice tip de problema.
În acelasi timp se ocupa si de persoanele nevoiase si necajite care solicita prezenta lor în diferitele situatii ale acestora cât si a celor care vin direct la manastire pentru a primi alimente, îmbracaminte s-au ajutor economic pentru sanatate.
La îndemnul fondatoarei, surorile învata de la Isus sa ofere prin iubire, suferintele si durerile cu meritele patimilor sale pentru ca nimic sa nu se piarda, ci fiecare lacrima si suferinta sa se transforme în haruri si binecuvântari pentru întreaga omenire.